ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3659/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la data de 4 iunie 2002 la Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, recurenta Societatea de Investiții Financiare Moldova SA (S.I.F. Moldova) a solicitat anularea Ordinului nr. 36 din 26 martie 2002, emis de Viceguvernatorul Băncii Naționale a României, prin care s-a dispus: anularea acțiunilor deținute de S.I.F. Moldova SA la B.R.D. SA, R.C.R. SA, B.P. SA, peste cota de 5 % din capitalul social al fiecărei bănci; suspendarea dreptului de vot pentru acțiunile deținute la capitalul social al băncilor peste limita de 5%; obligarea băncilor respective să anuleze acțiunile respective și să emită alte acțiuni purtând același număr, pe care să le vândă, iar prețul încasat din vânzare să fie consemnat la dispoziția dobânditorului inițial după reținerea cheltuielilor de vânzare.

S-a mai solicitat repunerea reclamantei în situația anterioară emiterii Ordinului nr. 36/2002, suspendarea aplicării dispozițiilor Ordinului nr. 36/2002 al Viceguvernatorului Băncii Naționale a României, până la soluționarea prezentei contestații, având în vedere că prin aplicarea ordinului se produc prejudicii foarte mari, plus cheltuieli de judecată. În cuprinsul acțiunii, cât și pe parcursul derulării procesului, reclamanta a precizat că temeiul juridic al cererii îl reprezintă dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, referitor la refuzul nejustificat al autorității de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege, respectiv faptul de a nu răspunde petiționarului în termen de 30 zile la data formulării contestației la Ordinul nr. 36/2002 al Viceguvernatorului Băncii Naționale a României, conform art. 83 alin. (1) din Legea nr. 58/1998.

Prin sentința civilă nr. 74/2002 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. S-a reținut că prin Ordinul nr. 193 din 18 iunie 2002 al Guvernatorului Băncii Naționale a României a fost suspendată executarea Ordinului nr. 36/2002 al Viceguvernatorului Băncii Naționale a României, până la intrarea în vigoare a noii legislații aplicabile celor cinci societăți de investiții financiare, luându-se notă de scrisoarea Comisiei pentru buget finanțe, bănci a Senatului României. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului s-a arătat că: Instanța confundă suspendarea actului administrativ cu anularea acestuia; instanța a reținut greșit faptul că nu există prejudiciu; s-au confundat efectele suspendării judiciare cu cele ale suspendării administrative; instanța nu a judecat pricina în fond.

La data de 19 mai 2003, S.I. B.C. SA a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei, cerere admisă în principiu de instanță în baza art. 52 C. proc. civ. Verificând cauza, în funcție de motivele de recurs formulate în lumina dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Curtea reține următoarele. Prin Ordinul nr. 36 din 26 martie 2002 al Viceguvernatorului Băncii Naționale a României s-a dispus ca începând cu data de 27 martie 2002, nivelul participațiilor societăților de investiții financiare la capitolul social al băncilor din anexă, pentru acțiunile deținute la capitalul social al băncilor, peste limita de 5%, să fie suspendat; băncile să anuleze acțiunile respective și să emită noi acțiuni care să fie vândute, iar prețul să fie consemnat la dispoziția dobânditorului inițial.

S.I.F. Moldova SA a formulat contestație la Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României, conform art. 83 alin. (1) din Legea bancară nr. 58/1998, la data de 4 aprilie 2002. Comisia pentru buget finanțe, bănci a Senatului României a solicitat Băncii Naționale a României ca, la momentul soluționării contestațiilor, să aibă în vedere și posibilitatea suspendării aplicării ordinului, până la intrarea în vigoare a noii reglementări. Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, în ședința din data de 5 aprilie 2002, a hotărât suspendarea executării Ordinului nr. 36 din 26 martie 2002 al Viceguvernatorului Băncii Naționale a României, până la intrarea în vigoare a noii legislații aplicabile celor cinci societăți de investiții financiare.

De asemenea, a hotărât ca soluționarea contestațiilor adresate Băncii Naționale a României să se realizeze după adoptarea actului legislativ menționat. În baza hotărârii Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României din 5 aprilie 2002, consemnată în încheierea nr. 7, Guvernatorul Bănci Naționale a României a emis Ordinul nr. 193 din 18 aprilie 2002, prin care a suspendat executarea Ordinului nr. 36 din 26 martie 2002 al Viceguvernatorului Băncii Naționale a României. Acest ordin a fost comunicat și reclamantei la data de 23 aprilie 2002. Potrivit dispozițiilor art. 83 alin. (1) din Legea nr. 58/1998, actele emise în aplicarea prezentei legi pot fi contestate în termen de 15 zile de la comunicarea acestora, la Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României, care se pronunță prin hotărâre în termen de 30 de zile de la data sesizării.

