ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 52/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

SC I.C. SRL a formulat recurs

împotriva hotărârii nr. 169 din 20 noiembrie 2001, emisă de Consiliul de

Administrație al Băncii Naționale a României, în temeiul art. 60 alin. (3) din

Legea nr. 101/1998.

În motivarea recursului arată că

prin Ordinul nr. 86 din 3 octombrie 2001, al Viceguvernatorului Băncii

Naționale a României, a fost amendată cu suma de 10.000.000 lei, amendă ce a

fost menținută prin hotărârea nr. 169/2001 a Consiliului de administrație al

Băncii Naționale a României

Mai arată că prin procesul-verbal

nr. 423 din 13 iulie 2001, încheiat de inspectori ai sucursalei București a

Băncii Naționale a României, s-au constatat deficiențe în ce privește conturile

societății deschise în străinătate, în perioada 1 octombrie 2000 – 30 aprilie

2001, deficiențe remediate până la 28 februarie 2001, dar că anterior a mai

fost amendată cu suma de 10.000.000 lei, pentru aceleași deficiențe.

Recurenta a invocat excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor cap. I art. 5 alin. (1), raportat la art.

1 pct. 1.17 și 2.8 și cap. IV art. 17 alin. (1) din Regulementul nr. 3/1997 al

Băncaii Naționale a României, a solicitat trimiterea cauzei la Curtea

Constituțională, pentru a se pronunța asupra excepției invocate, cerere ce i

s-a respins,pentru că Regulamentul nu face parte din categoria actelor

normative supuse controlului acesteia.

În ce privește recursul de față,

Curtea reține următoarele:

Prin Ordinul nr. 86 din 3 octombrie

2001, al Viceguvernatorului Băncii Naționale a României, recurenta a fost

sancționată cu amendă în sumă de 10.000.000 lei, măsură menținută prin

hotărârea nr. 169 din 20 noiembrie 2001 a Consiliului de Administrație al

Băncii Naționale a României.

Amenda s-a aplicat recurentei în

urma controlului exercitat la aceasta, în perioada 12 – 13 iulie 2001, de către

inspectori din cadrul sucursalei municipiului București a Băncii Naționale a

României, control în urma căruia s-a reținut că deschiderea și menținerea unui

cont curent în valută la A.M. B. Moscova, s-a făcut cu nerespectarea

prevederilor cap. IV art. 17 alin. (1) din Regulamentul nr. 3/1997 al Băncii

Naționale a României, privind efectuarea operațiunilor valutare și de asemenea,

că a efectuat operațiuni în contul deschis la B.A.C. Munchen – Germania, cu

nerespectarea prevederilor cap. I pct. 3 alin. (1) din Normele N.R.V. 5, care

fac parte din Regulamentul nr. 3/1997.

Constatările organelor de control au

fost menționate în procesul-verbal încheiat la 13 iulie 2001, recurenta

recunoscând realitatea mențiunilor respective.

Aceasta susține, însă, că a fost

amendată și anterior, pentru aceleași deficiențe.

Într-adevăr, activitatea acesteia a

mai fost verificată pentru perioada 1 mai – 30 septembrie 2000, când s-a

constatat încălcarea unor norme prevăzute de Regulamentul nr. 3/1997 al Băncii

Naționale a României, astfel cum s-a reținut în procesul-verbal de control

încheiat la 13 decembrie 2000, în baza căruia Viceguvernatorul Băncii Naționale

a României i-a aplicat recurentei, o amendă de 10.000.000 lei, măsură ce nu a

fost contestată, iar ulterior aceasta a achitat amenda.

Procesul-verbal încheiat la 13 iulie

.2001, care a stat la baza amenzii aplicate recurentei, prin Ordinul nr. 86 din

3 octombrie 2001 al Viceguvernatorului Băncii Naționale a României, amendă

reținută prin hotărârea nr. 169 din 20 noiembrie 2001, emisă de Consiliul de

administrație al Băncii Naționale a RomânieiR (contestată în prezenta cauză),

privește o altă perioadă supusă verificării și anume, perioada 1 octombrie 2000

– 30 aprilie 2001.

Chiar dacă a fost amendată în două

rânduri pentru încălcarea unor norme legale privind efectuarea operațiunilor

valutare, trebuie reținut că sancțiunile s-au aplicat pentru faptele săvârșite

în două perioade diferite.

După efectuarea primului control și

aplicarea unei amenzi de 10.000.000 lei, pentru abaterile de la prevederile

Regulamentului nr. 3/1997, recurenta a continuat să săvârșească astfel de

abateri, ceea ce a impus aplicarea unei noi amenzi, de 10.000.000 lei.

Recurenta s-a apărat, numai pentru

că a considerat nelegală aplicarea amenzii în două rânduri, pentru aceiași

faptă, dar nu a contestat împrejurarea că faptele reținute în sarcina sa, prin

cele două procese-verbale încheiate de organele de control ale Băncii Naționale

a României, nu ar fi reale.

Cum s-a menționat mai sus, amenzile

s-au aplicat, însă, pentru fapte săvârșite în perioade diferite, astfel că

recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC

I.C. SRL București, împotriva hotărârii nr. 169 din 20 noiembrie 2001 a

Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 ianuarie 2003.