ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3206/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

12 august 2002 și precizată ulterior, G.I. a solicitat, în contradictoriu cu

Ministerul Sănătății și Familiei, D.B., fost ministru, Universitatea de

Medicină și Farmacie Carol Davila București, precum și cu Spitalul Clinic

Sfânta Maria București, obligarea primului pârât de a emite un ordin corect,

privind acordarea titlului de șef al Secției Medicală II, care include și

Compartimentul de îngrijire coronarieni din cadrul acelui spital.

Totodată, a cerut obligarea

Ministerului Sănătății și Familiei să-i plătească indemnizația de conducere

aferentă funcției menționate mai sus, cu începere de la data de 1 octombrie

1999, actualizată potrivit cursului dolarului.

În motivarea acestei cereri,

însușită de către Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila, pe

parcursul judecății, reclamantul a arătat, în esență, că prin decizia nr. 1861

din 21 mai 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios

administrativ, a admis recursurile declarate de el și universitate, modificând

sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii principale și a cererii de

intervenție accesorie formulată în cauză.

Pe cale de consecință, a fost anulat

concursul organizat de Ministerul Sănătății și Familiei la data de 26 aprilie

2000 și rezultatul concursului în ce privește postul de medic-șef al Secției

Medicală II la Spitalul Clinic Sfânta Maria București.

Totodată, au fost obligați pârâții

din proces să emită ordin de numire a reclamantului, pe postul de medic-șef de

secție la Spitalul Clinic Sfânta Maria din București.

În sfârșit, s-a dispus obligarea

Ministerului Sănătății și Familiei să plătească reclamantului indemnizația de

medic-șef de secție, cu începere de la data la care a fost privat de acest

drept și până la numirea efectivă în funcție.

A precizat că deși a sesizat

ministerul cu adresa nr. 23679 din 22 mai 2000 asupra acestei hotărâri

judecătorești irevocabile și a cerut executarea ei, măsurile prevăzute în

decizie nu au fost aduse la îndeplinire.

În drept, G.I. a invocat

dispozițiile art. 16 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.

La termenul din 3 octombrie 2002,

Spitalul Clinic Sfânta Maria București a formulat cerere de intervenție în

interesul pârâtei D.B., solicitând „respingerea acțiunii ca nefondată”.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 892 din 3 octombrie 2002, a

admis cererea de intervenție accesorie și a respins cererea reclamantului G.I.,

ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că la 28 iunie

2002, deci în termenul de 30 de zile de la pronunțarea deciziei nr. 1861/2002,

Ministerul Sănătății și Familiei a emis Ordinul nr. 745, prin care reclamantul

a fost numit în funcția de medic-șef al Secției Medicală II la Spitalul Clinic

Sfânta Maria București și totodată, s-a stabilit plata indemnizației de

conducere cuvenită. Ulterior, a fost emis ordinul de numire în funcția

respectivă, nr. 135 din 5 iulie 2002, ceea ce demonstrează aplicarea efectivă a

hotărârii Curții Supreme de Justiție.

S-a apreciat că emiterea unor acte

de către minister privind reorganizarea întregii activități a spitalului, după

pronunțarea acelei decizii, nu are relevanță în cauză și oricum, ele nu mai pot

influența soluția dată litigiului.

Împotriva sentinței au declarat

recurs reclamantul G.I. și Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila

București.

În cadrul unor critici ce se

regăsesc în ambele recursuri, s-a susținut că actele oficiale care au fost

depuse în dosar, confirmate de situația de fapt existentă, fac dovada refuzului

Ministerului Sănătății și Familiei, de a se conforma dispozițiilor conținute în

hotărârea Curții Supreme de Justiție.

În realitate, numirea reclamantului

în funcția de medic-șef de secție s-a făcut prin desființarea Secției Medicală

II, care a funcționat în clădirea Spitalului Clinic Sfânta Maria București și

reînființarea sa, cu un număr redus de paturi (doar 30) în clădirea Presei

Libere, unde condițiile de lucru sunt necorespunzătoare.

O atare atitudine, ignorată total de

curtea de apel, contravine normelor legale aplicabile în materie și vădește

reaua-credință a persoanelor, cărora le revenea obligația de executare întocmai

a tuturor obligațiilor prevăzute în decizia instanței supreme.

Criticile formulate de recurenți

sunt întemeiate.

Deși în dispozitivul deciziei nr.

1861 din 21 mai 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de

contencios administrativ, se stabilește cu claritate obligația Ministerului

Sănătății și Familiei, de a emite actul juridic de numire a conferențiarului

universitar doctor G.I., în funcția de medic șef al Secției Medicală II, care a

existat la data judecății în cadrul Spitalul Clinic Sfânta Maria București,

precum și plata indemnizației de conducere datorată, pentru a eluda aceste

obligații, ministerul pârât a emis Ordinul nr. 745 din 28 iunie 2002, iar

conducerea spitalului, decizia nr. 135 din 5 iulie 2002.

