ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3661/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ, formulată la data de 4 iunie 2002 la Curtea de Apel Bacău,

secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta S.I.F. M. SA a

solicitat anularea Ordinului nr. 36 din 26 martie 2002 emis de Viceguvernatorul

Băncii Naționale a României, prin care s-a dispus: anularea acțiunilor deținute

de S.I.F. M. SA la B.R.D. SA, B.C.R. SA, B.P. SA peste cota de 5 % din

capitalul social al fiecărei bănci; suspendarea dreptului de vot pentru

acțiunile deținute la capitalul social al băncilor peste limita de 5%;

obligarea băncilor respective să anuleze acțiunile respective și să emită alte

acțiuni purtând același număr, pe care să le vândă, iar prețul încasat din

vânzare să fie consemnat la dispoziția dobânditorului inițial, după reținerea

cheltuielilor de vânzare.

S-a mai solicitat repunerea

reclamantei în situația anterioară emiterii Ordinului nr. 36/2002, suspendarea

aplicării dispozițiilor Ordinului nr. 36/2002 al Viceguvernatorului Băncii

Naționale a României, până la soluționarea prezentei contestații, având în

vedere că prin aplicarea ordinului se produc prejudicii foarte mari, plus

cheltuieli de judecată.

În cuprinsul acțiunii, cât și pe

parcursul derulării procesului, reclamanta a precizat că temeiul juridic al cererii

îl reprezintă dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, referitor la

refuzul nejustificat al autorității, de rezolvare a unei cereri referitoare la

un drept recunoscut de lege, respectiv faptul de a nu răspunde petiționarului

în termen de 30 zile la data formulării contestației la Ordinul nr. 36/2002 al

Viceguvernatorului Băncii Naționale a României, conform art. 83 alin. (1) din

Legea nr. 58/1998.

Prin sentința civilă nr. 74/2002 a

Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

S-a reținut că prin Ordinul nr. 193

din 18 iunie 2002, al Guvernatorului Băncii Naționale a României, a fost

suspendată executarea Ordinului nr. 36/2002 al Viceguvernatorului Băncii

Naționale a României, până la intrarea în vigoare a noii legislații aplicabile

celor cinci societăți de investiții financiare, luându-se notă de scrisoarea

Comisiei pentru Buget, Finanțe, Bănci a Senatului României.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului s-a arătat

că:

Instanța confundă suspendarea

actului administrativ, cu anularea acestuia; instanța a reținut greșit faptul

că nu există prejudiciu; s-au confundat efectele suspendării judiciare, cu cele

ale suspendării administrative; instanța nu a judecat pricina în fond.

La data de 19 mai 2003, S.I.F. B.C.

SA a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei, cerere admisă în

principiu de instanță, în baza art. 52 C. proc. civ.

Verificând cauza, în funcție de

motivele de recurs formulate în lumina dispozițiilor art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea reține următoarele.

Prin Ordinul nr. 36 din 26 martie

2002, al Viceguvernatorului Băncii Naționale a României s-a dispus ca începând

cu data de 27 martie 2002, nivelul participațiilor societăților de investiții

financiare, la capitolul social al băncilor din anexă, pentru acțiunile

deținute la capitalul social al băncilor, peste limita de 5%, să fie suspendat;

băncile să anuleze acțiunile respective și să emită noi acțiuni care să fie

vândute iar prețul să fie consemnat la dispoziția dobânditorului inițial.

S.I.F. M. SA a formulat contestație

la Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României, conform art. 83

alin. (1) din Legea bancară nr. 58/1998, la data de 4 aprilie 2002.

Comisia pentru Buget, Finanțe, Bănci

a Senatului României a solicitat Băncii Naționale a României, ca, la momentul

soluționării contestațiilor, să aibă în vedere și posibilitatea suspendării

aplicării ordinului, până la intrarea în vigoare a noii reglementări.

Consiliul de Administrație al Băncii

Naționale a României, în ședința din data de 5 aprilie 2002, a hotărât

suspendarea executării Ordinului nr. 36 din 26 martie 2002 al

Viceguvernatorului Băncii Naționale a României, până la intrarea în vigoare a

noii legislații aplicabile celor cinci societăți de investiții financiare. De

asemenea, a hotărât ca soluționarea contestațiilor adresate Băncii Naționale a

României să se realizeze după adoptarea actului legislativ menționat.

În baza hotărârii Consiliului de

Administrație al Băncii Naționale a României, din 5 aprilie 2002, consemnată în

încheierea nr. 7, Guvernatorul Banca Națională a României a emis Ordinul nr.

193 din 18 aprilie 2002, prin care a suspendat executarea Ordinului nr. 36 din

26 martie 2002 al Viceguvernatorului Băncii Naționale a României. Acest ordin a

fost comunicat și reclamantei la data de 23 aprilie 2002.

