ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2940/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Ordinul nr. 95 din 11 martie 2002 emis de Guvernatorul B.N.R., domnului L.G. i s-a retras aprobarea pentru funcția de vicepreședinte al B.I.D. S.A. și a fost decăzut și din calitatea de administrator al băncii, în temeiul art. 69 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 58/1998, modificată, întrucât deciziile adoptate au periclitat grav credibilitatea și viabilitatea băncii, fapt ce se încadrează în prevederile art. 69 alin. (1) lit. f) din același act normativ. L.G. a formulat contestație la Consiliul de administrație al B.N.R. cu motivarea că ordinul atacat nu are obiect, întrucât la data emiterii lui, nu mai îndeplinea respectivele funcții.

A fost emisă hotărârea nr. 34 din 15 aprilie 2002 prin care contestația s-a respins ca nefondată. În esență, această hotărâre a reținut că, încetarea mandatului lui L.G. a operat la data de 11 martie 2002, când adunarea generală extraordinară a acționarilor B.I.D. S.A. a hotărât ca administrarea băncii să se efectueze de S.C. R.I. S.A. și a ratificat mandatul dat de Consiliul de administrație al băncii, prim-vicepreședintelui C.C. și vicepreședintelui L.G. și R.N., să semneze valabil, în numele băncii toate actele, până la numirea noilor conducători ai acestei bănci. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs L.G., în conformitate cu prevederile art. 83 alin. (2) din Legea nr. 58/1998, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Se susține că: - hotărârea nu cuprinde mențiunile strict necesare din punct de vedere procedural, pentru a permite instanței să aprecieze asupra valabilității sale; - în raporturile cu B.I.D. SA, calitatea sa de administrator și conducător al băncii a încetat la data de 8 martie 2002, în conformitate cu prevederile art. 1552 C. civ., prin renunțarea la mandat; - sancțiunea aplicată de B.N.R. este ilegală și pentru lipsa obiectului și finalității sale, aprobarea B.N.R. fiindu-i acordată numai pe perioada îndeplinirii mandatului, astfel încât la data de 8 martie 2002, data renunțării la mandat, aprobarea și-a pierdut orice valabilitate, prin urmare B.N.R. nu putea retrage o aprobare care nu mai producea nici un efect.

Referitor la temeinicia actului administrativ atacat se arată că deficiențele constatate prin actul de control din 20 iulie 2001 au avut caracter izolat și nu au avut consecințe deosebite asupra indicatorilor financiar-contabili și de prudență bancară. Recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente: Cu privire la primul motiv de casare prin care se susține că hotărârea nr. 34/2002 nu conțin nici o mențiune privind numărul membrilor prezenți, susținerile lor și numărul de voturi cu care a fost adoptată, fiind lovită de nulitate, se constată că aceasta este neîntemeiată.

Hotărârea a fost emisă cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 58/1998, modificată și ale Legii nr. 101/1998 privind statutul B.N.R., modificată, fiind adoptată în prezența tuturor membrilor Consiliului de administrație cu unanimitate de voturi, așa cum rezultă din încheierea nr. 7 din 5 aprilie 2002 privitoare la susținerile recurentului, încetarea raportului juridic de mandat urmează a fi examinate în contextul în care raportul juridic dedus judecății nu este un raport de natură civilă sau comercială, întrucât privește măsurile luate împotriva recurentului de către B.N.R. ca autoritate de supraveghere și control în temeiul prevederilor Legii nr. 58/1998 și ale Legii nr. 101/1998. Având în vedere însă motivele invocate în recurs, privind încetarea mandatului de administrator și de conducător a lui L.G.

se impune lămurirea acestei probleme. Recurentul însuși, prin adresa nr. 40/VII/2 din 7 martie 2002, „notifică renunțarea la exercitarea mandatului de administrație și conducător al băncii, începând cu 8 martie 2002, notificare adresată Adunării generale a acționarilor. De asemenea, din hotărârea nr. 5 din 11 martie 2002 a Adunării generale extraordinare a acționarilor B.I.D. SA rezultă că mandatul administratorilor și conducătorilor băncii a încetat începând cu 11 martie 2002, când s-a numit un alt administrator și când au fost ratificate toate actele semnate de aceștia, până la această dată, operând totodată și descărcarea de gestiune. Susținerea recurentului potrivit căreia, la data emiterii Ordinului Guvernatorului nr. 95/2002 nu mai era în funcție este contrazisă chiar de către acesta prin scrisoarea adresată B.N.R., Guvernatorului M.I.

la 20 martie 2002 în care recunoaște că renunțarea la exercitarea mandatului de administrator al băncii a fost transmisă B.N.R. cu scrisoare nr. 50/VIII/2 din 13 martie 2002, dată la care ordinul contestat fusese emis de două zile. Potrivit dispozițiilor art. 69 lit. d) și e) ale Legii bancare nr. 58/1998, în situația în care B.N.R. constată că administratorii, directorii executivi sau cenzorii unei bănci se fac vinovați de neraportarea, raportarea cu întârziere sau raportarea de date eronate privind indicatorii de prudență bancară și alți indicatori prevăzuți de B.N.R. și de nerespectarea măsurilor stabilite prin actele de control, poate aplica sancțiunile prevăzute în alin. (2) lit. d) și e) respectiv retragerea aprobării date conducătorilor băncii și retragerea autorizării băncii.

În temeiul Legii nr. 58/1998 și ale Legii nr. 101/1998 B.N.R. are atribuții de autorizare și supraveghere a activității băncilor. B.I.D. SA a fost autorizată de B.N.R. la data de 31 ianuarie 2000, potrivit autorizației de funcționare nr. C/000004. De la această dată și până la finele lunii ianuarie 2002, capitalurile proprii au scăzut cu suma de 48,4 miliarde lei, în termeni normali, iar fondurile proprii și activul net al băncii a scăzut cu suma de 34,2 miliarde lei și respectiv 43,8 miliarde lei, datorită erorilor de management ale conducătorilor băncii, concretizate prin tranzacțiile neperformante cu acțiuni G. din toamna anului 2000; plasamentele repetate soldate cu pierderi la B.R.S. S.A.

la un nivel al dobânzii cu mult mai mare decât cel practicat pentru depozite similare pe piața interbancară, creditul acordat G.N. care a condus la afectarea gravă a credibilității prin efectuarea unor operațiuni care au creat în rândul publicului percepția slabului management și chiar a intenției de eludare a legii. De altfel, toate aceste deficiențe au condus și la măsura retragerii autorizării de funcționare a B.I.D. S.A., prin Hotărârea B.N.R. nr. 28 din 29 martie 2002 și încetarea activității băncii prin dizolvare. Așa fiind, se constată că și motivul referitor la temeinicia actului administrativ atacat este nefondat. Având în vedere expunerile mai sus arătate, recursul formulat de L.G.

împotriva Hotărârii nr. 34/2002 a B.N.R. se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de L.G. împotriva hotărârii nr. 34 din 15 aprilie 2002 a Consiliului de administrație al B.N.R. și al Ordinului nr. 95 din 11 martie 2002 al Guvernatorului B.N.R., ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2003.