ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1839/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 2 octombrie 2000, prin acțiunea ce a

format obiectul dosarului nr. 967/ COM /2000 al Tribunalului Vâlcea, reclamanta

Fondul Proprietății de Stat (în prezent Autoritatea pentru Privatizare și

Administrarea Participațiilor Statului București) a acționat în judecată pe pârâta

SC C.C.F.R. SA Râmnicu Vâlcea pentru obligarea acesteia prin hotărâre

judecătorească la plata sumei de 53.155.276 lei daune-interese moratorii la

nivelul dobânzilor B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe

termen de 1 an,

Aceste daune au fost solicitate de reclamantă în

considerarea faptului că pârâta a achitat cu întârziere sumele datorate

reclamantei cu titlu de dividende pentru exercițiul financiar al anului 1996.

Tribunalul Vâlcea, secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința nr. 109/ COM /2001 a admis, în parte, acțiunea

reclamantei pentru suma de 42.289.132 lei, reținând că sunt aplicabile

prevederile art. 43 C. com. și ale O.G. nr. 9/2000, iar aceste daune sunt

raportate la taxa oficială a scontului B.N.R. după calculul din dosarul acestei

instanțe, având nr. 897/ COM /2000.

Apelul declarat de reclamantă, împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr.

263/ A - C din 30 aprilie 2001, prilej cu care instanța de apel a reținut că,

deși, O.G. nr. 9/2000 nu este aplicabil în această cauză, daunele moratorii au

fost corect stabilite de instanța de fond la nivelul ratei de scont a B.N.R.,

întrucât, în lipsa unei clauze penale, precum și a dovezii că reclamanta ar fi

luat credite de la bancă, practica instanțelor a consacrat acest mod de

stabilire a daunelor interese.

Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei de

mai sus, care a fost admis de secția comercială a Curții Supreme de Justiție și

cauza a fost trimisă pentru rejudecare aceleiași instanțe de apel cu

recomandarea ca reclamanta A.P.A.P.S. București să prezinte desfășurătorul de

calcul al daunelor interese moratorii, raportat la dobânda B.R.D., dar la

vedere, practicată de bancă, în funcție de care să se rejudece apelul.

Prin decizia nr. 24/ A - C din 28 octombrie 2002,

Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a

respins, în urma rejudecării cauzei, apelul reclamantei A.P.A.P.S.

La pronunțarea acestei soluții s-a avut în vedere că,

potrivit notei de calcul a daunelor martorii, raportate la dobânda la vedere

practicată de B.R.D., valoarea acestora reprezintă 13.260.601 lei , ceea ce ar

aduce înrăutățirea situației reclamantei în propria-i cale de atac, contrar

principiului de ordine publică

non reformatio in pejus.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta a

declarat recurs și a solicitat modificarea ei în parte, în sensul obligării

pârâtei la plata de daune-interese moratorii, în sumă de 53.166.276 lei, la

nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele

fizice pe termen de 1 an.

Recurenta a indicat drept temei legal al cererii sale

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut că hotărârea recurată a

fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece:

- în apelul său a fost clar exprimată cererea

reclamantei de a modifica sentința instanței de fond, în sensul admiterii

acțiunii sale pentru 53.166.276 lei daune interese moratorii calculate la

nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele

juridice pe termen de 1 an. Această pretenție a reclamantei se circumscrie în

prevederile art. 43 C. com.;

- însăși legea , respectiv, Legea nr. 58/1991 art. 24

și art. 5 din O.U.G. nr. 88/1997 a obligat-o pe reclamantă la depunerea sumelor

încasată de la societățile unde era acționar în conturi la termen purtătoare de

dobânzi, iar neachitarea dividendelor, la momentul distribuirii lor, a condus

la prejudicierea intereselor reclamantei, prejudiciu stabilit

ope legis

.

În perioada anilor 1993 – 1999, reclamanta a avut deschis un cont la BRD-SMB

pentru colectarea dividendelor.

Recursul reclamantei este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului

rezultă că reclamanta, prin acțiune, a solicitat obligarea pârâtei la plata

sumei de 53.166.276 lei, reprezentând daune-interese moratorii, calculate la

nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele persoanelor juridice pe

termen de 1 an.

Decretul nr. 311/1954, ce stabilea nivelul dobânzilor

pentru sumele depuse la termen și în conturi curente, a fost abrogat în anul

1997; O.G. nr. 9/2000 a intrat în vigoare la 21 ianuarie 2000.

În lipsa unei convenții între părți, asupra

cuantumului dobânzilor, cât și a inexistenței unei reglementări legale în acest

sens, în perioada în discuție, întinderea acestora a fost stabilită prin

practica judiciară la nivelul ratei de scont a B.N.R..

Reclamanta, având în vedere dispozițiile art. 43 C.

com. și ale art. 1088 C. civ., este, într-adevăr îndreptățită la daune-interese

moratorii de la pârâtă, care i-a achitat cu întârziere dividendele aferente

anului financiar 1996, la nivelul ratei de scont a B.N.R., cum corect a dispus

instanța de fond, soluția menținută și în apel în rejudecare.

În aceste împrejurări, decizia pronunțată, în cauză,

este legală și temeinică, iar recursul reclamantei este nefondat și se va

respinge cu această mențiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta

Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului

București, împotriva deciziei nr. 24/ A - C din 28 octombrie 2002 a Curții de

Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2003.