ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 726/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

SC R. SA a formulat recurs împotriva

hotărârii Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României nr. 29

din 2 aprilie 2002, prin care s-a respins ca nefondată, contestația formulată

de societate, cu consecința menținerii hotărârii Băncii Naționale a României

nr. 21 din 28 februarie 2002, privind retragerea autorizației de funcționare a

B.R. SA.

Se susține, în esență că, motivele

invocate de Banca Națională a României, pentru respingerea contestației,

respectiv, neparticiparea sa la ultimele majorări de capital ale băncii (la 200

miliarde lei și 250 miliarde lei), fapt ce demonstrează fără putință de tăgadă,

lipsa de interes pentru redresarea băncii, nu poate fi primită.

Banca omite cu vădită intenție

faptul că, societatea în contestația pe care a formulat-o, a precizat intenția

de a redresa banca, însă numai după excluderea SC G. SA, acționar majoritar și

semnificativ, deși bilanțul acestuia pe anii 1998 - 1999 era negativ.

Singura măsură dispusă de Banca

Națională a României, prin Comisia de Supraveghere Specială a B.R.S. SA, într-o

perioadă de 120 de zile, a fost suspendarea achiziționării de noi clădiri și

terenuri, până la redresarea situației băncii și realizarea rezervei minime

obligatorii, neefectuându-se anularea sau suspendarea actelor organelor de

conducere, atunci când se estima că efectele potențiale ale aplicării lor

puteau conduce la agravea situației existente și nici avizarea actelor de

decizie ale organelor statutare, referitoare la situația financiară și

prudențială a băncii.

În final, se susține că Banca

Națională, prin Comisia de Supraveghere Specială, a procedat la încălcări

repetate ale propriilor reglementări, precum și a cadrului legal în vigoare, în

ceea ce privește relația stabilită între banca centrală și acționarii B.R.S.

SA.

Prin întâmpinarea depusă la dosar,

Banca Națională a României a solicitat respingerea recursului, pentru lipsa

calității procesuale active a SC R. SA.

Se arată că prezenta acțiune nu

poate fi exercitată decât de către banca, căreia i s-a retras autorizația, prin

reprezentanții săi legali, și nu de către unul dintre acționarii băncii.

Față de împrejurarea că prin

hotărârea nr. 179 din 20 decembrie 2001, Consiliul de Administrație al Băncii

Naționale a României a hotărât instituirea administrării speciale a B.R.S. SA,

începând cu data de 3 ianuarie 2002, numind un administrator special, numai

acesta putea să conteste, în numele băncii, măsura retragerii autorizației de

funcționare a băncii și să declare recurs împotriva hotărârii Consiliului de

Administrație al Băncii Naționale. O altă cerință legală neîndeplinită, constă

în aceea că A.G.A. a B.R.S. SA nu a hotărât ca măsura retragerii autorizației

de funcționare a băncii, să fie atacată.

Mai mult, întrucât prin hotărârea

judecătorească irevocabilă, s-a dispus începerea procedurii falimentului B.R.S.

SA, s-a numit în calitate de lichidator – Fondul de Garantare a Depozitelor în

Sistemul Bancar și s-a ridicat administratorilor B.R.S. SA, dreptul de a

reprezenta banca.

Se susține că, în subsidiar, se

impune respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, întrucât B.R.S. SA fiind în

faliment, potrivit legii bancare, nu mai poate deține autorizația de

funcționare.

Pe fondul cauzei, soluția este tot

de respingere, întrucât SC R. SA, fondator la constituirea capitalului social

al B.R.S. SA, a dat dovadă de lipsă de interes, ca și ceilalți fondatori,

pentru susținerea financiară a băncii.

Din actele de la dosar rezultă

următoarele:

Banca Națională a României, în baza

art. 16 alin. (1) lit. h) și art. 82 alin. (2) din Legea nr. 58/1998 – legea

bancară, cu modificările și completările ulterioare și al art. 34 din Legea nr.

