ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1512/2003

La

apelul nominal s-au prezentat: recurenta-reclamantă V.C. – personal

și intimatul-pârât Ministerul de Interne – Direcția Generală de

Evidență  Informatizată a Persoanei reprezentat de consilierul

juridic N.C.

Procedura

completă.

Recurenta

V.C. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și

pe fond admiterea acțiunii. A depus înscrisuri (filele 14 –17).

Consilierul

juridic N.C. a pus concluzii pentru respingerea recursului ca nefondat și

menținerea sentinței civile nr.60 din 23 ianuarie 2003 a Curții

de Apel București – Secția de contencios administrativ ca legală

și temeinică.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la data de 29 mai 2002, sub nr.772/CA/2002 la

Tribunalul București și apoi la Curtea de Apel București  la

data de 11 noiembrie 2002, sub nr.1900/2002, urmare a declinării

competenței de soluționare a cauzei, prin sentința civilă

nr.684 din 26 septembrie 2002, reclamanta V.C. a chemat în judecată

Ministerul de Interne – Direcția Generală a Poliției de

Frontieră – Serviciul pașapoarte al municipiului București,

solicitând obținerea aprobării de începere a formalităților

de eliberare  a  unui  nou pașaport, întrucât cel vechi i-a fost furat la

13 mai 2002.

Curtea

de Apel București – Secția de contencios administrativ prin

sentința civilă nr.60 din 23 ianuarie 2003 a respins ca

nefondată acțiunea formulată de reclamanta V.C., în

contradictoriu cu Ministerul de Interne  - Direcția Generală de

Evidență Informatizată a Persoanei.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta V.C., solicitând admiterea

recursului, casarea sentinței și în fond, admiterea acțiunii.

Verificând

cauza, în funcție de  recursul formulat, cât și potrivit art.304

1

Cod procedură civilă, Curtea va constata că recursul este

nefondat, pentru următoarele considerente:

Reclamanta

s-a adresat la data de 13 mai 2002, Secției 8 Poliție București

pentru eliberarea unei dovezi, ca urmare a faptului că pașaportul i-a

fost  furat sau l-a pierdut  (dovada nr.841068 din 13 mai 2002 – dosar

Tribunal  nr.772/CA/2002 - fila 4).

Pentru

eliberarea unui nou pașaport, reclamanta s-a prezentat cu adeverința

nr.5369/2002 emisă de pârât și a completat o cerere-  formular.

Întrucât

reclamanta susține că  are domiciliul în Italia, solicitând

eliberarea unui nou pașaport de cetățean român cu domiciliul în

străinătate, pârâtul a răspuns reclamantei la memoriul acesteia,

cu nr.201/339530/C 67531 din 5 decembrie 2001 (dosar de fond fila 9) în sensul

că, pentru obținerea pașaportului solicitat, trebuie să

facă dovada din care să rezulte că autoritățile

statului primitor i-au  acordat dreptul de ședere permanentă, care

poate consta în  pașaport național (italian)  respectiv   carnet de

rezident, carte de identitate ori altă dovadă eliberată în acest

scop.

Cum

reclamanta nu a făcut nici  o dovadă în sensul celor de mai sus,

recursul declarat de aceasta este nefondat și urmează a fi respins

ca  atare, instanța făcând o apreciere corectă a probelor

administrate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de V.C. împotriva sentinței civile nr.60 din 23 ianuarie

2003 a Curții de Apel București – Secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2003.