ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2352/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.10185 din 22 decembrie 2000 a Judecătoriei Cluj Napoca, deciziei civile nr. 487 A din 26 martie 2001 a Tribunalului Cluj, precum și deciziei nr. 1093 din 16 mai 2001 a Curții de Apel Cluj – Secția Civilă. La apelul nominal au lipsit: intimații-pârâți M.L., M.E., M.E.C., M.T.M., precum și intimatul-reclamant B.M.A.M. Procedura completă. Intimatul-reclamant a depus note scrise, precum și chitanța nr. 441 din 30 mai 2003 emisă de oficiul poștal Cluj 4 în valoare de 75.000 lei reprezentând taxă judiciară de timbru stabilită prin încheierea de ședință anterioară.

Reprezentanta Ministerului Public susține recursul în anulare și solicită admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate în cauză cu trimitere la instanța de fond pentru o nouă judecată. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.10.185 din 22 decembrie 2000, pronunțată de Judecătoria Cluj Napoca, s-a admis acțiunea reclamantului B.M. A. împotriva pârâților M.E., M.L., M.E.C. și M.T.M. și în consecință s-a dispus evacuarea pârâților din apartamentul situat în imobilul din str. Pavlov nr. 41 Cluj-Napoca, înscris în c.f. nr.8786 cu nr.top.11115/1 Cluj- Napoca, compus din 3 camere în suprafață de 50,38 m.p.

și dependințe în suprafață de 57,68 m.p. S-a respins cererea reconvențională introdusă de pârâți împotriva reclamantului având ca obiect obligația de a face. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul este proprietarul imobilului, retrocedat prin decizia civilă nr. 267 din 3 martie 1995 a Curții de Apel Cluj, și i-a notificat pe pârâți pentru a încheia noul contract de închirieri, dar aceștia nu au dat curs notificării, ocupând locuința fără titlu locativ. Cererea reconvențională formulată de pârâți, prin care solicitau obligarea reclamantului de a încheia cu ei un contract de închiriere, a fost respinsă, cu motivarea că ei trebuiau în 30 de zile de la primirea notificării să încheie un nou contract de închiriere, posibilitate pe care nu au valorificat-o.

Prin decizia civilă nr. 487/A din 26 martie 2001 a Tribunalului Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâți, iar prin decizia civilă nr. 1093 din 16 mai 2001, Curtea de Apel Cluj, Secția civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâți împotriva deciziei pronunțate în apel. Împotriva sentinței civile nr. 10185 din 22 decembrie 2000 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, a deciziei civile nr. 487 din 26 martie 2001 a Tribunalului Cluj și a deciziei civile nr. 1093 din 16 mai 2001 pronunțată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs în anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în temeiul art. 330 pct. 2 C.proc.civ., solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor criticate și trimiterea cauzei pentru o nouă judecare la instanța de fond.

Hotărârile atacate sunt nelegale și netemeinice, se arată în motivarea recursului în anulare. În primul rând pentru că instanțele nu au pretins reclamantului să depună o copie legalizată a hotărârii prin care i s-a restituit imobilul revendicat, fiind necesar să se prezinte instanțelor de judecată actele în temeiul cărora s-a dispus restituirea către reclamant a imobilului, mai ales că litigiul anterior nu s-a desfășurat în contradictoriu cu pârâții din prezenta cauză.

Apoi, din adresa nr. 957/30 iunie 2000 a Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca rezultă că la acea dată pârâții au luat cunoștință de noul regim juridic al imobilului și că urmează să încheie cu reclamantul un nou contract de închiriere, că imobilul s-a predat reclamantului la 22 iunie 2000 și în raport de aceste date, cererea pârâților din 13 decembrie 2000, de a încheia un contract de închiriere cu reclamantul, a fost în termen introdusă, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 10 din O.U.G.nr.40/1999. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 5 C.proc.civ., judecătorii aveau îndatorirea de a stărui prin toate mijloacele legale pentru a afla adevărul, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Recursul în anulare este nefondat. Critica referitoare la omisiunea instanței de a pretinde reclamantului depunerea la dosar a copiei legalizate a sentinței de retrocedare a imobilului și chiar a tuturor actelor din acel litigiu, cu motivarea că pârâții nu au participat la soluționarea lui, este neîntemeiată. Potrivit art. 22 din Legea nr.7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, dreptul de proprietate asupra unui imobil se înscrie în cartea funciară pe baza actului de constituire sau transmitere, iar conform art. 27 alin.1 din aceeași lege înscrierile în cartea funciară sunt opozabile față de terți încă de la data înregistrării cererii de înscriere și art. 33 alin. 1 din legea cadastrului înscrie principiul conform căruia dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile acelei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei.

Din dispozițiile legale evocate rezultă că înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului din c.f. nr.8786 Cluj-Napoca cu nr.top.11115/1, situat în str. Pavlov nr. 41 – extrasul de carte funciară existând la filele 4 și 23 în dosarul de fond – fac pe deplin convingerea că reclamantul este titularul dreptului de proprietate, opozabil erga omnes, deopotrivă și pârâților, cărora reclamantul nu avea obliația să le înfățișeze actele depuse în litigiul anterior, în care el a obținut retrocedarea imobilului. O.U.G.nr.40/1999 reglementează procedura de încheiere a contractelor de închiriere în art. 10 și 11, după ce în art. 2 face precizarea că durata contractelor de închiriere pentru suprafețele cu destinație de locuință redobândite de foștii proprietari sau moștenitorii acestora se prelungește, la cererea chiriașului, pe o perioadă de cel mult 3 ani de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență.

Indiferent de data preluării efective a imobilului, proprietarul are obligația, înscrisă în art. 10 alin. 1 din O.U., ca în vederea încheierii noului contract de închiriere să îi notifice chiriașului, prin executorul judecătoresc, data și locul întâlnirii. Reclamanta și-a îndeplinit obligația, dovadă fiind copia notificării aflată la fila 6 în dosarul instanței de fond, expediată pârâților la 9 decembrie 1999. Pârâții erau datori, conform art. 10 alin. 2 din O.U., să comunice proprietarului, în scris, cu confirmare de primire, cererea pentru încheierea unui nou contract de închiriere, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea notificării, obligație pe care aceștia nu și-au îndeplinit-o.

Formularea cererii reconvenționale, având ca obiect obligarea proprietarului de a încheia contractul de închiriere, la 12 luni de la primirea notificării nu are semnificația prevăzută de art. 10 alin. 2, nu satisface cerințele textului de lege și a fost corect interpretată de instanțe ca o neîndeplinire a obligației pârâților. Nejustificat apare și reproșul adus instanțelor cu referire la neexercitarea rolului activ în aflarea adevărului. Fără a releva în concret omisiuni reale, cu precizarea că pârâții au beneficiat de prestațiile calificate ale unui avocat pe tot parcursul soluționării cauzei, se apreciază ca nefondată critica formulată. Pentru aceste considerente, recursul în anulare urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 1093 din 16 mai 2001 al Curții de Apel Cluj – Secția civilă, deciziei nr. 487 A din 26 martie 2001 al Tribunalului Cluj și sentinței civile nr.10.185 din 22 decembrie 2000 a Judecătoriei Cluj-Napoca. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2003.