101/1998, privind Statutul Băncii Naționale a României, cu modificările și

completările ulterioare, având în vedere „Raportul privind situația financiară

a B.R.S. SA și posibilitatea redresării acesteia din punct de vedere al

siguranței financiare”, întocmit de administratorul special, numit prin

hotărârea Băncii Naționale a României nr. 179 din 20 decembrie 2001, analizat

în ședința Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României din 28

februarie 2002, prin hotărârea nr. 21 din 28 februarie 2002, a dispus

retragerea autorizației de funcționare a B.R.S. SA.

Împotriva hotărârii a formulat

contestație SC R. SA, în calitate de acționar fondator al B.R.S. SA, iar prin

hotărârea nr. 29 din 2 aprilie 2002, Consiliul de Administrație al Băncii

Naționale ARomâniei a României a respins-o, soluție contestată prin recursul de

față, de aceiași societate.

Prin întâmpinare s-a solicitat

respingerea recursului, atât pe excepții: lipsă de calitate procesuală activă

și inadmisibilitate, cât și pe fond.

Excepțiile invocate sunt fondate,

potrivit celor ce se vor arăta.

Pentru determinarea calității

procesuale active, instanța urmează a avea în vedere raportul de drept

procesual, ce se poate lega valabil, decât între titularii dreptului ce rezultă

din raportul de drept dedus judecății.

Dispozițiile art. 3 lit. h) din

Legea nr. 58/1998, legea bancară, prevăd că reprezentanții legali ai băncii

(cei învestiți cu competența de a angaja răspunderea băncii) – sunt

conducătorii ei, potrivit actelor constitutive și/sau hotărârii organelor

statutare ale băncii.

B.R.S. SA, conform actelor

dosarului, are o situație specială, în sensul că, având în vedere încălcarea

repetată a prevederilor Legii bancare nr. 58/1998, prin hotărârea nr. 179 din

20 decembrie 2001, a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a

României, s-a dispus instituirrea administrării speciale, cu începere de la 3

ianuarie 2002, fiind numit administrator special H.I.

Art. 81 din Legea nr. 58/1998, legea

bancară, modificată și completată, precizează că administratorul special preia

integral atribuțiile consiliului de administrație al băncii, supuse acestui

regim special.

Conform art. 3 din hotărârea nr. 179

din 20 decembrie 2001, privind instituirea administrației speciale a B.R.S. SA

și numirea administratorului special, acesta aduce la îndeplinire hotărârile

A.G.A. a B.R.S. SA, dar aceasta nu a luat măsura atacării întregii autorizații

de funcționare a băncii.

Prin sentința nr. 79/SIND din 16

aprilie 2002, a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, sentință irevocabilă, s-a admis cererea formulată de Banca

Națională a României și s-a dispus începerea procedurii falimentului B.R.S. SA,

fiind numit lichidator – Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar

și s-a ridicat administratorilor B.R.S. SA, dreptul de a reprezenta banca.

În aceste condiții, calitatea pentru

a formula prezentul recurs, revenea lichidatorului judiciar.

Legea bancară nr. 58/1998, în art.

4, „interzice oricărei persoane să desfășoare activitate bancară pe teritoriul

României, fără o autorizație emisă de Banca Națională a României”.

Norma Băncii Naționale a României

nr. 10 din 19 septembrie 2000 (M. Of. nr. 470/27.09.2000) privind deschiderea

de către Banca Națională a României, a contului tip bancă în faliment, prevede

în art. 5 alin. (1): „Începând cu data primirii de către Banca Națională a

Românie, a hotărârii privind începerea procedurii falimentului, autorizația de

funcționare emisă băncii debitoare, de către Banca Națională a României, se

consideră revocată și încetează să mai producă efecte”.

Alin. (2) prevede: „Originalul

autorizației va fi restituit Băncii Naționale a României, de către banca

debitoare, în termen de cel mult 10 zile de la data rămânerii definitive a

hotărârii privind începerea procedurii falimentului”.

Intrarea în faliment a băncii duce

la imposibilitatea deținerii autorizației de funcționare.

Față de excepțiile analizate, se

reține că soluția ce se impune a fi pronunțată, este de respingere a

recursului, critica de fond nemaifiind nevoie a fi analizată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC R.

SA Brașov, împotriva hotărârii nr. 29 din 2 aprilie 2002, a Consiliului de

Administrație al Băncii Naționale a României.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 februarie 2003.