ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 189/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 189/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta
U.I. a solicitat, prin acțiunea înregistrată la 2 septembrie 2002, să se
constate refuzul nejustificat al Ministerului Sănătății și Familiei de a
răspunde la cererea înregistrată la Oficiul poștal București 16 sub nr. 3436
din 29 iunie 2002, intitulată contestație; totodată, a solicitat și daune de
întârziere în cuantum de 500.000 lei/zi de întârziere.
În
motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin adresa nr. 27551 din 24 iunie
2002 a fost încunoștințată că va fi preluată prin transfer din funcția de
consilier categoria A clasa 1, grad 1 deținută în cadrul Direcției Generale de
Perfecționare a Medicilor, Farmaciștilor și Asistenților Medicali, la un alt
loc de muncă; prin cererea nr. 436 din 29 iunie 2002 a adus la cunoștința
pârâtului că nu își dă acordul pentru acest transfer, iar la această cerere nu
a primit răspuns.
Prin
întâmpinare, pârâtul a arătat că acțiunea a rămas fără obiect față de adresele nr.
DB9012/1020/11 septembrie 2002 și nr.1111 din 13 septembrie 2002, anexate în
copie.
La 29
octombrie, reclamanta a depus o cerere intitulată „precizare de acțiune” prin
care a solicitat instanței să constate că transferul său a fost făcut cu
încălcarea dispozițiilor art. 91 alin.2 din Legea nr.188/1999, să revoce
dispoziția de transfer, să oblige pârâtul la plata sumei de 500.000 lei pentru
fiecare zi de întârziere până la îndeplinirea celor cerute.
Curtea
de Apel București, secția contencios administrativ prin sentința civilă nr.1008
din 29 octombrie 2002, a respins cererea privind modificarea acțiunii, precum
și acțiunea formulată de reclamantă.
Cu
privire la cererea de modificare a acțiunii, s-a reținut că, în cauză, prima zi
de înfățișare a fost ziua de 15 octombrie 2002, când părțile au fost legal
citate și au putut pune concluzii, potrivit art.134 C. proc. civ.; totodată,
s-a reținut că, la acest termen, reclamanta asistată de avocat în baza unui
mandat de reprezentare, a solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitatea de
prezentare a avocatului cu împuternicire avocațială în dosar, dar nu și pentru întregirea
sau modificarea cererii inițiale, așa cum prevede art.132 alin.1 C. proc. civ.
S-a
conchis, că, la 29 octombrie 2002 cererea de modificare a acțiunii este
tardivă.
În
același timp, s-a reținut că, solicitările din 29 octombrie 2002 nici nu ar
putea face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ, deoarece
potrivit Legii nr.188/1999, pot fi atacate pe calea contenciosului
administrativ doar ordinele sau dispozițiile de sancționare, precum și cele de
eliberare ori destituire din funcție; or, dispozițiile Legii nr.188/1999 se
completează cu legislația muncii, astfel că cererea privind legalitatea
transferului poate fi formulată pe calea dreptului comun.
Referitor
la acțiune, s-a reținut că, pârâtul a răspuns la cererea reclamantei (adresa
nr.DB 9012/1020/ 11 septembrie 2002 și adresa nr.1111/13 septembrie 2002),
astfel că nu există refuz nejustificat.
Împotriva
sentinței a declarat recurs reclamanta, susținând, în esență, că, există refuz
nejustificat din partea Ministerului Sănătății și Familiei, cu privire la
cererea din 29 iunie 2002, întrucât răspunsul a fost primit după trei luni.
Recursul
este nefondat.
În
adevăr, din actele dosarului, necontestate, la care prima instanță a făcut
referire, rezultă că, pârâtul i-a răspuns reclamantei la cererea din 29 iunie
2002, astfel că nu sunt întrunite cerințele art.1 din Legea nr.29/1990,
privind refuzul nejustificat al unei autorități administrative.
Totodată,
rezultă că, susținerile reclamantei referitoare la transfer fac obiectul unui
alt dosar al Curții de Apel București.
În
consecință, soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică, iar
recursul nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de U.I. împotriva sentinței civile nr.1008 din 29 octombrie
2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca
nefondat.
Pronunțată,
în ședința publică, astăzi 22 ianuarie 2004.