ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 102/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

C.C. B.P.C.R. Iași în contradictoriu cu Banca

Națională a României, a solicitat anularea Hotărârii nr. 87 din 18 iunie 2001

emisă de Banca Națională a României prin care s-a respins ca neîntemeiată

contestația formulată împotriva hotărârii nr. 8 din 7 mai 2001 emisă de pârâtă,

prin care i-a fost respinsă cererea privind avizarea prealabilă, în temeiul

art. 202 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2000, privind organizarea de credit,

modificată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că nu

a achitat impozitul pe profit pe ultimul trimestru din anul 2000, întrucât din

punct de vedere procedural nu putea plăti acest impozit până când Adunarea

Generală nu aprobă bilanțul contabil pe anul 2000, aprobare care a survenit

ulterior momentului primului control efectuat de către inspectorii sucursalei

Iași a Băncii Naționale a României, respectiv 3 aprilie 2001. Se precizează că,

la datele scadente ale obligațiilor, ea avea în conturi disponibilități bănești

necesare și putea acoperi orice obligație de plată.

Recursul este nefondat.

Reclamanta a formulat cerere pentru acordarea

avizului prealabil de reorganizare în cadrul rețelei cooperatiste de credit C.R.

Banca Națională a României prin

hotărârea nr. 8 din 7 mai 2001, i-a respins cererea în temeiul art. 254 lit. e)

din O.U.G. nr. 97/2000, modificată, întrucât au fost încălcate prevederile art.

250 din ordonanță, respectiv reclamanta s-a aflat în situația de a înregistra

obligații scadente neonorate.

Contestația formulată de reclamantă

la Consiliul de Administrație a Băncii Naționale a României, a fost respinsă

prin hotărârea nr. 87 din 18 iunie 2001, iar împotriva acesteia s-a formulat

prezentul recurs.

Susținerile recurentei nu pot fi

primite, întrucât chiar aceasta recunoaște că nu și-a onorat toate obligațiile

scadente de plată, fapt ce contravine dispozițiilor art. 250 alin. (2) din O.U.G.

nr. 97/2000, modificată, care dispune: „pe parcursul întregului proces de

autorizare, fiecare organizație a cooperației de credit trebuie să se afle în

situația de a nu-și fi onorat integral obligațiile scadente”.

În consecință, recursul se privește

nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de C.C.

B.P.C.R. Iași împotriva hotărârii nr. 87 din 18 iunie 2001 a Consiliului de

Administrație a Băncii Naționale a României.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

ianuarie 2003.