ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9002/2004

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 17 decembrie 2003, reclamantul G.I. a chemat în judecată Ministerul

Sănătății și Familiei și pe ministrul sănătății și familiei, O.B., solicitând:

aplicarea art. 16 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, pentru neexecutarea deciziei

nr. 3206 din 14 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția de

contencios administrativ; obligarea Ministerului Sănătății și Familiei, să

emită ordin de numire ca șef secție pe Secția Medicală II a Spitalului Clinic

„Sfânta Maria” București; obligarea Ministerului Sănătății și Familiei, să-i

plătească 75.000.000 lei, reprezentând indemnizația de conducere, de la 1

octombrie 1999, la 1 septembrie 2002, în valoare de 38.092.020 lei, plus

36.907.980 lei, daune întârziere, conform deciziei nr. 3206/2003 a Curții

Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ; obligarea Ministerului

Sănătății și Familiei, la plata indemnizației de conducere pentru perioada 1

septembrie - 1 octombrie 2002 și de la 1 iulie 2003, la data încadrării;

obligarea ministrului O.B., la daune de întârziere de cel puțin 1.000.000 lei,

pe zi de întârziere.

În motivarea cererii s-a

arătat că Ministerul Sănătății și Familiei refuză executarea deciziilor nr. 1861

din 21 mai 2002 și nr. 3206 din 14 octombrie 2003, ale Curții Supreme de

Justiție, secția de contencios administrativ.

Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea. Ministerul

Sănătății și Familiei a fost obligat să plătească reclamantului, suma de

42.527.875 lei daune, reprezentând indemnizația de conducere pentru perioada

iulie 2003 - februarie 2004, iar ministrului sănătății, O.B., i-a fost aplicată

amenda de 500 lei pe zi întârziere, pentru neemiterea ordinului de numire pe

postul de medic șef secție la Spitalul Clinic „Sfânta Maria” București, conform deciziei nr. 1861 din 21 mai 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de

contencios administrativ, cu începere de la 21 mai 2002, până la executarea

deciziei.

Instanța a reținut în esență

că ordinele de reorganizare a Spitalului „Sfânta Maria” au fost emise, fără a

se ține seama de prevederile deciziei nr. 1861/2002 a Curții Supreme de

Justiție, secția de contencios administrativ.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recursuri în termen, Ministerul Sănătății și ministrul sănătății O.B.

În motivarea recursurilor se

arată că decizia nr. 1861/2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de

contencios administrativ, a fost executată, întrucât s-a emis Ordinul ministrului

sănătății nr. 745 din 26 mai 2002, prin care reclamantul a fost reintegrat în

funcția de șef Secție Medicală II la Spitalul Clinic „Sfânta Maria” București; că prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 466/2002, s-a schimbat structura cu

paturi la Spitalul Clinic „Sfânta Maria”, ordin neatacat de reclamant; că prin

Ordinul Ministerului Sănătății nr. 526/2003, s-a reorganizat din nou, structura

secțiilor Spitalului Clinic „Sfânta Maria”, Secția Medicală II nemaifiind

prevăzută în noua structură; că decizia nr. 3206/2003 a Curții Supreme de

Justiție, secția de contencios administrativ, a fost executată, suma de

36.907.980 lei fiind transmisă reclamantului, prin mandat poștal seria NP

128541003347 RO, nr. prezentare 3347 din 23 decembrie 2003.

S-a mai arătat în motivarea

recursurilor, că prin decizia nr. 3206/2003 a Curții Supreme de Justiție,

secția de contencios administrativ, recurenții nu au fost obligați să plătească

reclamantului, suma de 42.527.875 lei, astfel cum s-a dispus prin sentința nr. 344/2004

a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și că obligarea ministrului

sănătății, la plata amenzii de 500 lei pe zi întârziere, de la data de 21 mai

2002, este nelegală, deoarece prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 745 din

26 mai 2002, reclamantul a fost reintegrat în funcția de șef secție medicală II

la Spitalul „Sfânta Maria” București.

La data de 13 septembrie

2004, Spitalul „Sfânta Maria” București a formulat cerere de intervenție

accesorie, în interesul recurenților, solicitând admiterea recursurilor,

modificarea sentinței și respingerea acțiunii, în principal, ca inadmisibilă și

în subsidiar, ca nefondată.

S-a arătat, în esență, că

acțiunea reclamantului este inadmisibilă, deoarece se întemeiază pe

dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 29/1990 și se referă la neexecutarea

deciziei nr. 3206 din 14 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția de

contencios administrativ, hotărâre pronunțată tot în baza dispozițiilor art. 16

alin. (2) din Legea nr. 29/1990.

