ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.06.2003

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2566/2003

HOTĂRÂRE
13.06.2003
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2566/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

S-a

luat în examinare recursul declarat de reclamanta P.E.împotriva deciziei nr.161

din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.

La

apelul nominal s-au prezentat: recurenta-reclamantă reprezentată de avocat

I.C.E., lipsind intimatul pârât P.T.C.M.și intimata  Autoritatea Tutelară

Primăria Municipiului Cluj Napoca.

Procedura

completă.

Avocat

I.C.E. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și depune

concluzii scrise.

Reprezentanta

Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului.

C

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 3 decembrie 1999 la Tribunalul Cluj reclamanta

P.E.a solicitat punerea sub interdicție judecătorească  a soțului său P.T.C.M..

În motivare arată că pârâtul suferă  din anul 1985 de o boală psihică cu care

este în evidența Laboratotrului de Sănătate Mintală Cluj.

Prin

încheierea cu numărul nr.3122/2000 a Curții Supreme de Justiție – secția civilă

a fost strămutată judecarea procesului de la Tribunalul Cluj la Tribunalul

Bihor.

La

data de 17 ianuarie 2001 reclamanta și-a precizat acțiunea.

Prin

sentința civilă nr.190/P din 11 aprilie 2001 Tribunalul Bihor a respins

acțiunea obligând reclamanta la cheltuieli de judecată.

Pentru

a hotărî astfel instanța a reținut că urmare a  examenului medical la care a

fost supus  nu suferă de boală păsihică în momentul examinării și

discernământul este păstrat..

Împotriva

acestei hotărâri reclamanta a formulat apel, arătând că a solicitat la prima

instanță efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice care nu a fost analizată

de instanță,  soluționând cauza pe baza unei probe extrajudiciare și nu a

ascultat pe pârât și nu a respectat procedura prevăzută de art.30 – 33 din

Decretul nr.32/1954.

Prin

încheierea cu numărul 5722 din 18 decembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție

s-a strămutat judecarea cauzei de la Curtea de Apel Oradea la Curtea de Apel

Timișoara.

Prin

decizia civilă nr.161 din 12 decembrie 2002 Curtea de Apel Timișoara a respins

apelul cu motivarea că nu suntt întrunite condițiile prevăzute de art.142 din C.fam.și

afecțiunile de care suferă pârâtul nu se încadreauză în categoria  alienației

mintale.

Împotriva

acestei decizii reclamanta a formulat recurs invocând art.304 pct.7,8,9 și 10

C.proc.civ.cu următoarele critici:

Instanțele

se bazează pe o expertiză extrajudiciară, care nu a fost comunicată și

recurentei;

Nu

a fost numit un curator în c ondițiile art.146  C.fam.;

Nu

s-a procedat la ascultarea pârâtului de către instanță potrivit art.33 al.2 din

Decretul nr.32/1954;

Potrivit

art.31 din Decretul nr.32/1954 instanța putea  și avea obligația de a dispune

internarea provizorie a pârâtului.

Recursul

este fondat.

Instanțele au avut în vedere expertiza psihiatrică

extrajudiciară,  încălcînd dispozițiilev art.30-32 din Decretul nr.32/1954 cât

și dispozițiile din codul de procedură  civilă.

De asemenea, este de menționat faptul că nu sunt suficiente

probe pentru a se putea stabili dacă sunt întrunite dispozițiile art.142 din

C.fam..

Așa cum a reținut decizia recurată pârâtul nu s-a prezentat la

Institutul de Medicină Legală Mina Minovici din Timișoara pentru efectuarea

expertizei.

Au fost încălcate dispozițiile  imperative ale

art.33 al.2 din Decretul nr.32/1953 care arată: „La termenul de judecată,

instanța va asculta pe cel a cărui punere sub interdicție este cerută, pentru a

constata starea sa mintală”.

Așa fiind, se impune stabilirea corectă a stării de fapt,

completarea probelor administrate, recursul urmând a fi admis, casată decizia

și cauza trimisă aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

LEGII

Admite recursul

declarat de reclamanta P.E.împotriva deciziei nr.161 din 12 decembrie 2002 a

Curții de Apel Timișoara – secția civilă, pe care o casează și trimite cauza

aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 iunie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-03-23
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2339/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința nr. 816 din 11 septembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Alba, secția civilă, a fost respinsă cererea prin care reclamantul C.P. a solicita
ÎCCJ 2003-06-04
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2352/2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.10185 din 22 decembrie 2000 a Judecătoriei Cluj Napoca, deciziei civile nr. 487 A d
ÎCCJ 2003-11-25
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4962/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2 din 7 ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a III – a civilă a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea prin care r
ÎCCJ 2003-10-01
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3746/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea intordusă la data de 15 aprilie 2002, reclamanta M.B.A. a cerut, în contradictoriu cu pârâtul M.B.I., anularea, pentru viciu de consimțământ
ÎCCJ 2004-01-13
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 69/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Reclamanta D.L. a solicitat punerea sub interdicție a pârâtului T.O.A., cerere respinsă, ca nefondată, prin sentința civilă nr. 713 din 4 septembrie 2002
Sursă