Decizia nr. 2566/2003 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 190/2001 a Tribunalului Bihor

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta P.E.împotriva deciziei nr.161 din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara. La apelul nominal s-au prezentat: recurenta-reclamantă reprezentată de avocat I.C.E., lipsind intimatul pârât P.T.C.M.și intimata Autoritatea Tutelară Primăria Municipiului Cluj Napoca. Procedura completă. Avocat I.C.E. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și depune concluzii scrise. Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului. C URTEA Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 3 decembrie 1999 la Tribunalul Cluj reclamanta P.E.a solicitat punerea sub interdicție judecătorească a soțului său P.T.C.M..

În motivare arată că pârâtul suferă din anul 1985 de o boală psihică cu care este în evidența Laboratotrului de Sănătate Mintală Cluj. Prin încheierea cu numărul nr.3122/2000 a Curții Supreme de Justiție – secția civilă a fost strămutată judecarea procesului de la Tribunalul Cluj la Tribunalul Bihor. La data de 17 ianuarie 2001 reclamanta și-a precizat acțiunea. Prin sentința civilă nr.190/P din 11 aprilie 2001 Tribunalul Bihor a respins acțiunea obligând reclamanta la cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că urmare a examenului medical la care a fost supus nu suferă de boală păsihică în momentul examinării și discernământul este păstrat..

Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat apel, arătând că a solicitat la prima instanță efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice care nu a fost analizată de instanță, soluționând cauza pe baza unei probe extrajudiciare și nu a ascultat pe pârât și nu a respectat procedura prevăzută de art.30 – 33 din Decretul nr.32/1954. Prin încheierea cu numărul 5722 din 18 decembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție s-a strămutat judecarea cauzei de la Curtea de Apel Oradea la Curtea de Apel Timișoara. Prin decizia civilă nr.161 din 12 decembrie 2002 Curtea de Apel Timișoara a respins apelul cu motivarea că nu suntt întrunite condițiile prevăzute de art.142 din C.fam.și afecțiunile de care suferă pârâtul nu se încadreauză în categoria alienației mintale.

Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat recurs invocând art.304 pct.7,8,9 și 10 C.proc.civ.cu următoarele critici: Instanțele se bazează pe o expertiză extrajudiciară, care nu a fost comunicată și recurentei; Nu a fost numit un curator în c ondițiile art.146 C.fam.; Nu s-a procedat la ascultarea pârâtului de către instanță potrivit art.33 al.2 din Decretul nr.32/1954; Potrivit art.31 din Decretul nr.32/1954 instanța putea și avea obligația de a dispune internarea provizorie a pârâtului. Recursul este fondat. Instanțele au avut în vedere expertiza psihiatrică extrajudiciară, încălcînd dispozițiilev art.30-32 din Decretul nr.32/1954 cât și dispozițiile din codul de procedură civilă. De asemenea, este de menționat faptul că nu sunt suficiente probe pentru a se putea stabili dacă sunt întrunite dispozițiile art.142 din C.fam..

Așa cum a reținut decizia recurată pârâtul nu s-a prezentat la Institutul de Medicină Legală Mina Minovici din Timișoara pentru efectuarea expertizei. Au fost încălcate dispozițiile imperative ale art.33 al.2 din Decretul nr.32/1953 care arată: „La termenul de judecată, instanța va asculta pe cel a cărui punere sub interdicție este cerută, pentru a constata starea sa mintală”. Așa fiind, se impune stabilirea corectă a stării de fapt, completarea probelor administrate, recursul urmând a fi admis, casată decizia și cauza trimisă aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta P.E.împotriva deciziei nr.161 din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara – secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2003.