De asemenea, a efectuat schimbări

ale structurii secțiilor clinice din cadrul spitalului, urmând ca în mod

practic, reclamantul, cadru didactic universitar să-și desfășoare activitatea nu

în secția condusă anterior, din spital, ci într-o secție exterioară (Presa

Liberă) și în condiții improprii pentru specificul universitar al activității.

Măsurile respective sunt contrare

hotărârii Senatului Universității de Medicină și Farmacie„Carol Davila, conform

cărora, Catedra de Urgențe Medicale a Facultății de Farmacie urmează să

funcționeze în Spitalul Sfânta Maria, Secția Medicală II, cu un număr de 81

paturi, incluzând și Compartimentul de îngrijire coronarieni.

Pentru acest motiv, conducerea universității

s-a alăturat de la început demersurilor făcute de reclamant, solicitând

pârâților restabilirea situației anterioare, prin numirea efectivă a medicului

G.I., în funcția de medic-șef al Secției Medicală II, existentă anterior în

structura Spitalului Clinic Sfânta Maria București, a cărei desființare

unilaterală nu putea fi decisă valabil fără acordul său.

Toate demersurile au rămas însă,

fără rezultat, și mai mult, așa cum rezultă din nota internă nr. 4685 din 27

iunie 2003, emisă de Spitalul Clinic Sfânta Maria București, începând cu data

de 1 iulie 2003, Secția Clinică Medicină Internă II, cu sediul în Piața Presei

Libere s-a desființat, urmând ca o parte din personal să fie preluat în cadrul

structurii de personal a spitalului, în funcție de necesități. Reclamantul a

fost repartizat pe postul de medic primar medicină internă și medic specialist

cardiologie în cadrul structurii Spitalului Clinic – Ambulatoriu.

Rezultă, deci, fără echivoc că toate

modificările de structură efectuate de minister după pronunțarea deciziei ce

constituie titlu executoriu, sunt ilegale și abuzive, deoarece ele contravin

reglementărilor în vigoare (H.G. nr. 740/1997 și respectiv, nr. 899/2002),

referitoare la organizarea învățământului medical și farmaceutic. Că, numirea

reclamantului trebuie făcută, în sensul deciziei instanței supreme, în funcția

de medic-șef al Secției Medicală II, localizată la etajul III al Spitalului

Clinic Sfânta Maria București, care dispune de 81 de paturi și include

Compartimentul de îngrijire coronarieni.

Neprocedând în modul arătat,

Ministerul Sănătății și Familiei, prin ministrul în funcție la data

soluționării cererii, a ignorat obligativitatea unei hotărâri judecătorești

irevocabile și a subminat implicit, realizarea actului de învățământ medical și

farmaceutic, prejudiciind în mod grav pe reclamant.

De aceea, urmează a se admite ambele

recursuri și a fi casată sentința, în sensul admiterii cererii, precizate și

restrânse ulterior de G.I., la plata daunelor de întârziere doar de către

ministerul pârât.

În sensul art. 16 alin. (2) din

Legea nr. 29/1990, cuantumul acestor daune trebuie să acopere prejudiciul

cauzat reclamantului de către Ministerul Sănătății și Familiei, pentru

neexecutarea hotărârii judecătorești irevocabile, cunoscând că în privința

indemnizației de conducere datorată pe intervalul 1 octombrie 1999 – iulie

2002, el se află deja în posesia unui titlu executoriu valabil, decizia Curții

Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, nr. 1861/2002.

Din nota de calcul întocmită de

către G.I. și necombătută de celelalte părți prin alte mijloace de probă

concludente, rezultă că sumele datorate cu titlu de indemnizație de conducere,

pe perioada 1 octombrie 1999 – iulie 2002, totalizează 38.092.020 lei. Această

sumă trebuie plătită creditorului obligației, în baza deciziei civile ce

constituie titlu executoriu.

În concluziile scrise formulate

ulterior, recurentul-reclamant a precizat cuantumul daunelor de întârziere, la

suma de 75.000.000 lei.

Prin deducerea din acest cuantum a

sumei de 38.092.020 lei, rezultă o diferență de 36.907.980 lei, ce reprezintă

daunele cuvenite lui G.I. ca urmare a devalorizării sumelor de bani neachitate,

conform deciziei instanței supreme, în raport cu dolarul american, după data de

1 octombrie 1999.

Față de considerentele expuse în

cele ce preced, cererea de intervenție formulată de Spitalul Clinic Sfânta

Maria București, în interesul intimatei–pârâte D.B., va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de G.I.

și de Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila București, împotriva

sentinței civile nr. 892 din 3 octombrie 2002 a Curții de Apel București,

secția de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată, în sensul

că admite cererea reclamantului G.I., astfel cum a fost precizată și restrânsă

ulterior.

Obligă Ministerul Sănătății să

plătească reclamantului G.I., suma de 36.907.980 lei cu titlu de daune pentru

întârziere, reprezentând devalorizarea sumelor neachitate, conform deciziei Curții

Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, nr. 1861/2002.

Respinge cererea de intervenție în

interesul pârâtei D.B., formulată de Spitalul Clinic Sfânta Maria București.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 octombrie 2003.