ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 265/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel București – reclamanta

Banca Română pentru Dezvoltare - G.S.G. Sucursala Județeană Giurgiu a chemat în

judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a

Finanțelor  Publice Giurgiu, pentru ca instanța prin sentința ce o va pronunța

să dispună anularea Deciziei  nr.1326/2001, precum și a Notei de constatare din

15 iunie 2001  întocmită de Direcția Generală a Finanțelor Publice Giurgiu.

În

motivarea acțiunii  reclamanta a arătat că nota de constatare din 15 iunie 2001

este nelegală fiind întocmită de Direcția Generală a Finanțelor Publice Giurgiu

care nu are personalitate juridică și că în privința provizioanelor de risc,

acestea au fost corect calculate și înregistrate în evidența contabilă.

Curtea

de Apel București, secția de contencios administrativ prin sentința civilă nr. 60/2002

a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că „în cauză

există culpa reclamantei în ceea ce privește depășirea cadrului legal de

constituire a provizioanelor prevăzute de legea specială, H.G. nr. 335/1995”,

în sensul că aceasta nu a probat cu acte faptul că au fost aduse modificări

ulterioare contractelor de credite și garanție, fiind încălcate astfel

prevederile  art. 2 și 3 din H.G. nr. 335/1995.

Împotriva

acestei sentințe, a declarat recurs în termenul legal, reclamanta Banca Română

pentru Dezvoltare, Sucursala Giurgiu.

În

motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susținut că:

- instanța

de fond s-a pronunțat în absența actelor care au stat la baza Notei de

constatare din 15 iunie 2001 încheiată de Direcția Generală a Finanțelor

Publice – Giurgiu;

- provizioanele

specifice de risc de credit se calculează la nivelul Băncii Române pentru

Dezvoltare care are personalitate juridică, și nu la nivelul sucursalelor care

sunt unități fără personalitate juridică;

- controlul

trebuia efectuat la nivelul Băncii Române pentru Dezvoltare, iar actul

constatator urmează să facă parte din actele care stau la baza emiterii actului

de control final;

- metoda

de control folosită de organele teritoriale Giurgiu, respectiv  controlul prin

sondaj, este o metodă greșită, în speță nefiind aplicabile dispozițiile art. 19

din Legea nr. 87/1994;

- în

cauză se impunea efectuarea unei expertize contabile.

Analizând

recursul formulat prin prisma dispozițiilor art. 304-304

1

C. proc.

civ. și a motivelor de recurs invocate, Curtea îl va admite în temeiul celor ce

se vor arăta.

În urma

controlului efectuat la recurenta-reclamantă de către Inspectorii din cadrul

Direcției Generale a Finanțelor Publice Giurgiu, control dispus în baza

adresei  Ministerului Finanțelor Publice nr. 302347 din 10 septembrie 2001, s-a

constatat că recurenta nu a respectat dispozițiile H.G.nr. 335/1995 și a

Normelor Băncii Naționale a României nr.3/1994, cu privire la constituirea

provizioanelor, dispunând majorarea cheltuielilor nedeductibile fiscal cu

diferența de provizioane în sumă de  2.121.743.662 lei.

Instanța

de fond a constatat că în cauză există „culpa” recurentei în ceea ce privește

„depășirea cadrului legal de constituire a provizioanelor prevăzut de legea

specială H.G. nr. 335/1994” fără însă a argumenta în drept această constatare,

în condițiile în care recurenta-reclamantă a susținut pe tot parcursul

procesului că metoda de control folosită, și anume prin sondaj, este greșită și

în același timp nelegală, suma de 2.121.743.662 lei, neputând fi verificată din

punctul de vedere strict al unui calcul contabil.

Sub

acest aspect, în cauză se impunea cu necesitate efectuarea unei expertize

contabile care să verifice dacă într-adevăr constituirea provizioanelor de risc

s-a făcut cu încălcarea H.G. nr. 335/1995 și a Normelor Băncii Naționale a

României nr. 3/1994.

Neprocedând

în acest fel, instanța de fond a pronunțat o sentință lipsită de suport

probator prin care susținerile în apărare făcute de reclamantă nu au putut fi

înlăturate, ceea ce contravine dispozițiilor art. 261 pct.5 C. proc. civ.

În ceea

ce privește susținerea recurentei cu privire la lipsa de la dosar a actelor

care au stat la baza emiterii notei de constatare din 15 iunie 2001, Curtea va

reține că această susținere este  neîntemeiată, deoarece la dosarul cauzei  se

află depuse toate actele, inclusiv cele depuse în recurs la solicitarea

instanței, ca fiind actele ce au stat la baza  întocmirii notei de constatare

contestate.

Instanța

însă nu s-a pronunțat și  nu a motivat înlăturarea susținerii făcute de

recurentă cu privire la faptul că în urma verificărilor  efectuate la sucursala

Giurgiu ar fi trebuit întocmit un act care să constate situația provizioanelor

constituite de sucursala Giurgiu pentru creditele acordate, constatare ce urma

să fie valorificată printr-un act de control la nivelul Băncii României pentru

Dezvoltare.

În

acest sens la dosarul cauzei a fost depusă adresa nr. 302347/2001  în care se

arată că „constatările reieșite din controalele efectuate la  sucursalele

teritoriale ale Băncii, vor fi valorificate ulterior de echipa de control care

va verifica centrala Băncii Române de Dezvoltare – G.S.G. în calitatea sa de

persoană juridică.

În

consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312

și 313 C. proc. civ., recursul va fi admis, sentința casată și cauza  trimisă

spre rejudecare în sensul celor arătate.

Cu

ocazia rejudecării, instanța va reanaliza și  problema legalității notei de

constatare din 15 iunie 2001 în raport de conținutul adresei nr. 302347 din 10

septembrie 2001 emisă de Ministerul Finanțelor Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Banca Română pentru Dezvoltare – Group Societé General –

Sucursala Județeană Giurgiu, împotriva sentinței civile nr. 60 din 24 ianuarie

2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 27 ianuarie 2004.