Alin. (2) al aceluiași articol prevede că hotărârea Consiliului de Administrație poate fi atacată la Curtea Supremă de Justiție, în termen de 15 zile de la comunicare. În considerarea art. 83 alin. (1) din Legea nr. 58/1998, reclamanta a formulat contestația din data de 4 aprilie 2002, demarând procedura prealabilă administrativ jurisdicțională legală. Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României nu s-a conforma, însă, dispozițiilor acestui text din Legea bancară și nu a pronunțat o hotărâre, care reprezintă actul administrativ jurisdicțional de finalizare a procedurii speciale jurisdicționale prevăzute de art. 83 alin. (1) și (2) din Legea nr. 58/1998, cu referire la art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Procedeul urmat de Banca Națională a României, prin emiterea de către Guvernatorul Băncii Naționale a României a Ordinului nr. 193/2002 și prin încheierea nr. 7 din 5 iunie 2002 a ședinței Consiliului de Administrație, nu circumscrie dispozițiilor art. 83 din Legea nr. 58/1998. Aceste acte nu au fost emise în procedura jurisdicțională declanșată de petentă, ele fiind măsuri dispuse de Băncii Naționale a României, în politica sa bancară. Ca urmare, acțiunea formulată la instanță de către reclamantă este justificată de refuzul autorității de a se pronunța în conformitate cu dispozițiile art. 83 alin. (1) din Legea bancară, competența materială aparține curții de apel, întrucât nu ne aflăm în situația prevăzută în alin. (2) al art. 83 din lege, actul fiind singura situație în care competența materială aparține Curții Supreme de Justiție.

Din această perspectivă se constată că este greșită soluționarea dată cauzei prin sentința recurată, curtea de apel nu putea aprecia asupra fondului pricinii deoarece nu a fost parcursă în totalitate procedura legală jurisdicțională prevăzută de textul de lege menționat. Instanța, făcând aprecieri asupra fondului pricinii, a încălcat competența Curții Supreme de Justiție, singura care putea analiza fondul, conform alin. (2) al art. 83 din Legea bancară, numai în situația în care partea formulează contestație împotriva hotărârii care trebuie pronunțată de Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României. Curtea de apel avea numai competența de a aprecia asupra legalității refuzului autorității administrativ-jurisdicționale de a răspunde contestației depuse de petentă.

Așa cum s-a precizat mai sus, Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României, în baza art. 83 alin. (1) din Legea nr. 58/1998, era obligat să pronunțe o hotărâre în cazul contestației formulate de S.I.F. Moldova SA la Ordinul nr. 36/2002 al Viceguvernatorului Băncii Naționale a României. Cum nu a procedat astfel, instanța de fond trebuia să oblige pe pârâtă să se conformeze acestui text legal. Pentru considerentele expuse recursul va fi admis, se va casa sentința și se va admite acțiunea numai în parte, în sensul că va fi obligată pârâta să emită hotărârea prevăzută de art. 83 alin. (1) din Legea nr. 58/1998, în urma contestației din data de 4 aprilie 2002 privind anularea Ordinului nr. 36 din 26 martie 2002 al Viceguvernatorului Băncii Naționale a României.

Cererea de intervenție în interesul pârâtei va fi, de asemenea, admisă în parte pentru motivele admiterii parțiale a cererii principale. Celelalte motive de recurs nu se pot analiza având în vedere soluționarea dată cauzei. Dosarul va fi înaintat Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României, în considerarea dispozițiilor art. 83 din Legea bancară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.I.F. Moldova SA Bacău împotriva sentinței civile nr. 74 din 23 iulie 2002 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S.I.F. Moldova SA Bacău. Obligă pe pârâtă, prin Consiliul de administrație, să emită hotărârea prevăzută de dispozițiile art. 83 alin. (1) din Legea nr. 58/1998, ca urmare a contestației formulate de S.I.F. Moldova SA din data de 4 aprilie 2002 privind Ordinul nr. 36 din 26 martie 2002 al Viceguvernatorului Băncii Naționale a României. Admite în parte cererea de intervenție formulată se S.I.F. Banat-Crișana SA. Trimite dosarul la Banca Națională a României, Consiliul de Administrație.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2003.