În subsidiar, s-a subliniat

faptul că decizia nr. 1861/2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de

contencios administrativ, a fost adusă la îndeplinire prin emiterea Ordinului

Ministerului Sănătății nr. 745 din 26 mai 2002 și a deciziei nr. 135 din 5

iulie 2002, de către Spitalul „Sfânta Maria”, că reclamantul nu a atacat

ordinele de reorganizare a structurii spitalului și drept consecință, nu există

temei pentru amendarea Ministrului Sănătății; că reclamantul nu a cerut prin

acțiune, amendarea Ministrului Sănătății.

În ședința publică din data

de 7 decembrie 2004, cererea de intervenție accesorie a fost admisă în

principiu, în baza dispozițiilor art. 52 C. proc. civ.

Recursurile sunt fondate.

Prin decizia nr. 1861 din 21

mai 2002, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, au

fost admise recursurile declarate de reclamantul G.I. și de Universitatea de

Medicină și Farmacie „Carol Davila”, s-a modificat sentința atacată și a fost

admisă acțiunea principală și cererea de intervenție accesorie. Ca urmare, a

fost anulat concursul organizat de Ministerul Sănătății și Familiei, la data de

26 aprilie 2000 și rezultatul concursului în ce privește postul de medic șef al

Secției Medicală II la Spitalul Clinic „Sfânta Maria” București. Pârâtul a fost

obligat să emită ordin de numire a reclamantului, pe postul de medic șef de

secție la Secția Medicală II a Spitalului Clinic „Sfânta Maria” București.

Pârâtul a mai fost obligat să plătească reclamantului, indemnizația de

conducere, de la data la care a fost privat de acest drept și până la numirea

efectivă în funcție.

Ministerul Sănătății a emis

Ordinul nr. 745 din 28 iunie 2002, iar conducerea Spitalului „Sfânta Maria” a

emis decizia nr. 135 din 5 iulie 2002, privind numirea reclamantului-intimat,

în funcția de medic șef Secția Medicală II la Spitalul Clini c „Sfânta Maria”. În același timp, Ministerul Sănătății a efectuat schimbări

ale structurii secțiilor clinice din cadrul spitalului, astfel încât

reclamantul, cadru didactic universitar, să nu-și poată desfășura activitatea

în Secția Medicală II din Spitalul „Sfânta Maria”, secție condusă anterior, ci

într-o secție exterioară, în incinta Casei Presei Libere și în condiții

improprii pentru specificul universitar al activității (numai 30 paturi, în loc

de 81 de paturi), conform Ordinului Ministerului Sănătății nr. 466/2002.

Prin Ordinul Ministerului

Sănătății nr. 526/2003 s-a aprobat o altă structură organizatorică a Spitalului

și Secția Clinică Medicală II din locația Casa Presei Libere, a fost

desființată, activitatea acesteia fiind preluată de secția clinică medicală

interne din Spitalul „Sfânta Maria”, locația din Bd. Ion Mihalache, cu 60

paturi, în loc de 81 de paturi.

Ordinele de mai sus nu au

fost atacate de G.I., prin acțiuni separate, însă acesta a invocat

nelegalitatea lor, în cadrul acestei cauze, cât și în cel al cauzei în care s-a

pronunțat decizia nr. 3206/2003, a Curții Supreme de Justiție, secția de

contencios administrativ. Pe calea excepției de nelegalitate, instanța poate

cenzura actele administrative, cu privire la care se invocă situații de

nelegalitate.

Astfel, se constată că

măsurile dispuse de Ministerul Sănătății, prin ordinele amintite, sunt contrare

H.G. nr. 740/1997 și H.G. nr. 899/2003.

Ministerul a desființat și a

înființat secții clinice universitare, modificând structura secțiilor

spitalului clinic universitar, fără propunerea universității (Universitatea de

Medicină și Farmacie „Carol Davila”) și fără acordul Ministerului Educației,

încălcând dispozițiile art. 19 lit. d) din H.G. nr. 740/1997 și ale art. 21 alin.

(3) și (4) din H.G. nr. 899/2003.

Prin decizia nr. 3206 din 14

octombrie 2003, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ,

în temeiul art. 16 din Legea nr. 29/1990, reținându-se neexecutarea deciziei nr.

1861/2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ,

Ministerul Sănătății a fost obligat să plătească reclamantului, 36.907.980 lei

daune întârziere, reprezentând devalorizarea sumei neachitate conform deciziei nr.

