ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6888/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 28

decembrie 2001, la Tribunalul București, reclamanta A.B. SA România a chemat în

judecată Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor

Publice București, solicitând anularea Notei de constatare nr. 16.553 din 30

august 2001, precum și a deciziei nr. 1.899 din 26 noiembrie 2001, iar pe fond

să se constate legalitatea și temeinicia modului de constituire, înregistrare,

utilizare și deducere a provizioanelor specifice de risc.

În motivarea acțiunii, reclamanta

arată că în mod eronat, pârâții au considerat că suma de 11.141.023.498 lei,

reprezentând cheltuieli de provizioane specifice de risc, constituite de

aceasta în perioada 1 ianuarie 1998 - 1 ianuarie 2000, reprezintă cheltuieli

nedeductibile fiscal.

Se susține că Normele nr. 3 și nr. 4/1994

ale Băncii Naționale a României, fac trimitere la normele interne de creditare

ale societăților bancare, care prevăd în cazul A.B. SA România, ponderarea

garanțiilor în funcție de gradul de risc estimat de către bancă, dinamica

valorii de piață a garanțiilor.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,

prin sentința civilă nr. 767 din 4 septembrie 2002, a respins acțiunea, ca

neîntemeiată, apreciind că, întrucât provizioanele de risc au fost constituite

peste limita legală, reprezintă cheltuieli deductibile fiscal.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs, reclamanta

A.B.

SA

R

omânia

,

sucursala Unirii, susținând în esență că a respectat întru

totul metodologia stabilită de normele interne ale Băncii Naționale a României,

a diminuat expunerea brută, cu valoarea garanțiilor și a colateralelor

acceptate la momentul constituirii provizioanelor, în sensul în care valoarea

garanțiilor s-a diminuat.

Recursul este fondat, pentru

următoarele considerente:

Instanța de fond motivează soluția,

în sensul că reclamanta a constituit provizioane specifice de risc, fără a lua

în calcul, valoarea integrală a garanțiilor acceptate în momentul contractării

împrumutului, încălcând prevederile H.G. nr. 335/1995 - art. 2 și 3.

În realitate, art. 2 prevede că „pe

lângă fondul de risc constituit la soldul creditelor acordate conform

legislației privind impozitul pe profit, societățile bancare pot constitui

provizioane specifice de risc, potrivit Normelor Băncii Naționale a României”.

Alin. (2) al acestui articol

precizează că: „pentru constituirea acestor provizioane, soldul creditelor

acordate fiecărui debitor se diminuează cu valoarea garanțiilor, ipotecilor și

a depozitelor bănești gajate, potrivit normelor sus-menționate ale Băncii

Naționale a României”.

În nici una din reglementările

legale în vigoare care se referă la constituirea și utilizarea provizioanelor,

nu există prevederea pe care instanța de fond a reținut-o, în sensul că

valoarea garanțiilor este cea de la momentul încheierii contractului de

garanție.

Prin Normele nr. 3 din 24 februarie

1994, privind clasificarea creditelor și constituirea provizioanelor specifice

de risc, la pct. 5, Banca Națională a României stabilește că: „la determinarea provizioanelor,

expunerea debitorului poate fi micșorată doar cu valoarea angajamentelor

apărute din:

- garanții necondiționate de la Guvernul României sau de la Banca Națională a României;

- garanții necondiționate de la

băncile înregistrate în una din țările din categoria A (anexa nr. 1);

- garanții necondiționate de la altă

bancă din România;

- depozite gajate, plasate la banca

însăși;

- colaterale acceptate de conducerea

băncii.

La pct. 4 din aceleași Norme se

stipulează: „criteriile ce vor fi avute în vedere în evaluarea performanțelor

financiare ale clienților, vor fi stabilite de fiecare societate bancară în

parte”.

Așadar, băncile pot aprecia valoarea

garanțiilor acordate de solicitantul de credit, în conformitate cu normele

interne de creditare și normele Băncii Naționale a României.

Potrivit art. 5 din H.G. nr. 335/1995,

„nu vor beneficia de deductibilitatea fiscală, provizioanele constituite peste

limitele prevăzute la art. 1 și 2, precum și cele constituite în alte moduri,

decât cele prevăzute în prezenta hotărâre”.

În vederea stabilirii modului de

constituire de către recurenta-reclamantă, a provizioanelor specifice de risc,

se impune efectuarea unei expertize, care să verifice dacă acestea au fost

constituite cu respectarea normelor legale în vigoare și dacă sunt deductibile

fiscal.

Așa fiind și văzând și dispozițiile art.

313 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamantă, se va casa

sentința atacată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC A.B.

SA

România, sucursala Unirii București, împotriva

sentinței civile nr. 767 din 4 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția

de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 septembrie 2004.