ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1266/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Banca Națională a României, prin hotărârea nr. 8 din 7 mai 2001, a respins cererea de avizare prealabilă a reorganizării Cooperativei de Credit C.R. Sibiu, motivând că aceasta s-a aflat în situația de a nu-și fi onorat integral obligațiile scadente, încălcând astfel dispozițiile art. 250 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2000, modificată. Consiliul de Administrațiea al Băncii Naționale a României, prin hotărârea nr. 40 din 18 iunie 2001, a respins contestația formulată de Cooperativa de Credit C.R. Sibiu, reținând că potrivit dispozițiilor date de lichidatorul B.I.R. SA, creditul a fost declarat în întregime anticipat, conform prevederilor din contractul de credit; că la data de 30 aprilie 2001, cooperativa înregistra scadențe neonorate, în sumă de 222 milioane lei, reprezentând credite restante și dobânzile aferente, ceea ce contravine dispozițiilor art. 250 alin. (2) din O.U.G.

nr. 97/2000, modificată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Cooperativa de Credit C.R. Sibiu, reiterând aspectele invocate în contestație, în sensul că obligațiile nu erau scadente la data de referință - 28 februarie 2001, întrucât creditele s-au reeșalonat în baza Convenției nr. 1894 din 6 noiembrie 2000, încheiată între B.I.R., prin lichidator și cooperativă. Recursul este nefondat. Astfel, din lucrările dosarului, necontestate, rezultă că, B.I.R., prin lichidator, potrivit Circularei nr. 8 din 18 ianuarie 2001 și nr. 21 din 8 februarie 2001, a revenit asupra reeșalonării, în sensul că la debitorii acesteia care înregistrează credite sau dobânzi restante, banca este îndreptățită să declare creditul scadent în întregime, anticipat, conform prevederilor art. 16 și 24 din Contractul de credit.

De altfel, la 19 aprilie 2001, ulterior datei de referință (28 februarie 2001), reprezentanții cooperativei, prin declarație autentică, au recunosct că au obligații scadente neonorate, însă într-un cuantum mai mic, de 32.880.223 lei. Așadar, hotărârea atacată cu recurs, este legală și temeinică, întrucât cooperativa a nesocotit dispozițiile art. 250 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2000, modificată, potrivit cărora, pe parcursul întregului proces de autorizare, fiecare organizație a cooperativei de credit trebuie să nu se afle în situația de a nu își fi onorat integral obligațiile scadente. În consecință, urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Cooperativa de Credit C.R. Sibiu, împotriva hotărârii nr. 40 din 18 iunie 2001, a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2003.