ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1267/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta, A.P.A.P.S. București, a chemat în

judecată pe pârâta, SC T. SA Panciu, pentru a fi obligată la plata sumelor de

122.120.478 lei dividende datorate acționarului F.P.S. pentru exercițiul

financiar al anului 1996 și a sumei de 94.630.364 lei, reprezentând daune

moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D., la depozitele

constituite persoanele juridice pe termen de un an.

Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr. 290 din 30

mai 2000, a admis cererea reclamantei, astfel cum a fost formulată și a dispus

obligarea pârâtei la plata sumelor solicitate.

Curtea de Apel Galați, secția comercială și de

contencios administrativ, prin decizia nr. 943/A din 5 decembrie 2000, a admis

apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința, în sensul că a obligat-o la plata

sumei de 81.670.000 lei daune moratorii, calculate în raport cu rata de scont a

B.N.R.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele

părți.

Reclamanta a susținut, în recursul său, că, în speță,

nu sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 9/2000, ci dispozițiile art. 43 C.

com., astfel că este îndreptățită să solicite daune moratorii la nivelul

dobânzilor bonificate de B.R.D., la depozitele constituite de persoanele

juridice pe termen de un an.

Pârâta a susținut, în esență, pe de o parte că

acțiunea reclamantei trebuia anulată ca netimbrată, întrucât nu s-a conformat

dispozițiilor Legii nr. 146/1997, iar pe de altă parte, că, în mod greșit, a

fost obligată la daune moratorii, atâta vreme cât dividendele nu sunt

purtătoare de dobânzi, dispozițiile art. 43 C. com., nefiind aplicabile în

speță.

Verificând legalitatea și temeinicia deciziei atacate

în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, conform art. 306 C. proc.

civ., Curtea constată că cele două recursuri sunt nefondate pentru următoarele

considerente.

Reclamanta și-a întemeiat pretențiile, privind

daunele moratorii, pe dispozițiile art. 43 C. com., care prevăd că datoriile

comerciale lichide și plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când

devin exigibile.

În raport cu aceste prevederi, în cazul neplății unor

datorii comerciale lichide și exigibile, comerciantul debitor datorează de

drept dobânzi.

În consecință, cum dividendele sunt sume datorate la

sfârșitul anului contabil calculate pe baza bilanțului anual, când devin

exigibile, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 43 C. com. și nu art. 68

din Legea nr. 31/1990 și, ca atare, reclamanta este în drept să pretindă,

soluția instanței de apel fiind corectă sub acest aspect.

Este de reținut, însă, că cererea reclamantei, de a i

se acorda dobânzile practicate de B.R.D. la depozitele constituite de

persoanele juridice pe termen de un an, nu-și are temei, întrucât acordarea

acestor dobânzi este admisibilă numai în condițiile existenței unui contract de

depozit, fapt nedovedit în cauză.

În atare situație, reclamanta poate să pretindă numai

dobânzile comerciale calculate în raport cu rata de scont stabilită de B.N.R.

pe perioada solicitată, așa cum, în mod corect, a dispus instanța de apel.

Susținerea pârâtei, cum că acțiunea reclamantei, anulată

ca netimbrată, este neîntemeiată, întrucât A.P.A.P.S. este o instituție publică,

scutită de plata taxei de timbru, conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.

Față de toate aceste considerente, Curtea constată că

decizia atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, în conformitate cu

art. 316 combinat cu art. 296 C. proc. civ., va respinge, ca nefondate,

recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta,

A.P.A.P.S. București, și pârâta, SC T. SA Panciu, împotriva deciziei nr. 943 A

din 5 decembrie 2000 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de

contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 28 februarie

2003.