ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 330/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14

iulie 2005, Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, în nume propriu și

pentru Ministerul Finanțelor Publice, a declarat recurs împotriva sentinței nr.

78 din 6 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, solicitând

modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului se susține

că ceea ce s-a criticat de recurentă, nu a fost modul de constituire a

provizioanelor, ci includerea în categoria cheltuielilor deductibile,

încălcând-se, astfel, pct. 5 din H.G. nr. 335/1995, privind regimul

constituirii, utilizării și deductibilității fiscale a provizioanelor agenților

economici și societăților bancare, coroborat cu art. 4 din O.G. nr. 70/1994,

privind impozitul pe profit. Sub acest aspect se precizează de recurentă că

instanța de fond a făcut o greșită interpretare a legii, ceea ce a condus la o

aplicare incorectă a prevederilor art. 5 din H.G. nr. 335/1999, în sensul că nu

pot beneficia de deductibilitatea fiscală, provizioanele constituite peste

limitele prevăzute în art. 1 și 2, precum și cele constituite în alte măsuri,

decât cele prevăzute în actul normativ.

Din actele cauzei, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 78 din 6 iunie 2005, a Curții de Apel Ploiești, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta B.R.D. G.S.G., sucursala

Prahova. S-a anulat decizia nr. 1397/2001 a Ministerul Finanțelor Publice și a

notei de constatare din 29 iunie 2001 a Direcției Generale a Finanțelor Publice

Prahova.

Totodată, s-a dispus prin

dispozitivul hotărârii, să se plătească către experta P.T.E., diferența de

onorariu de 15.000.000 lei.

Instanța a reținut că din

expertizarea documentelor contabile, aflate în posesia reclamantei, a rezultat

că aceasta a respectat H.G. nr. 335/1995 și Norma nr. 3/1994, a Băncii

Naționale a României, cu privire la calcularea provizioanelor de risc specifice

pe perioada verificată de reprezentanții pârâtei Direcției Generale a

Finanțelor Publice Prahova.

S-a constatat de instanță că pentru

constituirea acestor provizioane soldul creditelor acordate fiecărui debitor al

societății bancare, se diminuează cu valoarea garanțiilor, ipotecilor și a

depozitelor bănești gajate „potrivit normelor sus menționate ale Băncii

Naționale a României.

S-a invocat de instanță art. 2 din H.G.

nr. 335/1995, ce face trimitere la Normele Băncii Naționale a României, care la pct. 5 prevăd că la determinarea provizioanelor, expunerea debitului poate fi

micșorată doar cu valoarea angajamentelor apărute din garanții depozite gajate

și colaterale acceptate de conducerea băncii”.

„S-a precizat, de asemenea, de

instanță că expertul desemnat în cauză, a precizat în cuprinsul raportului de

expertiză că stabilirea colateralelor acceptate de conducerea băncii în cauză,

s-a efectuat legal, în baza normelor bancare interne de creditoare de B.R.D. G.S.G.,

(Anexa nr. 9 cap 9.2), constituirea acestora încadrându-se în instrucțiunile

interne de creditare ale B.R.D. G.S.C. și în normele de constituire a lor, în

vigoare la data controlului efectuat de organul fiscal [pag. 3 alin. (3) din

raportul de expertiză]”.

Din actele dosarului, Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că sentința pronunțată în cauză este greșită,

astfel încât se vor admite recursurile declarate și se va modifica hotărârea

atacată.

De altfel, prin nota de constatare nr.

1717 din 2 iulie 2001, organele de control ale Direcției de Control Financiar

Fiscal Prahova au constatat cu privire la determinarea provizioanelor specifice

de risc, ilegalitatea deductibilității fiscale a cheltuielilor de această

natură, respectiv că în perioada 31 mai - 31 octombrie 2000, sucursala bancară

a constituit și inclus pe cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe

profit, provizioane specifice de risc, în sumă de 7.469.198 mii lei și, respectiv,

7.056.264 mii lei, constituite în afara cadrului legal stabilit de H.G. nr. 335/1995,

republicată.

