ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6670/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6670/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului în anulare de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
La data de 23 februarie 2004 s-a
înregistrat recursul în anulare declarat și semnat de adjunctul Procurorului
General, contra sentinței civile nr. 513 din 22 august 2002 a Tribunalului
Mureș și a deciziei civile nr. 521/R din 15 mai 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș,
prin care s-a admis acțiunea și au fost obligați Ministerul Justiției și
Tribunalul Mureș la plata sumei de 7 % din salariul lunar, actualizată, pentru
perioada 1 ianuarie-26 iunie 2000, cu titlu de contribuție la fondul de asigurări
sociale, reținută ilegal, pe temeiul art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992.
Recursul în anulare este fondat.
2.1. Într-adevăr, conform art. 99 alin.
(1) din Legea nr. 92/1992 ”magistrații…beneficiază, în mod gratuit de asistență
medicală…”, textul nu prevede obligația acestora la plata contribuției la
asigurările de sănătate.
Acest act normativ constituie legea
organică (generală) a autorității judecătorești.
Ulterior, prin art. 1 alin. (2) din
Legea nr. 145/1997 privind asigurările de sănătate s-a prevăzut că „asigurările
sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat pe baza
principiului solidarității…”. Dispozițiile art. 55 din această lege prevăd,
limitativ, persoanele care beneficiază de asigurările de sănătate fără plata
contribuției de 7 % în care nu sunt incluși magistrații.
2.2. În materia asigurărilor sociale
de sănătate legea specială este Legea nr. 145/1997 care are ca obiect
reglementarea asigurărilor de sănătate, dispozițiile Legii nr. 92/1992
constituind legea generală, având ca obiect organizarea judecătorească și
statutul magistraților.
Pe de altă parte, legea specială,
care, de principiu, prevalează celei generale, este ulterioară acesteia din urmă,
generând, implicit, abrogarea dispozițiilor contrare.
Ca atare, în speță se aplică legea
specială care nu exceptează expres magistrații de la contribuția de 7 %, astfel
că recursul în anulare este fondat urmând a fi casate ambele hotărâri și
acțiunea respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare formulat de
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție împotriva deciziei nr. 521/R din 15 mai 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș
și a sentinței nr. 513 din 22 august 2002 a Tribunalului Mureș.
Casează ambele hotărâri, iar pe fond
respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie
2004.