ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 546/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. La data de 28 iulie 2003 s-a înregistrat recursul în anulare contra deciziei civile nr. 967/R/11 septembrie 2002 și a sentinței civile nr. 134/D/13 mai 2002 prin care Ministerul Justiției și CASAOPSNAJ au fost obligați, în solidar, să restituie suma de 7%, reținută ilegal reclamantei, în perioada 1 ianuarie 2000 – 1 martie 2001, cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate, pe temeiul din art. 99 alin. (1) al Legii nr. 92/1992 republicată. Se susține că Legea nr. 145/1997 a asigurărilor sociale de sănătate, intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998, este ulterioară Legii nr. 92/1992 și în art. 6 lit. d) nu sunt cuprinși magistrații ca fiind exceptați de la plata contribuției, iar, pe de altă parte, reclamanta a încheiat contractul cu CASAOPSNAJ angajându-se la plata acesteia.

2. Recursul în anulare este fondat. 2.1. Într-adevăr, conform art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 „magistrații … beneficiază, în mod gratuit de asistența medicală…”; textul nu prevede obligația acestora de plata contribuției la asigurările de sănătate. Acest act normativ constituie legea organică (generală) a autorității judecătorești. Ulterior, prin art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1977 privind asigurările de sănătate s-a prevăzut că „asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității….”. Dispozițiile art. 55 din această lege prevăd, limitativ, persoanele care beneficiază de asigurările de sănătate fără plata contribuției de 7%, între care nu sunt incluși magistrații”.

2.2. În materia asigurărilor sociale de sănătate legea specială este Legea nr. 145/1977 care are ca obiect reglementarea asigurărilor de sănătate, dispozițiile Legii nr. 92/1992 constituind legea generală, având ca obiect organizarea judecătorească și statutul magistraților. Pe de altă parte, legea specială, care, de principiu, prevalează celei generale, este ulterioară acesteia din urmă, generând, implicit, abrogarea dispozițiilor contrare. Ca atare, în speță se aplică legea specială care nu exceptează expres de la contribuția de 7%, astfel că recursul în anulare este fondat, urmând a fi casate ambele hotărâri și acțiunea respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează decizia civilă nr. 967/R din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, precum și sentința civilă nr. 134/D din 13 mai 2002 a Tribunalului Satu Mare și respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2004.