ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1512/2003

La apelul nominal s-au prezentat: recurenta-reclamantă V.C. – personal și intimatul-pârât Ministerul de Interne – Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei reprezentat de consilierul juridic N.C. Procedura completă. Recurenta V.C. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii. A depus înscrisuri (filele 14 –17). Consilierul juridic N.C. a pus concluzii pentru respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr.60 din 23 ianuarie 2003 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ ca legală și temeinică.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 29 mai 2002, sub nr.772/CA/2002 la Tribunalul București și apoi la Curtea de Apel București la data de 11 noiembrie 2002, sub nr.1900/2002, urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei, prin sentința civilă nr.684 din 26 septembrie 2002, reclamanta V.C. a chemat în judecată Ministerul de Interne – Direcția Generală a Poliției de Frontieră – Serviciul pașapoarte al municipiului București, solicitând obținerea aprobării de începere a formalităților de eliberare a unui nou pașaport, întrucât cel vechi i-a fost furat la 13 mai 2002. Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ prin sentința civilă nr.60 din 23 ianuarie 2003 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta V.C., în contradictoriu cu Ministerul de Interne - Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta V.C., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și în fond, admiterea acțiunii. Verificând cauza, în funcție de recursul formulat, cât și potrivit art.304 1 Cod procedură civilă, Curtea va constata că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Reclamanta s-a adresat la data de 13 mai 2002, Secției 8 Poliție București pentru eliberarea unei dovezi, ca urmare a faptului că pașaportul i-a fost furat sau l-a pierdut (dovada nr.841068 din 13 mai 2002 – dosar Tribunal nr.772/CA/2002 - fila 4). Pentru eliberarea unui nou pașaport, reclamanta s-a prezentat cu adeverința nr.5369/2002 emisă de pârât și a completat o cerere- formular.

Întrucât reclamanta susține că are domiciliul în Italia, solicitând eliberarea unui nou pașaport de cetățean român cu domiciliul în străinătate, pârâtul a răspuns reclamantei la memoriul acesteia, cu nr.201/339530/C 67531 din 5 decembrie 2001 (dosar de fond fila 9) în sensul că, pentru obținerea pașaportului solicitat, trebuie să facă dovada din care să rezulte că autoritățile statului primitor i-au acordat dreptul de ședere permanentă, care poate consta în pașaport național (italian) respectiv carnet de rezident, carte de identitate ori altă dovadă eliberată în acest scop. Cum reclamanta nu a făcut nici o dovadă în sensul celor de mai sus, recursul declarat de aceasta este nefondat și urmează a fi respins ca atare, instanța făcând o apreciere corectă a probelor administrate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de V.C. împotriva sentinței civile nr.60 din 23 ianuarie 2003 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2003.