Decizia nr. 1398/2004 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin recursul formulat în temeiul art. 83 alin. (2) din Legea nr. 58/1998, înregistrat la 3 iunie 2003, la Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, recurenta SC B.C. SA, în faliment, reprezentată prin lichidator SC P.C. SRL a invocat nelegalitatea Hotărârii Băncii Naționale a României, emisă la 23 ianuarie 2003. În motivarea recursului s-a susținut că prin actul emis, Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României a analizat situația rezervelor minime obligatorii ale SC B.C. SA și constatând că aceasta a înregistrat deficit de rezervă, a hotărât aplicarea dispozițiilor art. 23 lit. a) din Regulamentul nr. 6/2000 al Băncii Naționale a României, referitoare la dobânzi penalizatoare în sumă de 66 miliarde lei și 168.000 dolari SUA.

Ca motiv de nelegalitate, recurenta a precizat că începând cu 29 iunie 1998, activitatea SC B.C. SA se afla sub incidența dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 64/1995 și că nu i se puteau aplica prevederile art. 23 lit. a) din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 6/2002. Recursul este nefondat. Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând actele dosarului, urmează să constate că în mod întemeiat Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României a respins contestația împotriva măsurii luate de conducerea executivă, din data de 23 ianuarie 2003, prin care s-a dispus aplicarea dispozițiilor art. 23 lit. a) din Regulamentul nr. 6/2002, privind regimul rezervelor minime obligatorii, începând cu perioada de aplicare 24 august 2002 – 23 septembrie 2002. Rezultă că potrivit sentinței civile nr. 3014 din 29 iunie 1998 pronunțată de Tribunalul București, recurenta s-a aflat sub incidența prevederilor Legii nr. 64/1995 republicată, fiind în încetare de plată.

În mod întemeiat s-a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 37 din Legea nr. 64/1995, care reglementează situația dobânzilor sau cheltuielilor care urmează a fi adăugate unor creanțe existente deja la data deschiderii procedurii. Banca Națională a României nu a înregistrat la momentul respectiv, nici o creanță asupra recurentei și ca atare, dobânda penalizatoare calculată de Banca centrală, în baza Regulamentului nr. 6/2002 nu s-a adăugat unei creanțe preexistente care ar fi reprezentat principalul obligațiilor debitoarei, împrejurare în care recursul de față urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de SC B.C. SA, prin lichidator SC P.C. SRL București împotriva Hotărârii din 23 ianuarie 2003 a Băncii Naționale a României, ca neîntemeiat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2004.