ÎCCJ, decizie (scj.ro #85041)

Contestație la titlu. Imposibilitatea valorificării pe

această cale a unor pretenții suplimentare.

Codul de

procedură civilă, art. 399

Cuprins pe materii: Drept procesual civil

Indice alfabetic: Contestație la titlu

Hotărâre

judecătorească. Dispozitiv. Lămurire

Pretenții deduse

judecății

În conformitate cu dispozițiile art. 399 din Codul de

Procedură Civilă, prin contestația la titlu se

urmărește clarificarea, interpretarea sau  explicarea dispozitivului

hotărârii în vederea executării întocmai a acestuia. Completarea

dispozitivului cu pretenții care nu au fost valorificate în cursul

judecății, fie prin cererile adresate instanței, fie prin

exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, nu poate fi admisă

pe această cale.

Î.C.C.J.,

Secția de contencios administrativ și fiscal,

Decizia

nr. 3340 din 29 iunie 2007

Prin Decizia nr. 1861 din

21 mai 2002 Înalta Curte de Casație și Justiție –Secția

Contencios Administrativ și Fiscal a admis recursurile declarate de GI

și Universitatea M.F.C.D. împotriva sentinței civile nr. 1397 din 22

octombrie 2002 a Curții de Apel București - Secția Contencios

Administrativ,  a modificat sentința atacată și, pe cale de

consecință a admis acțiunea formulată de reclamantul GI

și cererea de intervenția accesorie formulată de Universitate.

Totodată, a anulat concursul organizat de Ministerul

Sănătății în data de 26 aprilie 2000 și rezultatul

concursului în ce privește postul de medic șef Secția

Medicală II la Spitalul Clinic „SM” București, a obligat pe

pârâți să emită reclamantului ordin de numire pe postul de

șef Secție la Spitalul Clinic „Sf. Maria” București. De asemenea

a obligat pe pârât să plătească reclamantului indemnizația

de medic șef secție de la data la care a fost privat de acest drept

și până la numirea efectivă în funcție.

La data de 26 aprilie

2007, GI a investit Înalta Curte de Casație și Justiție în

temeiul art.399 alin. (1) C.proc. civ. cu contestația la titlu privind

dispozițiile cuprinse în titlu executoriu reprezentat de Decizia nr.1861

pronunțată la 21 mai 2002 în dosarul nr.153/2002 al acestei

instanțe.

Contestatorul solicita

lămurirea înțelesului și întinderii acestei decizii privitor la

fraza din dispozitivul deciziei „obligă pe pârât să

plătească reclamantului indemnizația de medic șef

secție de la data la care a fost privat de acest drept și până

la numirea  efectivă în funcție” în sensul includerii și a altor

drepturi bănești cuvenite respectiv plata indemnizației clinice

conform legislației în vigoare.

În motivarea

contestației la titlu se arată că nu se poate calcula o

indemnizație de conducere pentru un șef de secție de spital

dacă solicitantul nu lucrează în spital și nu primește

indemnizația clinică rezultat al activității de îngrijire a

bolnavilor care este obligatorie pentru un medic clinician.

Contestatorul face referire

la  hotărârile judecătorești ulterioare deciziei a cărui

lămurire a solicitat o prin care i s-a admis alături de plata

indemnizației de conducere și plata indemnizației  clinice, pe

anumite perioade de timp.

Prin întâmpinare,

Ministerul Sănătății Publice a solicitat respingerea

contestației la titlu ca inadmisibilă având în vedere faptul că

cel ce a pornit executarea silită este contestatorul care a cerut punerea

în executare a deciziei civile nr.1861/2002 a cărui dispozitiv se

solicită a fi lămurit

Intimatul a

arătat că cererea este  și nefondată, întrucât

dispozițiile Deciziei civile nr.1861/2002 este clar și fără

posibilitate de echivoc, respectiv obligarea pârâtului să

plătească indemnizația de șef de secție, funcție

de care acesta a fost privat, neputând fi obligat ministerul la plata altor

sume de bani, pe care acesta le primea oricum fiind medic în acea secție.