Potrivit dispozițiilor art. 83 alin.

(1) din Legea nr. 58/1998, actele emise în aplicarea prezentei legi pot fi

contestate în termen de 15 zile de la comunicarea acestora, la Consiliul de

Administrație al Băncii Naționale a României, care se pronunță prin hotărâre,

în termen de 30 de zile de la data sesizării.

Alin. (2) al aceluiași articol

prevede că hotărârea consiliului de administrație poate fi atacată la Curtea

Supremă de Justiție, în termen de 15 zile de la comunicare.

În considerarea art. 83 alin. (1)

din Legea nr. 58/1998, reclamanta a formulat contestația din data de 4 aprilie

2002, demarând procedura prealabilă administrativ jurisdicțională legală.

Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României nu s-a conformat,

însă, dispozițiilor acestui text din Legea bancară și nu a pronunțat o

hotărâre, care reprezintă actul administrativ-jurisdicțional de finalizare a

procedurii speciale jurisdicționale, prevăzute de art. 83 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 58/1998, cu referire la art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Procedeul urmat de Banca Națională a

României, prin emiterea de către Guvernatorul Băncii Naționale a României, a

Ordinului nr. 193/2002 și prin încheierea nr. 7 din 5 iunie 2002, a ședinței

Consiliului de Administrație, nu circumscrie dispozițiilor art. 83 din Legea

nr. 58/1998. Aceste acte nu au fost emise în procedura jurisdicțională

declanșată de petentă, ele fiind măsuri dispuse de Banca Națională a României

în politica sa bancară.

Ca urmare, acțiunea formulată la

instanță de către reclamantă este justificată de refuzul autorității de a se

pronunța, în conformitate cu dispozițiile art. 83 alin. (1) din Legea bancară

și competența materială aparține curții de apel, întrucât nu ne aflăm în

situația prevăzută în alin. (2) al art. 83 din lege, actul fiind singura

situație în care competența materială aparține Curții Supreme de Justiție.

Din această perspectivă, se constată

că este greșită soluționarea dată cauzei, prin sentința recurată. Curtea de

apel nu putea aprecia asupra fondului pricinii, deoarece nu a fost parcursă în

totalitate procedura legală jurisdicțională prevăzută de textul de lege

menționat. Instanța, făcând aprecieri asupra fondului pricinii, a încălcat

competența Curții Supreme de Justiție, singura care poate analiza fondul,

conform alin. (2) al art. 83 din Legea bancară, numai în situația în care

partea formulează contestație împotriva hotărârii care trebuie pronunțată de

Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României.

Curtea de apel avea numai competența

de a aprecia asupra legalității refuzului autorității

administrativ-jurisdicționale, de a răspunde contestației depuse de petentă.

Așa cum s-a precizat mai sus,

Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României, în baza art. 83

alin. (1) din Legea nr. 58/1998, era obligat să pronunțe o hotărâre în cazul

contestației formulate de S.I.F. M. SA la Ordinul nr. 36/2002 al

Viceguvernatorului Băncii Naționale a României.

Cum nu a procedat astfel, instanța

de fond trebuia să oblige pe pârâtă să se conformeze acestui text legal.

Pentru considerentele expuse,

recursul va fi admis, se va casa sentința și se va admite acțiunea numai în

parte, în sensul că va fi obligată pârâta să emită hotărârea prevăzută de art.

83 alin. (1) din Legea nr. 58/1998 în urma contestației din data de 4 aprilie

2002, privind anularea Ordinului nr. 36 din 26 martie 2002 al Viceguvernatorului

Băncii Naționale a României.

Cererea de intervenție în interesul

pârâtei va fi, de asemenea, admisă în parte, pentru motivele admiterii parțiale

a cererii principale.

Celelalte motive de recurs nu se pot

analiza, având în vedere soluționarea dată cauzei.

Dosarul va fi înaintat Consiliului

de Administrație al Băncii Naționale a României, în considerarea dispozițiilor

art. 83 din Legea bancară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.I.F.

M. SA Bacău, împotriva sentinței civile nr. 74 din 23 iulie 2002 a Curții de

Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și admite

în parte acțiunea formulată de reclamanta S.I.F. M. SA Bacău.

Obligă pe pârâtă, prin consiliul de administrație,

să emită hotărârea prevăzută de dispozițiile art. 83 alin. (1) din Legea nr.

58/1998, ca urmare a contestației formulate de S.I.F. M. SA, din data de 4

aprilie 2002, privind Ordinul nr. 36 din 26 martie 2002 al Viceguvernatorului

Băncii Naționale a României.

Admite în parte cererea de

intervenție formulată se S.I.F. B.C. SA.

Trimite dosarul la Banca Națională a

României - Consiliul de Administrație.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 noiembrie 2003.