ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2051/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Cu adresa nr. 4154 din 8 aprilie

2002, B.T. a solicitat Băncii Naționale a României - Direcția de Supraveghere,

aprobarea prealabilă pentru materializarea hotărârilor adoptate de A.G.A și

A.G.E.A. la 25 martie 2002, printre care s-a aflat și numirea în Consiliul de Administrație

pe o perioadă de patru ani (2002 - 2006 a lui N.S.

Cu scrisoarea nr. 894 din 14 iunie

2001, Banca Națională a României a comunicat conducerii B.T., refuzul său de a

aviza numirea acestuia în calitate de administrator al băncii, motivat de neîndeplinirea

condițiilor de experiență profesională, de cel puțin 3 ani în domeniul

financiar-bancar, conform art. 25 din Legea nr. 58/1998.

Prin hotărârea nr. 50 din 20

ianuarie 2002, Consiliul de Administrație al Bănci Naționale a României a

respins ca nefondată contestația formulată de N.S. împotriva acestei scrisori.

Considerând această hotărâre ca

fiind nelegală și netemeinică, în temeiul dispozițiilor art. 83 alin. (2) din

Legea nr. 58/1998, N.S. a declarat recurs, susținând în esență, că Banca

Națională a României s-a aflat în eroare, cu privire la lipsa sa de experiență,

din actele depuse rezultând că a lucrat atât în domeniul bancar, cât și cel

financiar, având o vechime de 20 ani.

Astfel, recurentul a arătat că a

deținut funcția de administrator în Consiliul de Administrație al B.T. timp de

1 an, de Președinte al Consiliului de Administrație al S.V.M. SRL și de membru

al Consiliului de Administrație al acesteia, entități aparținând domeniului

bancar.

Recurentul a mai invocat că

îndeplinește cerințele art. 25 alin. (1) din Legea nr. 58/1998, în sensul că se

bucură de o bună reputație și are competența profesională și calificare

adecvată pentru ocuparea acestui post.

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

25 indice 1 alin. (3) din Legea nr. 58/1998, modificată „administratorii băncii

trebuie să aibă experiență de cel puțin trei ani în domeniul financiar–bancar”

Normele Băncii Naționale a României,

privind autorizarea băncilor, nr. 2/1999, astfel cum au fost modificate și

completate prin Normele Băncii Naționale a României – 4/2002 – în art. 18

prevăd că: „pentru îndeplinirea condiției de experiență în domeniul

financiar-bancar, persoanele propuse în calitate de administrator, altele decât

conducerea băncii, trebuie să fi lucrat cel puțin 3 ani în una sau mai multe

dintre entitățile prevăzute în anexa 9 a acestor norme, într-un compartiment a

cărui activitate este relevantă pentru specificul entității respective sau să

fi organizat conducerea efectivă a acesteia”.

Or, în perioada 1967 - 1991,

recurentul a îndeplinit funcția de economist la diferite societăți, iar din

1991 a fost numit director la SC A. SRL, societatea având ca obiect de

activitate, asigurarea de servicii și distribuție de echipamente radio și

telecomunicații.

Astfel fiind, este evident că cel

puțin pentru acest interval de timp, recurentul nu a făcut dovada activității

desfășurate în sistemul bancar-financiar, în sensul dispozițiilor legale

menționate.

Faptul că în perioada 1997 – 1998 a

fost membru în Consiliul de Administrație al B.T., precum și acela de a fi

deținut conducerea unei societăți care are 85% din capitalul social al S..V.M.

SRL, în mod corect nu a fost interpretat ca o dovadă a experienței

financiar–bancare, funcțiile deținute nefiind executive, în sensul dispozițiilor

art. 18 din Normele Băncii Naționale a României 2/1999, modificate de Normele

4/2002, care specifică expres obligativitatea de a lucra într-un compartiment a

cărui activitate să fie relevantă pentru specificul entității respective.

De altfel, de reținut că perioada

1998 – 2002, recurentul a figurat ca membru în Consiliul de Administrație al

S.V.M. SRL, ca reprezentant al soției sale, N.G., în baza mandatului 013 din 19

februarie 1998, situație care, evident, nu poate fi asimilată experienței în

domiciliu.

În raport de aceste considerente,

urmează a se aprecia drept legală și temeinică hotărârea nr. 50/2002 a

Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României, motiv pentru care

recursul declarat de N.S. urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de N.S.

împotriva hotărârii nr. 50 din 20 august 2002 a Consiliului de Administrație al

Băncii Naționale a României și împotriva dispoziției nr. 894 din 14 iunie 2002

a Băncii Naționale a României, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 mai 2003.