ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1398/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin recursul formulat în temeiul art.

83 alin. (2) din Legea nr. 58/1998, înregistrat la 3 iunie 2003, la Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, recurenta SC B.C. SA, în

faliment, reprezentată prin lichidator SC P.C. SRL a invocat nelegalitatea

Hotărârii Băncii Naționale a României, emisă la 23 ianuarie 2003.

În motivarea recursului s-a susținut

că prin actul emis, Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României a

analizat situația rezervelor minime obligatorii ale SC B.C. SA și constatând că

aceasta a înregistrat deficit de rezervă, a hotărât aplicarea dispozițiilor art.

23 lit. a) din Regulamentul nr. 6/2000 al Băncii Naționale a României, referitoare

la dobânzi penalizatoare în sumă de 66 miliarde lei și 168.000 dolari SUA.

Ca motiv de nelegalitate, recurenta

a precizat că începând cu 29 iunie 1998, activitatea SC B.C. SA se afla sub

incidența dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 64/1995 și că nu i se puteau

aplica prevederile art. 23 lit. a) din Regulamentul Băncii Naționale a României

nr. 6/2002.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

verificând actele dosarului, urmează să constate că în mod întemeiat Consiliul

de Administrație al Băncii Naționale a României a respins contestația împotriva

măsurii luate de conducerea executivă, din data de 23 ianuarie 2003, prin care

s-a dispus aplicarea dispozițiilor art. 23 lit. a) din Regulamentul nr. 6/2002,

privind regimul rezervelor minime obligatorii, începând cu perioada de aplicare

24 august 2002 – 23 septembrie 2002.

Rezultă că potrivit sentinței civile

nr. 3014 din 29 iunie 1998 pronunțată de Tribunalul București, recurenta s-a

aflat sub incidența prevederilor Legii nr. 64/1995 republicată, fiind în

încetare de plată.

În mod întemeiat s-a reținut că nu

sunt aplicabile dispozițiile art. 37 din Legea nr. 64/1995, care reglementează

situația dobânzilor sau cheltuielilor care urmează a fi adăugate unor creanțe

existente deja la data deschiderii procedurii.

Banca Națională a României nu a

înregistrat la momentul respectiv, nici o creanță asupra recurentei și ca atare,

dobânda penalizatoare calculată de Banca centrală, în baza Regulamentului nr. 6/2002

nu s-a adăugat unei creanțe preexistente care ar fi reprezentat principalul

obligațiilor debitoarei, împrejurare în care recursul de față urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC B.C.

SA, prin lichidator SC P.C. SRL București împotriva Hotărârii din 23 ianuarie

2003 a Băncii Naționale a României, ca neîntemeiat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 aprilie 2004.