ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 265/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel București – reclamanta Banca Română pentru Dezvoltare - G.S.G. Sucursala Județeană Giurgiu a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Giurgiu, pentru ca instanța prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr.1326/2001, precum și a Notei de constatare din 15 iunie 2001 întocmită de Direcția Generală a Finanțelor Publice Giurgiu. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că nota de constatare din 15 iunie 2001 este nelegală fiind întocmită de Direcția Generală a Finanțelor Publice Giurgiu care nu are personalitate juridică și că în privința provizioanelor de risc, acestea au fost corect calculate și înregistrate în evidența contabilă.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ prin sentința civilă nr. 60/2002 a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că „în cauză există culpa reclamantei în ceea ce privește depășirea cadrului legal de constituire a provizioanelor prevăzute de legea specială, H.G. nr. 335/1995”, în sensul că aceasta nu a probat cu acte faptul că au fost aduse modificări ulterioare contractelor de credite și garanție, fiind încălcate astfel prevederile art. 2 și 3 din H.G. nr. 335/1995. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termenul legal, reclamanta Banca Română pentru Dezvoltare, Sucursala Giurgiu.

În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susținut că: - instanța de fond s-a pronunțat în absența actelor care au stat la baza Notei de constatare din 15 iunie 2001 încheiată de Direcția Generală a Finanțelor Publice – Giurgiu; - provizioanele specifice de risc de credit se calculează la nivelul Băncii Române pentru Dezvoltare care are personalitate juridică, și nu la nivelul sucursalelor care sunt unități fără personalitate juridică; - controlul trebuia efectuat la nivelul Băncii Române pentru Dezvoltare, iar actul constatator urmează să facă parte din actele care stau la baza emiterii actului de control final; - metoda de control folosită de organele teritoriale Giurgiu, respectiv controlul prin sondaj, este o metodă greșită, în speță nefiind aplicabile dispozițiile art. 19 din Legea nr. 87/1994; - în cauză se impunea efectuarea unei expertize contabile.

Analizând recursul formulat prin prisma dispozițiilor art. 304-304 1 C. proc. civ. și a motivelor de recurs invocate, Curtea îl va admite în temeiul celor ce se vor arăta. În urma controlului efectuat la recurenta-reclamantă de către Inspectorii din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Giurgiu, control dispus în baza adresei Ministerului Finanțelor Publice nr. 302347 din 10 septembrie 2001, s-a constatat că recurenta nu a respectat dispozițiile H.G.nr. 335/1995 și a Normelor Băncii Naționale a României nr.3/1994, cu privire la constituirea provizioanelor, dispunând majorarea cheltuielilor nedeductibile fiscal cu diferența de provizioane în sumă de 2.121.743.662 lei. Instanța de fond a constatat că în cauză există „culpa” recurentei în ceea ce privește „depășirea cadrului legal de constituire a provizioanelor prevăzut de legea specială H.G.

nr. 335/1994” fără însă a argumenta în drept această constatare, în condițiile în care recurenta-reclamantă a susținut pe tot parcursul procesului că metoda de control folosită, și anume prin sondaj, este greșită și în același timp nelegală, suma de 2.121.743.662 lei, neputând fi verificată din punctul de vedere strict al unui calcul contabil. Sub acest aspect, în cauză se impunea cu necesitate efectuarea unei expertize contabile care să verifice dacă într-adevăr constituirea provizioanelor de risc s-a făcut cu încălcarea H.G. nr. 335/1995 și a Normelor Băncii Naționale a României nr. 3/1994. Neprocedând în acest fel, instanța de fond a pronunțat o sentință lipsită de suport probator prin care susținerile în apărare făcute de reclamantă nu au putut fi înlăturate, ceea ce contravine dispozițiilor art. 261 pct.5 C. proc.

civ. În ceea ce privește susținerea recurentei cu privire la lipsa de la dosar a actelor care au stat la baza emiterii notei de constatare din 15 iunie 2001, Curtea va reține că această susținere este neîntemeiată, deoarece la dosarul cauzei se află depuse toate actele, inclusiv cele depuse în recurs la solicitarea instanței, ca fiind actele ce au stat la baza întocmirii notei de constatare contestate. Instanța însă nu s-a pronunțat și nu a motivat înlăturarea susținerii făcute de recurentă cu privire la faptul că în urma verificărilor efectuate la sucursala Giurgiu ar fi trebuit întocmit un act care să constate situația provizioanelor constituite de sucursala Giurgiu pentru creditele acordate, constatare ce urma să fie valorificată printr-un act de control la nivelul Băncii României pentru Dezvoltare.

În acest sens la dosarul cauzei a fost depusă adresa nr. 302347/2001 în care se arată că „constatările reieșite din controalele efectuate la sucursalele teritoriale ale Băncii, vor fi valorificate ulterior de echipa de control care va verifica centrala Băncii Române de Dezvoltare – G.S.G. în calitatea sa de persoană juridică. În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 și 313 C. proc. civ., recursul va fi admis, sentința casată și cauza trimisă spre rejudecare în sensul celor arătate. Cu ocazia rejudecării, instanța va reanaliza și problema legalității notei de constatare din 15 iunie 2001 în raport de conținutul adresei nr. 302347 din 10 septembrie 2001 emisă de Ministerul Finanțelor Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Banca Română pentru Dezvoltare – Group Societé General – Sucursala Județeană Giurgiu, împotriva sentinței civile nr. 60 din 24 ianuarie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 27 ianuarie 2004.