ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1644/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul L.V.I.împotriva deciziei

nr.17/A din 2 martie 2001 a Curții de Apel Pitești – secția civilă.

La apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât personal precum și

intimatul-pârât Spitalul de Neuropsihiatrie Vedea prin consilier juridic D.C.

Au lipsit intimatul-reclamant L.P., precum și intimata (curator) L.M..

Procedura completă.

Recurentul-pârât prezintă dovezile care atestă internările în spital, acestea

fiind confirmate de reprezentanta spitalului. Susține recursul referindu-se la

concluziile scrise, dovezile  și  multiplele memorii aflate la dosar

și solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei

la orice altă instanță în afară de Curtea de Apel Pitești. Solicită obligarea

reclamantului la daune materiale și morale.

Consilier juridic D.C.lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.

Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului și

casarea deciziei  cu trimitere spre rejudecare.

C U R T E A  ,

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentința civilă nr.220 din 7 iulie 1999 Tribunalul Argeș a admis cererea

formulată de petentul L.P. și a dispus punerea sub interdicție a fratelui

acestuia, L. V.I.

Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul L.V.I., apel care a fost respins ca

tardiv prin decizia civilă nr.17 din 2 martie 2001 a Curții de Apel Pitești.

Prin prezentul recurs a fost criticată soluția pronunțată de această ultimă

instanță, care a reținut în mod greșit tardivitatea cererii de apel, în

condițiile în care recurentul L.V.I.ar fi fost internat în spital și nu i s-a

comunicat în mod legal sentința pe fond, pe care de altfel recurentul o critică

pentru încălcarea regulilor care guvernează procedura punerii sub interdicție.

Recursul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:

Potrivit art.103 alin.1 din C.proc.civ., neexercitarea oricărei căi de atac și

neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage

decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește

că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Iar

potrivit alin.2 pentru a beneficia de repunerea în termen, partea trebuie să

indice motivele împiedecării în termen de 15 zile de la încetarea acesteia și

actul de  procedură trebuie să fie îndeplinit, înăuntrul aceluiași termen.

În speță, sentința de fond a fost comunicată la domiciliul pârâtului în

Pitești, str. Frații Golești, bl.S.6, sc.B, et.3, ap.12, la data de 17 iulie

1999, dată la care, potrivit biletului de ieșire  din spital (f.61 dosar

apel), acesta se afla internat în vederea recuperării sale, potrivit Decretului

nr.313/1998 privind asistența bolnavilor psihici (abrogat între timp prin Legea

nr.487/2002 a sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări

psihice).

Internarea nevoluntară în spital a recurentului constituie o împrejurare mai

presus de voința sa care l-a împiedicat să-și  îndeplinească

obligația de a motiva în termen calea de atac a apelului.

De aceea se impune constatarea că respingerea ca tardivă a apelului a fost

greșită, motiv pentru care decizia recurată va fi casată cu trimiterea cauzei

la aceeași curte de apel, pentru judecarea pe fond a apelului. Cu ocazia

judecării vor fi analizate și susținerile din motivele de recurs ce vizează

nerespectarea de către instanța de fond a procedurii și a condițiilor punerii

sub interdicție: interogatoriul pârâtului (prevăzut de art.33 alin.2-3 din

Decretul nr.32/1954; avizul unei comisii de medici specialiști, cu luarea în

considerare a părerii medicului care îl are pe pârât sub control la spitalul în

care în mod periodic, chiar în timpul prezentului litigiu, a fost internat.

Fără verificarea temeinică a existenței condițiilor de fond necesare pentru

punerea sub interdicție, astfel cum rezultă din interpretarea art.142 C.fam.,

nu se poate lua această măsură gravă de lipsire de capacitate de exercițiu,

chiar dacă în sine, punerea sub interdicție reprezintă o măsură de ocrotire.

În consecință, recursul va fi admis, iar cu ocazia rejudecării, instanța de

apel va avea în vedere considerațiile de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite recursul declarat de pârâtul L.V.I.împotriva deciziei nr.17/A din 2

martie 2001 a Curții de Apel Pitești, Secția civilă, pe care o casează și

trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2003.