Intimata, Universitatea,

prin cererea depusă la dosar susține contestația formulată

în cauză, întrucât începând cu iulie 2003 după desființarea

Secției de la Presa Liberă, contestatorul a fost lipsit și de

indemnizația clinică.

Examinând contestația

la titlu formulată în cauză Înalta Curte a constatat următoarele

:

Prin contestația la

titlu conform art.399 C.proc. civ. se urmărește clarificarea,

interpretarea, explicarea dispozitivului hotărârii, pentru a se

obține executare întocmai a acestuia. Ea vizează numai măsurile

luate de  instanță și cuprinse în dispozitivul hotărârii ce

constituie titlu executoriu.

Contestația poate fi

introdusă de către cel interesat sau vătămat prin executare

respectiv, debitorul sau creditorul, astfel  că nu se poate reține

excepția inadmisibilității cererii invocate de intimatul

Ministerul Sănătății Publice.

Contestatorul este creditor

în executarea silită ce formează obiectul titlului executoriu, iar

cererea prin care a solicitat lămurirea dispozitivului hotărârii nu

poate fi privită ca inadmisibilă, chiar dacă a pornit executarea

silită și legat de aceasta mai multe cereri   pentru plata

drepturilor sale de care a fost lipsit în intervalul octombrie 1999 până

în prezent.

Ceea ce solicita în

esență, în cadrul contestației la titlu, contestatorul este

reprezentat de solicitarea acestuia de plata alături de indemnizația

de șef secție și a indemnizației clinice.

Prin decizia civilă

nr.1861 pronunțată la 21 mai 2002 prin admiterea recursurilor

declarate de GI și Universitatea M.F.C.D s-a modificat sentința

civilă nr.1397/2002 a Curții de Apel București, s-a dispus

printre altele, obligarea pârâtului să plătească  reclamantului

indemnizația de medic șef secție de la data la care a fost

privat de acest drept și până la numirea efectivă în

funcție.

Din analiza hotărârii

se constată că ceea ce a fost în discuție, și care a format

obiectul cauzei deduse judecății l-a reprezentat postul de șef

de secție și funcția pe care a deținut-o reclamantul  de

șef secție la Secția clinică Medicală II Spitalul „SM”

București și nu calitatea de medic a reclamantului.

Instanța de recurs în

dispozitivul deciziei a dispus obligarea la plata indemnizației de

șef secție de care a fost privat reclamantul, pentru care s-a

hotărât anularea concursului și obligarea pârâtei să emită

ordin de numire pe acest post.

În aceste condiții se

constată că așa cum este formulat dispozitivul deciziei în

raport cu obiectul cauzei deduse judecății, aceasta este clar și

nu necesită alte clarificări interpretări sau explicări în

condițiile art.399 C.proc.civ.

Motivele invocate de

contestator privind plata și a indemnizației clinice pe anumite

perioada de timp, vizează probleme de fond ale pretențiilor acestuia

care puteau fi valorificate în cursul judecății, fie prin cererile

adresate, primei instanțe, fie prin  exercitarea căilor de atac prevăzute

de lege.

Pe această cale nu se

pot aduce completări dispozitivului hotărârii cu pretenții care

nu au fost valorificate în cursul judecății acestei cauze cu care

instanța  nu a fost investită.

Instanța de

judecată nu avea de  ce să se pronunțe pe indemnizația

clinică pretinsă de contestator întrucât acesta a fost schimbat din

postul de șef secție, ministrul refuzând să-l numească

definitiv pe postul  respectiv și a organizat concursul ce a fost anulat

prin Decizia nr.1861/2002.

Pentru aceste considerente, contestația la

titlu este nefondat și în baza prevederilor art.399 C. proc. civ. a fost

respinsă.