1861/2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ. S-a

reținut că suma datorată în baza deciziei nr. 1861/2002, este de 38.092.020 lei,

reprezentând indemnizația de conducere, pentru perioada 1 octombrie 1999 - 1

septembrie 2002.

În prezenta cauză,

întemeiată, de asemenea, pe dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 29/1990,

petentul reclamă în realitate, neexecutarea în continuare a primei hotărâri,

decizia nr. 1861/2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios

administrativ. Chiar dacă reclamantul a menționat în acțiune, decizia nr. 3206/2003

a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, din

redactarea cererii introductive de instanță, din dezbateri și din concluziile

scrise, depuse atât la fond, cât și în recurs, rezultă indubitabil, că acesta

se referă la neexecutarea deciziei nr. 1861/2002 a Curții Supreme de Justiție,

secția de contencios administrativ, întrucât reclamă aceeași neexecutare a

hotărârii care constituie titlu executoriu.

Susținerea sa este reală,

deoarece, așa cum s-a reținut mai sus, Ministerul Sănătății se face vinovat de

neexecutarea întocmai și cu bună credință, a deciziei nr. 1861/2002 a Curții

Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ.

Toate modificările dispuse

de minister, privind structura Spitalului „Sfânta Maria”, sunt ilegale,

contrare H.G. nr. 740/1997 și H.G. nr. 899/2002 și au fost luate fără a se ține

seama de prevederile deciziei nr. 1861/2002, a Curții Supreme de Justiție,

secția de contencios administrativ. Numirea reclamantului trebuie făcută în

sensul acelei decizii, în funcția de medic șef Secție Medicală II la Spitalul „Sfânta Maria”, locația din Bd. Ion Mihalache, cu 81 de paturi și cu includerea

Compartimentului de îngrijire coronarieni.

Ca urmare, se constată

neexecutarea hotărârii judecătorești, care reprezintă titlu executoriu (decizia

nr. 1861/2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios

administrativ), și legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în ce privește

obligarea pârâtului Ministerul Sănătății, la plata sumei de 42.527.875 lei,

daune reprezentând indemnizația de conducere a reclamantului, pentru perioada 1

iulie 2003 - 28 februarie 2004.

În legătură cu obligarea

Ministrului Sănătății, la plata amenzii de 500 lei pe zi de întârziere, se

constată că Ministrul Sănătății nu a invocat ca motiv de recurs, faptul că

reclamantul nu a solicitat prin acțiune, aplicarea acestei sancțiuni.

Cum un atare motiv nu este

de ordine publică, nefiind întrunite cerințele dispozițiilor art. 306 alin. (2)

C. proc. civ., instanța nu îl poate analiza din oficiu și nu poate dispune

modificarea sentinței, în ce privește acest aspect. Referitor, însă, la data de

la care a fost obligat ministrul, la plata amenzii de 500 lei pe zi de

întârziere - 21 mai 2002, acest motiv de recurs este fondat.

Conducătorul autorității

administrative, conform art. 16 alin. (2) din Legea contenciosului

administrativ nr. 29/1990, nu poate fi obligat retroactiv la plata amenzii

prevăzute de dispozițiile art. 10 alin. (3) din aceeași lege. Amenda se aplică

de la data sesizării instanței - 17 decembrie 2003.

Pentru aceste considerente,

recursurile și cererea de intervenție accesorie, au fost admise și hotărârea

modificată, în sensul că ministrul sănătății va fi obligat la plata amenzii de

500 lei pe zi de întârziere, de la data de 17 decembrie 2003, până la

executarea întocmai a deciziei nr. 1861/2002, a Curții Supreme de Justiție,

secția de contencios administrativ. Celelalte dispoziții ale sentinței vor fi

menținute.

În ce privește cererea de

cheltuieli de judecată formulată de recurenți, prin apărător, Curtea o va

respinge, întrucât nu au fost depuse la dosar, dovezile privind cuantumul

cheltuielilor efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Ministerul Sănătății și de ministrul sănătății, O.B., împotriva sentinței

civile nr. 344 din 18 februarie 2004, a Curții de Apel București, secția de

contencios administrativ și cererea de intervenție accesorie, formulată de

Spitalul Clinic „Sfânta Maria”, în interesul recurenților.

Modifică sentința atacată,

în sensul că obligă pe ministrul sănătății, O.B., să plătească amenda de 500

lei/zi de întârziere, începând cu data de 17 decembrie 2003, până la executarea

întocmai a deciziei nr. 1861/2002, a Curții Supreme de Justiție, secția de

contencios administrativ.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Respinge cererea

recurenților, privind plata cheltuielilor de judecată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 decembrie 2004.