ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.03.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1004/2003

HOTĂRÂRE
13.03.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1004/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

S-a

luat în examinare recursul declarat de Direcția Regională Vamală Interjudețeană

Brașov în numele și pentru Direcția Generală a Vămilor împotriva sentinței

civile nr.316 din 14 noiembrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția

comercială și de contencios administrativ.

La

apelul nominal s-a prezentat recurenta pârâtă Direcția Generală a Vămilor

reprezentată de consilierul juridic C.C., lipsind recurenta pârâtă Direcția

Regională Vamală Interjudețeană Brașov, precum și intimata reclamantă SC „T.C.”

SA.

Procedura

completă.

Consilierul

juridic C.C. a solicitat admiterea recursului, potrivit motivelor dezvoltate în

scris, casarea sentinței atacate și pe fond, respingerea acțiunii.

Procurorul

a pus concluzii pentru respingerea  recursului ca nefondat și menținerea

sentinței civile nr.316 din 14 noiembrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia  -

Secția comercială și de contencios administrativ, ca legală și temeinică.

După

rămânerea cauzei în pronunțare, s-a prezentat intimata-reclamantă SC „T.C.” SA

reprezentată de consilierul juridic F.D., care a depus „concluzii scrise”

(filele 21-23).

C

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.316/2001 pronunțată la data de 14 noiembrie 2001 în dosarul

nr.3910/2001, Curtea de Apel Alba Iulia- Secția comercială și de contencios

administrativ, judecând după o a doua casare, a admis în  parte acțiunea

formulată de reclamanta SC „T.C.” SA mpotriva pârâtelor Direcția Generală a

Vămilor și Direcția Regională Vamală Interjudețeană Brașov, dispunând anularea

actelor de constatare nr.302-309 din 28 decembrie 1998 încheiate de Biroul

Vamal Sibiu, respingând capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata

daunelor cominatorii.

Pentru

a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Societatea

comercială reclamantă a introdus în țară, în sistem de leasing, un număr de 6

autocamioane, la data de 20 noiembrie 1995, fixându-se termen pentru

încheierea operațiunii data de 20 noiembrie 1998.

Anterior

acestei date, reclamanta a cerut Biroului Vamal Sibiu prelungirea operațiunii,

acesta respingând în mod greșit solicitarea cu motivarea că cererea ar fi fost

depusă după expirarea termenului fixat.

Împotriva

acestei hotărâri a formulat recurs Direcția Regională Vamală Interjudețeană

Brașov, în numele și pentru Direcția Generală a Vămilor, susținând în esență,

că instanța de fond a  pronunțat o soluție nelegală și netemeinică, reținând în

mod greșit că reclamanta ar fi cerut prelungirea operațiunii de import temporar

înainte de expirarea termenului acordat pentru încheierea operațiunii.

SC

„T.C.” SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului,

susținând că soluția atacată este legală și temeinică.

Recursul

este întemeiat.

Este

necontestat că societatea comercială la data de 16 ianuarie 1996 a introdus în

țară bunurile respective în baza unui contract de leasing încheiat la data de

20 noiembrie 1995 pentru o perioadă de 36 luni, data expirării contractului

fiind, deci, 20 noiembrie 1998.

În

conformitate cu prevederile art.188 din Legea nr.141/1997, privind Codul vamal

al României și art.380 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al

României, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.626/1997, operațiunile vamale

pentru care s-au depus declarații vamale sub regimurile prevăzute în

reglementările vamale anterioare, se derulează și se  încheie în conformitate

cu acele reglementări.

Potrivit

prevederilor art.1 din Hotărârea Guvernului nr.72/1993 privind regimul vamal al

bunurilor importate  ce fac obiectul tranzacțiilor de leasing (abrogată prin

art.3 din Legea nr.90/1998), bunurile care se importă în baza contractelor de

leasing sunt considerate  în import temporar pe toată perioada contractului de

leasing.

Deci,

în cauză, bunurile respective erau considerate în import temporar până la data

expirării contractului de leasing: 20 noiembrie 1998.

În

conformitate cu prevederile art.103 din Decretul nr.337/1981 privind aprobarea

Regulamentului vamal (abrogat prin Legea nr.120/2000), în cazul în care

operațiunea nu a  fost încheiată în termenul acordat, declarația vamală

constituie titlu executoriu.

Cu

actele de constatare nr.302-309 din 28 decembrie 1998 Biroul Vamal Sibiu, a

dispus încheierea din oficiu a operațiunilor de admitere temporară inițiate

prin declarațiile vamale din 16 ianuarie 1996, ca urmare a neîncheierii lor în

termenul acordat de organele vamale: 20 decembrie 1998.

Este

adevărat că la Biroul Vamal Sibiu a fost înregistrată, la data de 22 decembrie

1998, o cerere a societății comerciale care solicita prelungirea importului

temporar pentru cele 6 autocamioane și 6 semiremorci, susținând că prelungise

durata  contractului de leasing cu 6 luni (fila 57 dosar nr.1349/1999), dar

această cerere este ulterioară expirării termenului acordat de organele vamale

pentru încheierea operațiunii.

Împrejurarea

că adresa respectivă  apare înregistrată la societatea comercială la o dată

anterioară expirării termenului acordat de organele vamale  nu este opozabilă

acestora și nu produce efecte juridice în raport cu prevederile legale citate

mai sus.

Astfel

fiind, în mod legal a procedat organul vamal care,  constatând împlinirea

termenului acordat pentru încheierea operațiunii vamale și expirarea perioadei

de import temporar pentru bunurile respective, a încheiat din oficiu

operațiunea de import și a calculat taxele vamale datorate.

Pentru

aceste considerente, recursul de față este întemeiat și va fi admis, cu

consecința casării sentinței atacate și, pe fond, a respingerii acțiunii.

Admite

recursul declarat de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Brașov în numele

și pentru Direcția Generală a Vămilor împotriva sentinței civile nr.316 din 14

noiembrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează

sentința atacată și  în fond, respinge acțiunea.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 13 martie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-02-10
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 528/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 300 din 31 octombrie 2001, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea formulată
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85193)
Contestație în anulare. Neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.318 C. proc. civ. Legea nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționată de aceeași instanță sub motivul greșitei stabiliri a situației
ÎCCJ 2003-01-29
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 314/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de SC”A.I.”SRL împotriva sentinței civile nr.189 din 6 septembrie 2001 a Curții de Apel Galați- Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat recurenta reclamantă
ÎCCJ 2004-03-23
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1194/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 3 iulie 2002, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a admis cererea de suspendare a măsurilor d
ÎCCJ 2004-06-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3418/2004
cția Generală a Vămilor, cu actul nr. 363 din 19 martie 1999, nu a primit nici un răspuns. Prin sentința civilă nr. 132 din 8 mai 2001, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea, ca efect
Sursă