Diferențele stabilite la control au

fost generate de faptul că necesarul de provizioane stabilit de sucursala

bancară, în baza normelor de creditare emise de B.R.D. G.S.G. București, nu

îndeplinesc în totalitate condițiile legale privind deductibilitatea fiscală în

conformitate cu normele interne creditare, valoarea garanțiilor real

constituite fiind ajustate de coeficienții stabiliți, în funcție de natura

acestora.

Organele de control au precizat că

acești coeficienți sunt prevăzuți în Anexa nr. 9 cap. 9.2 din Normele de

creditare de bănci.

S-a mai constatat că provizioanele

astfel constituite au fost incluse pe cheltuieli și considerente, ca fiind în

totalitate deductibile din punct de vedere fiscal.

Față de provizioanele înregistrate

de cheltuieli la datele clasificării creditelor pentru care au fost

constituite, organele de control au stabilit că în conformitate cu prevederile art.

5 din H.G. nr. 335/1995, republicată, provizioanele specifice de risc, în sumă

de 7.469.198 mii lei, stabilite de la 31 mai 2000, până la 14 septembrie 2000

și, respectiv, 7.056.264 mii lei, de la 15 septembrie 2000, până la 31

octombrie 2000, incluse pe costuri, nu beneficiază de deductibilitate fiscală.

Prin decizia nr. 1397 din 17

septembrie 2001, Ministerul Finanțelor a respins, ca neîntemeiată, contestația

formulată de B.R.D. G.S.G., sucursala județeană Prahova.

S-a reținut că la pct. 5 din Normele

Băncii Naționale a României nr. 3/1994, privind clasificarea creditelor și

constituirea provizioanelor specifice de risc, în vigoare la data efectuării

controlului, se prevede în mod expres faptul că „la determinarea provizioanelor,

expunerea debitorului poate fi micșorată, doar cu valoarea angajamentelor

apărute din:

- garanții;

- depozite gajate;

- colaterale acceptate de conducerea

băncii.

Ministerul Finanțelor a reținut că organele

de control au procedat legal la recalcularea necesarului de provizioane

specifice de risc, fără diminuarea valorii garanțiilor înscrise în contractele

de garanție și de credit, la data acordării creditelor.

Cât privește deductibilitatea

fiscală, provizioanele constituite peste limitele prevăzute de art. 1 și 2

precum și cele constituite în alte moduri decât cele din H.G. nr. 335/1995, nu

poate fi invocată nebeneficiindu-se de deductibilitate fiscală.

În cauză expertiza tehnică efectuată

a concluzionat doar că, deși provizioanele s-au făcut în limitele H.G. nr. 335/1995

și a Normei nr. 3/1994 a Băncii Naționale a României, deductibilitatea fiscală

a așa ziselor „colaterale” cum le-a clasificat B.R.D. G.S.G., nu se deduc din

baza de calcul la stabilirea impozitului pe profit, ele fiind impozabile

conform art. 5 din H.G. nr. 335/1995.

Mai mult, s-a precizat că sumele

stabilite de organul de control, în valoare de 7.469.198 mii lei și, respectiv,

7.056.264 mii lei, sunt nedeductibile fiscal, deși sunt înregistrate pe cheltuieli.

Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că B.R.D. G.S.G. Prahova, a interpretat eronat H.G. nr. 335/1995, pct.

5, unde nu se admit la deductibilitate fiscală, provizioanele constituite „în

alte moduri decât cele prevăzute în H.G. nr. 335/1995, respectiv cele stabilite

conform anexei - cap 9.2 din Normele interne de creditare B.R.D. G.S.G. Deci,

actele administrative atacate sunt legale, astfel încât recursurile declarate

vor fi admise, conform art. 312 C. proc. civ., cu consecința modificării

sentinței atacate, sentință nelegală și netemeinică”.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Prahova, în nume propriu și pentru Ministerul

Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva

sentinței nr. 78 din 6 iunie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și în fond,

respinge acțiunea formulată de B.R.D. G.S.G., sucursala Prahova, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 februarie 2006.