ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6888/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 28 decembrie 2001, la Tribunalul București, reclamanta A.B. SA România a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice București, solicitând anularea Notei de constatare nr. 16.553 din 30 august 2001, precum și a deciziei nr. 1.899 din 26 noiembrie 2001, iar pe fond să se constate legalitatea și temeinicia modului de constituire, înregistrare, utilizare și deducere a provizioanelor specifice de risc. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că în mod eronat, pârâții au considerat că suma de 11.141.023.498 lei, reprezentând cheltuieli de provizioane specifice de risc, constituite de aceasta în perioada 1 ianuarie 1998 - 1 ianuarie 2000, reprezintă cheltuieli nedeductibile fiscal.

Se susține că Normele nr. 3 și nr. 4/1994 ale Băncii Naționale a României, fac trimitere la normele interne de creditare ale societăților bancare, care prevăd în cazul A.B. SA România, ponderarea garanțiilor în funcție de gradul de risc estimat de către bancă, dinamica valorii de piață a garanțiilor. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 767 din 4 septembrie 2002, a respins acțiunea, ca neîntemeiată, apreciind că, întrucât provizioanele de risc au fost constituite peste limita legală, reprezintă cheltuieli deductibile fiscal. Împotriva acestei soluții a declarat recurs, reclamanta A.B. SA R omânia , sucursala Unirii, susținând în esență că a respectat întru totul metodologia stabilită de normele interne ale Băncii Naționale a României, a diminuat expunerea brută, cu valoarea garanțiilor și a colateralelor acceptate la momentul constituirii provizioanelor, în sensul în care valoarea garanțiilor s-a diminuat.

Recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Instanța de fond motivează soluția, în sensul că reclamanta a constituit provizioane specifice de risc, fără a lua în calcul, valoarea integrală a garanțiilor acceptate în momentul contractării împrumutului, încălcând prevederile H.G. nr. 335/1995 - art. 2 și 3. În realitate, art. 2 prevede că „pe lângă fondul de risc constituit la soldul creditelor acordate conform legislației privind impozitul pe profit, societățile bancare pot constitui provizioane specifice de risc, potrivit Normelor Băncii Naționale a României”. Alin. (2) al acestui articol precizează că: „pentru constituirea acestor provizioane, soldul creditelor acordate fiecărui debitor se diminuează cu valoarea garanțiilor, ipotecilor și a depozitelor bănești gajate, potrivit normelor sus-menționate ale Băncii Naționale a României”.

În nici una din reglementările legale în vigoare care se referă la constituirea și utilizarea provizioanelor, nu există prevederea pe care instanța de fond a reținut-o, în sensul că valoarea garanțiilor este cea de la momentul încheierii contractului de garanție. Prin Normele nr. 3 din 24 februarie 1994, privind clasificarea creditelor și constituirea provizioanelor specifice de risc, la pct. 5, Banca Națională a României stabilește că: „la determinarea provizioanelor, expunerea debitorului poate fi micșorată doar cu valoarea angajamentelor apărute din: - garanții necondiționate de la Guvernul României sau de la Banca Națională a României; - garanții necondiționate de la băncile înregistrate în una din țările din categoria A (anexa nr. 1); - garanții necondiționate de la altă bancă din România; - depozite gajate, plasate la banca însăși; - colaterale acceptate de conducerea băncii.

La pct. 4 din aceleași Norme se stipulează: „criteriile ce vor fi avute în vedere în evaluarea performanțelor financiare ale clienților, vor fi stabilite de fiecare societate bancară în parte”. Așadar, băncile pot aprecia valoarea garanțiilor acordate de solicitantul de credit, în conformitate cu normele interne de creditare și normele Băncii Naționale a României. Potrivit art. 5 din H.G. nr. 335/1995, „nu vor beneficia de deductibilitatea fiscală, provizioanele constituite peste limitele prevăzute la art. 1 și 2, precum și cele constituite în alte moduri, decât cele prevăzute în prezenta hotărâre”. În vederea stabilirii modului de constituire de către recurenta-reclamantă, a provizioanelor specifice de risc, se impune efectuarea unei expertize, care să verifice dacă acestea au fost constituite cu respectarea normelor legale în vigoare și dacă sunt deductibile fiscal.

Așa fiind și văzând și dispozițiile art. 313 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamantă, se va casa sentința atacată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC A.B. SA România, sucursala Unirii București, împotriva sentinței civile nr. 767 din 4 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2004.