ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2939/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Ordinul nr. 94 din 11 martie

2002, emis de Guvernatorul Băncii Naționale a României, domnului R.N. i s-a

retras aprobarea acordată pentru funcția de vicepreședinte al B.I.D. SA și a

fost decăzut și din calitatea de administrator al băncii, măsuri luate în

temeiul art. 69 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 58/1998, modificată, întrucât

deciziile adoptate au periclitat grav credibilitatea și viabilitatea băncii,

fapt ce se încadrează în prevederile art. 69 alin. (1) lit. f) din același act

normativ.

Împotriva acestui ordin, R.N. a

formulat contestație la Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a

României, cu motivarea că acesta nu are obiect, având în vedere că la data

emiterii lui, nu mai îndeplinea respectivele funcții.

Prin hotărârea nr. 33 din 15 aprilie

2002, contestația a fost respinsă ca nefondată.

În hotărâre s-a reținut, în esență,

că încetarea mandatului lui R.N. a operat la data de 11 martie 2002, când

Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor B.I.D. SA a hotărât ca

administrarea băncii să se efectueze de SC R.I. SA și a ratificat mandatul dat

de Consiliul de Administrație al băncii, prim-vicepreședintelui C.C. și

vicepreședinților L.G. și R.N. să semneze valabil, în numele băncii, toate

actele, până la numirea noilor conducători ai acestei bănci.

Împotriva hotărârii de mai sus a

formulat recurs R.N., în conformitate cu prevederile art. 83 alin. (2) din

Legea nr. 58/1998, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului s-au

susținut, în esență, următoarele:

-hotărârea nu cuprinde mențiunile

strict necesare, din punct de vedere procedural, pentru a permite instanței de

contencios administrativ să aprecieze asupra valabilității sale;

-în raporturile cu B.I.D. SA,

calitatea sa de administrator și conducător al băncii a încetat la data de 8

martie 2002, în conformitate cu prevederile art. 1552 C. civ., prin renunțarea

la mandat.

-sancțiunea aplicată de Banca

Națională a României este ilegală și din perspectiva lipsei obiectului și a

finalității sale, aprobarea Băncii Naționale a României fiindu-i acordată numai

pe perioada îndeplinirii mandatului, astfel încât la data de 8 martie 2002,

data renunțării la mandat, aprobarea și-a pierdut orice valabilitate, astfel că

Banca Națională a României nu putea retrage o aprobare care nu mai producea

nici un efect.

Referitor la temeinicia actului

administrativ atacat, se arată că deficiențele constatate prin actul de control

din 20 iulie 2001, au avut caracter izolat și nu au avut consecințe deosebite

asupra indicatorilor financiar-contabili și de prudență bancară.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce urmează:

Cu privire la primul motiv de

casare, prin care se susține că hotărârea nr. 33/2002 nu conține nici o

mențiune privind numărul membrilor prezenți, susținerile lor și numărul de

voturi cu care a fost adoptată, fiind lovită de nulitate, se constată că

aceasta este neîntemeiată; hotărârea a fost emisă cu respectarea dispozițiilor

Legii nr. 58/1998, modificată și ale Legii nr. 101/1998 privind statutul Băncii

Naționale a României, modificată, fiind adoptată în prezența tuturor membrilor

Consiliului de Administrație, cu unanimitate de voturi; așa cum rezultă din

încheierea nr. 7 din 5 aprilie 2002, privitoare la susținerile recurentului,

încetarea raportului juridic de mandat urmează a fi examinate în contextul în

care raportul juridic dedus judecății nu este un raport de natură civilă sau

comercială, întrucât privește măsurile luate împotriva recurentului de către

Banca Națională a României ca autoritate de supraveghere și control, în temeiul

prevederilor Legii nr. 58/1998 și ale Legii nr. 101/1998.

Având în vedere, însă, motivele

invocate în recurs, privind încetarea mandatului de administrator și de

conducător a lui R.N., se impune lămurirea acestei probleme.

Recurentul însuși, prin adresa nr.

42/VIII/2 din 7 martie 2002, „notifică renunțarea la exercitarea mandatului de

administrație și conducător al băncii, începând cu 8 martie 2002, notificare

adresată Adunării Generale a Acționarilor”.

De asemenea, din Hotărârea nr. 5 din

11 martie 2002 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor B.I.D. SA

rezultă că mandatul administratorilor și conducătorilor băncii a încetat

începând cu 11 martie 2002, când s-a numit un alt administrator și când au fost

ratificate toate actele semnate de aceștia, până la această dată, operând

totodată și descărcarea de gestiune.

Susținerea recurentului potrivit

căreia, la data emiterii Ordinului Guvernatorului Băncii Naționale a României

nr. 94/2002, nu mai era în funcție, este contrazisă chiar de către acesta prin

scrisoarea adresată Băncii Naționale a României, Guvernatorului M.I. la 20

martie 2002, în care recunoaște că renunțarea la exercitarea mandatului de

administrator al băncii a fost transmisă Băncii Naționale a României cu

scrisoare nr. 50/VIII/2 din 13 martie 2002, dată la care ordinul contestat

fusese emis de două zile.

Potrivit dispozițiilor art. 69 lit.

d) și e) ale Legii bancare nr. 58/1998, în situația în care Banca Națională a

României constată că administratorii, directorii executivi sau cenzorii unei

bănci se fac vinovați de neraportarea, raportarea cu întârziere sau raportarea

de date eronate privind indicatorii de prudență bancară și alți indicatori

prevăzuți de Banca Națională a României și de nerespectarea măsurilor stabilite

prin actele de control, poate aplica sancțiunile prevăzute în alin. (2) lit. d)

și e), respectiv retragerea aprobării date conducătorilor băncii și retragerea

autorizării băncii.

În temeiul Legii nr. 58/1998 și ale

Legii nr. 101/1998, Banca Națională a României are atribuții de autorizare și

supraveghere a activității băncilor.

B.I.D. SA a fost autorizată de Banca

Națională a României la data de 31 ianuarie 2000, potrivit autorizației de

funcționare nr. C/000004. De la această dată și până la finele lunii ianuarie

2002, capitalurile proprii au scăzut cu suma de 48,4 miliarde lei, în termeni

normali, iar fondurile proprii și activul net al băncii a scăzut cu suma de

34,2 miliarde lei și respectiv, 43,8 miliarde lei, datorită erorilor de

management ale conducătorilor băncii, concretizate prin tranzacțiile

neperformante cu acțiuni G. din toamna anului 2000; plasamentele repetate

soldate cu pierderi la B.R.S. SA, la un nivel al dobânzii cu mult mai mare

decât cel practicat pentru depozite similare pe piața interbancară, creditul

acordat G.N. care a condus la afectarea gravă a credibilității, prin efectuarea

unor operațiuni care au creat în rândul publicului percepția slabului

management și chiar a intenției de eludare a legii.

De altfel, toate aceste deficiențe

au condus și la măsura retragerii autorizării de funcționare a B.I.D. SA, prin

hotărârea Băncii Naționale a României nr. 28 din 29 martie 2002 și încetarea

activității băncii prin dizolvare.

Așa fiind, se constată că și motivul

referitor la temeinicia actului administrativ atacat este nefondat.

Având în vedere expunerile mai sus

arătate, recursul formulat de R.N. este nefondat și urmează a se respinge ca

atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.N.

împotriva hotărârii nr. 33 din 15 aprilie 2002 a Consiliului de Administrație

al Băncii Naționale a României și al Ordinului nr. 94 din 11 martie 2002 al

Guvernatorului Băncii Naționale a României, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 septembrie 2003.