ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4200/2004

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 6825 din 7

noiembrie 2003 a Judecătoriei Sibiu, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta

SC H.C.O. SRL Sibiu și, în consecință, pârâții Ministerul Finanțelor Publice,

reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Sibiu și Direcția

Regională Vamală Brașov au fost obligați să plătească reclamantei fiecare suma

de 50.000.000 lei cu titlu de daune, reprezentând cheltuieli de judecată

(onorariu avocat) efectuate în dosarul nr. 1198/2002 al Curții Supreme de

Justiție, secția de contencios administrativ.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, în esență, că reclamanta SC H.C.O. SRL Sibiu a făcut dovada

atât a calității de succesoare în drepturi a SC H.C.O. SRL, cât și a efectuării

cheltuielilor de judecată în cuantumul arătat în dosarul nr. 1198/2002 al

Curții Supreme de Justiție și, cum acestea nu au fost acordate prin decizia nr.

3531 din 19 noiembrie 2002, se cuvin reclamantei cu titlu de daune.

Împotriva sus menționatei sentințe

au declarat recurs pârâtele, Direcția Regională Vamală Brașov și Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Sibiu (și pentru Ministerul

Finanțelor Publice) în dosarul nr. 1838/2004 al Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția comercială.

Prin decizia nr. F/1388 din 21 mai 2004

(dată în procedura admisibilității în principiu a recursului) Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, a anulat recursurile declarate de

pârâte.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de recurs a reținut, în esență, că motivarea cererilor de recurs nu cuprinde

codul unic de înregistrare al recurentelor, contul bancar și codul fiscal,

aspecte care sunt imperativ impuse de dispozițiile art. 302

1

pct. 1 C.

proc. civ., astfel că, față de această situație, urmează a se da eficiență

maximă art. 308 alin. (4) C. proc. civ., așa cum a fost modificat prin art. 11

din O.U.G. nr. 58/2003, cu consecința anulării recursurilor.

Împotriva deciziei instanței de

recurs, a formulat, în principal, în temeiul art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., iar în subsidiar, în baza prevederilor art. 317 alin. (2) teza a II-a din

același cod, contestație în anulare, contestatoarea Direcția Regională Vamală

Brașov pe care a precizat-o ulterior, conform adresei nr. 14116 din 21

octombrie 2004.

Se susține, în esență, că, la data

promovării recursului 19 ianuarie 2004, era în vigoare O.U.G. nr. 58/2003 și art.

302

1

C. proc. civ., care nu fusese încă modificat prin art. I pct. 6

din Legea nr. 195/2004.

Or, anterior Legi nr. 195/2004, art.

302

1

C. proc. civ., avea următorul conținut „cererea de recurs va

cuprinde următoarele mențiuni (...)”.

Ca atare, cum, în această formulare,

nu se prevedea sancțiunea nulității absolute pentru neindicarea în cuprinsul

cererii de recurs a mențiunilor referitoare la codul fiscal, codul unic de

înregistrare etc., ci atrăgea o nulitate relativă, care putea fi acoperită,

contestatoarea susține că, față de cele arătate, soluția de anulare a

recursului, pentru motivul arătat, este greșită și, în consecință, solicită

admiterea contestației, anularea deciziei atacate și rejudecarea recursului.

Contestația în anulare formulată în

cauză este inadmisibilă.

Potrivit art. 302

1

C.

proc. civ., astfel cum a fost introdus prin O.U.G. nr. 58/2003, cererea de

recurs va cuprinde următoarele mențiuni: numele, domiciliul sau reședința

părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea sediului lor, precum și,

după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în

registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul

fiscal și contul bancar.

În speță, instanța de recurs a

constatat, în cadrul procedurii admisibilității recursului, că petenta, în

calitate de recurentă, nu a indicat, în cererea de recurs, codul unic de

înregistrare, codul fiscal și contul bancar, mențiuni care sunt imperativ

impuse de art. 302

1

pct. 1 C. proc. civ. și, ca urmare, a dispus

anularea recursului, pentru nerespectarea acestor condiții de formă.

Cum, în conformitate cu dispozițiile

art. 308 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat și introdus prin

O.U.G. nr. 58/2003, hotărârea dată în procedura admisibilității în principiu a

recursului, nu este supusă nici unei căi de atac (situație, de altfel,

menționată expres și în dispozitivul deciziei atacate), rezultă că cererea

formulată în cauză este inadmisibilă, indiferent de motivele și textele legale

invocate în sprijinul admiterii contestației.

Așa fiind, contestația în anulare

formulată în cauză urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatoarea Direcția Regională Vamală Brașov împotriva deciziei

nr. 1388/F din 21 mai 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 28 octombrie 2004.