ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1839/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 2 octombrie 2000, prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 967/ COM /2000 al Tribunalului Vâlcea, reclamanta Fondul Proprietății de Stat (în prezent Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului București) a acționat în judecată pe pârâta SC C.C.F.R. SA Râmnicu Vâlcea pentru obligarea acesteia prin hotărâre judecătorească la plata sumei de 53.155.276 lei daune-interese moratorii la nivelul dobânzilor B.R.D.

la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de 1 an, Aceste daune au fost solicitate de reclamantă în considerarea faptului că pârâta a achitat cu întârziere sumele datorate reclamantei cu titlu de dividende pentru exercițiul financiar al anului 1996. Tribunalul Vâlcea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 109/ COM /2001 a admis, în parte, acțiunea reclamantei pentru suma de 42.289.132 lei, reținând că sunt aplicabile prevederile art. 43 C. com. și ale O.G. nr. 9/2000, iar aceste daune sunt raportate la taxa oficială a scontului B.N.R. după calculul din dosarul acestei instanțe, având nr. 897/ COM /2000. Apelul declarat de reclamantă, împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 263/ A - C din 30 aprilie 2001, prilej cu care instanța de apel a reținut că, deși, O.G.

nr. 9/2000 nu este aplicabil în această cauză, daunele moratorii au fost corect stabilite de instanța de fond la nivelul ratei de scont a B.N.R., întrucât, în lipsa unei clauze penale, precum și a dovezii că reclamanta ar fi luat credite de la bancă, practica instanțelor a consacrat acest mod de stabilire a daunelor interese. Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei de mai sus, care a fost admis de secția comercială a Curții Supreme de Justiție și cauza a fost trimisă pentru rejudecare aceleiași instanțe de apel cu recomandarea ca reclamanta A.P.A.P.S. București să prezinte desfășurătorul de calcul al daunelor interese moratorii, raportat la dobânda B.R.D., dar la vedere, practicată de bancă, în funcție de care să se rejudece apelul.

Prin decizia nr. 24/ A - C din 28 octombrie 2002, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, în urma rejudecării cauzei, apelul reclamantei A.P.A.P.S. La pronunțarea acestei soluții s-a avut în vedere că, potrivit notei de calcul a daunelor martorii, raportate la dobânda la vedere practicată de B.R.D., valoarea acestora reprezintă 13.260.601 lei , ceea ce ar aduce înrăutățirea situației reclamantei în propria-i cale de atac, contrar principiului de ordine publică non reformatio in pejus. Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs și a solicitat modificarea ei în parte, în sensul obligării pârâtei la plata de daune-interese moratorii, în sumă de 53.166.276 lei, la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D.

la depozitele constituite de persoanele fizice pe termen de 1 an. Recurenta a indicat drept temei legal al cererii sale prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece: - în apelul său a fost clar exprimată cererea reclamantei de a modifica sentința instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii sale pentru 53.166.276 lei daune interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de 1 an. Această pretenție a reclamantei se circumscrie în prevederile art. 43 C. com.; - însăși legea , respectiv, Legea nr. 58/1991 art. 24 și art. 5 din O.U.G.

nr. 88/1997 a obligat-o pe reclamantă la depunerea sumelor încasată de la societățile unde era acționar în conturi la termen purtătoare de dobânzi, iar neachitarea dividendelor, la momentul distribuirii lor, a condus la prejudicierea intereselor reclamantei, prejudiciu stabilit ope legis . În perioada anilor 1993 – 1999, reclamanta a avut deschis un cont la BRD-SMB pentru colectarea dividendelor. Recursul reclamantei este nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că reclamanta, prin acțiune, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 53.166.276 lei, reprezentând daune-interese moratorii, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele persoanelor juridice pe termen de 1 an.

Decretul nr. 311/1954, ce stabilea nivelul dobânzilor pentru sumele depuse la termen și în conturi curente, a fost abrogat în anul 1997; O.G. nr. 9/2000 a intrat în vigoare la 21 ianuarie 2000. În lipsa unei convenții între părți, asupra cuantumului dobânzilor, cât și a inexistenței unei reglementări legale în acest sens, în perioada în discuție, întinderea acestora a fost stabilită prin practica judiciară la nivelul ratei de scont a B.N.R.. Reclamanta, având în vedere dispozițiile art. 43 C. com. și ale art. 1088 C. civ., este, într-adevăr îndreptățită la daune-interese moratorii de la pârâtă, care i-a achitat cu întârziere dividendele aferente anului financiar 1996, la nivelul ratei de scont a B.N.R., cum corect a dispus instanța de fond, soluția menținută și în apel în rejudecare.

În aceste împrejurări, decizia pronunțată, în cauză, este legală și temeinică, iar recursul reclamantei este nefondat și se va respinge cu această mențiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului București, împotriva deciziei nr. 24/ A - C din 28 octombrie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2003.