ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 546/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 546/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
La data de 28 iulie 2003 s-a
înregistrat recursul în anulare contra deciziei civile nr. 967/R/11 septembrie
2002 și a sentinței civile nr. 134/D/13 mai 2002 prin care Ministerul Justiției
și CASAOPSNAJ au fost obligați, în solidar, să restituie suma de 7%, reținută
ilegal reclamantei, în perioada 1 ianuarie 2000 – 1 martie 2001, cu titlu de
contribuție la asigurările sociale de sănătate, pe temeiul din art. 99 alin.
(1) al Legii nr. 92/1992 republicată.
Se susține că Legea nr. 145/1997 a
asigurărilor sociale de sănătate, intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998, este
ulterioară Legii nr. 92/1992 și în art. 6 lit. d) nu sunt cuprinși magistrații
ca fiind exceptați de la plata contribuției, iar, pe de altă parte, reclamanta
a încheiat contractul cu CASAOPSNAJ angajându-se la plata acesteia.
Recursul în anulare este fondat.
2.1. Într-adevăr, conform art. 99
alin. (1) din Legea nr. 92/1992 „magistrații … beneficiază, în mod gratuit de
asistența medicală…”; textul nu prevede obligația acestora de plata
contribuției la asigurările de sănătate.
Acest act normativ constituie legea
organică (generală) a autorității judecătorești.
Ulterior, prin art. 1 alin. (2) din
Legea nr. 145/1977 privind asigurările de sănătate s-a prevăzut că „asigurările
sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat pe baza
principiului solidarității….”. Dispozițiile art. 55 din această lege prevăd,
limitativ, persoanele care beneficiază de asigurările de sănătate fără plata
contribuției de 7%, între care nu sunt incluși magistrații”.
2.2. În materia asigurărilor sociale
de sănătate legea specială este Legea nr. 145/1977 care are ca obiect
reglementarea asigurărilor de sănătate, dispozițiile Legii nr. 92/1992
constituind legea generală, având ca obiect organizarea judecătorească și
statutul magistraților.
Pe de altă parte, legea specială,
care, de principiu, prevalează celei generale, este ulterioară acesteia din
urmă, generând, implicit, abrogarea dispozițiilor contrare.
Ca atare, în speță se aplică legea
specială care nu exceptează expres de la contribuția de 7%, astfel că recursul
în anulare este fondat, urmând a fi casate ambele hotărâri și acțiunea respinsă
ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat
de
Procurorul
general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.
Casează decizia civilă nr. 967/R din
11 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, precum și sentința civilă nr. 134/D
din 13 mai 2002 a Tribunalului Satu Mare și respinge acțiunea și cererea de
chemare în garanție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie
2004.