ÎCCJ, decizie (scj.ro #85193)

Contestație

în anulare. Neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.318 C. proc. civ.

Legea nu a urmărit să

deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționată de

aceeași instanță  sub motivul greșitei stabiliri a situației de fapt. Or,

în cauză, susținerile formulate prin contestația în anulare au fost invocate și

examinate atât de instanța de fond, cât și de instanța de recurs și respinse ca

neîntemeiate.

Secția

de contencios administrativ, decizia nr.528 din 10 februarie 2004

Prin sentința civilă nr. 300 din 31 octombrie 2001, Curtea de Apel Alba Iulia,

secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamanta

S.C.”G” SA împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală

a Finanțelor Publice a județului Sibiu și Direcția Regională Vamală Brașov, a

anulat deciziile nr. 1345/2001, 15 și 46/2001 și actele constatatoare nr.194 –

199 din 27 februarie 2001, nr.33 – 44 din 28 februarie 2001, nr.63 -93 din 13

martie 2001 și nr. 756 – 774 din 9 noiembrie 2000 emise de Biroul Vamal Mediaș,

precum și anexele nr.253 – 262 și nr.164 – 194 emise de aceeași autoritate

vamale.

Împotriva sentinței au declarat recurs Direcția Regională Vamală Interjudețeană

Brașov în numele și  pentru Direcția Generală a Vămilor și Direcția

Finanțelor Publice a județului Sibiu în nume propriu și pentru Ministerul

Finanțelor Publice.

Curtea Supremă de Justiție, Secția de contencios administrativ a respins

recursul Direcției Regionale Vamale Interjudețene ca fiind declarat de o

persoană fără calitate și a respins ca tardiv formulat recursul Direcției

Generale a Finanțelor Publice a județului Sibiu.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare Direcția Generală a

Vămilor în nume propriu și pentru Direcția Regională Vamală Interjudețeană

Brașov, susținând, în esență, că aceasta este rezultatul unei grave greșeli

materiale, deoarece Direcția Generală a Vămilor avea calitatea procesuală de a

formula recurs.

Contestația în anulare este nefondată.

Potrivit legii, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac,

admisibilă numai în cazurile limitativ arătate de art. 317 C. proc. civ. (lipsă

de procedură și necompetența instanței) și art. 318 (când dezlegarea dată este

rezultatul unei greșeli materiale și omiterea din eroare de a cerceta vreunul

dintre motivele de casare). Ea tinde la anularea unei hotărâri definitive, nu

pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru că s-au săvârșit

erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale.

Față de petitul cererii, critica formulată de contestatoare poate fi inclusă în

prima ipoteză a art. 318 C. proc. civ.  referitoare la greșeli materiale

ce au determinat pronunțarea unei soluții eronate.

Dar, arătând că o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost

rezultatul unei greșeli materiale, textul se referă la erori materiale evidente

în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului, cum ar fi respingerea

unui recurs ca tardiv sau ca insuficient timbrat, deși la dosar se găsesc

dovezi din care rezultă că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat,

pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o

reapreciere a probelor.

Legea nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie

soluționată de aceeași instanță  sub motivul greșitei stabiliri a

situației de fapt. Or, în cauză, susținerile formulate prin contestația în

anulare au fost invocate și examinate atât de instanța de fond, cât și de

instanța de recurs și respinse ca neîntemeiate.

Față de considerentele prezentate s-a constatat că nu sunt întrunite cerințele

prevăzute de art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare fiind respinsă.