ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 797/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Banca Națională a României, prin

hotărârea nr. 17 din 11 mai 2001, a respins cererea privind avizarea prealabilă

a C.C. Bîlteni, județul Gorj, motivând că aceasta s-a aflat în situația de a

nu-și fi onorat integral obligațiile scadente, încălcându-se astfel dispozițiile

art. 250 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2000, modificată.

Prin hotărârea nr. 107 din 18 iunie

2001, Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României a respins

contestația formulată de Cooperativa de Credit Bîlteni, reținând că la 28

februarie 2001, cooperativa înregistra obligații scadente neonorate, în sumă de

32 milioane lei, reprezentând credit scadent, nerambursat B.I.R. SA, pentru

care nu a fost prezentat un act adițional de credit privind reeșalonarea

creditului; că obligația a fost stinsă la data de 17 aprilie 2001, ulterior

verificărilor efectuate de inspectorii Băncii Naționale a României.

Împotriva hotărârii Consiliului de

Administrație al Băncii Naționale a României a declarat recurs, C.C. Bîlteni,

susținând, în esență, că aceasta este nelegală, întrucât la data de 18

septembrie 2000, în urma discuțiilor inițiale purtate cu conducerea B.I.R. SA,

au încheiat un proces-verbal de reeșalonare a împrumutului, pe termen de 10

luni, ultima scadență fiind în luna iunie 2001.

Prin întâmpinare, Banca Națională a

României a solicitat respingerea recursului, întrucât, în cauză, au fost

încălcate dispozițiile art. 250 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2000; că, oricum,

procesul-verbal, privind reeșalonarea plăților datorate nu are relevanță

juridică.

Recursul este fondat.

În adevăr, la data de 18 septembrie

2000, s-a încheiat un proces-verbal între B.I.R. SA, sucursala Târgu Jiu și

C.C. Bîlteni, cu privire la debitul datorat creditorului, în baza contractului

de împrumut nr. 69 A din 17 septembrie 1999; potrivit acestui proces-verbal,

împrumutul a fost reeșalonat pe termen de 10 luni, ultima scadență fiind în

luna iunie 2001.

Dar, cu privire la acest

proces-verbal de reeșalonare a împrumutului, care se pretinde că a fost

încheiat anterior datei de 28 februarie 2001, când s-au constatat obligațiile

scadente neonorate, Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României,

prin hotărârea adoptată, nu s-a pronunțat.

Or, omisiunea pronunțării asupra

unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau

hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, constituie motiv de casare a hotărârii,

potrivit art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Așadar, cum Consiliul de

Administrație al Băncii Naționale a României, prin hotărârea adoptată, nu s-a

pronunțat asupra unui mijloc de apărare al C.C. Bîlteni, care este hotărâtor

pentru dezlegarea pricinii, urmează a admite recursul, a anula hotărârea nr.

107/2001 și a trimite cauza acestui consiliu, pentru soluționarea contestației,

în sensul arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.C.

Bîlteni, județul Gorj, împotriva hotărârii nr. 107 din 18 iunie 2001, a

Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României.

Anulează hotărârea nr. 107 din 18

iunie 2001, a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României și

trimite cauza acestui consiliu, pentru soluționarea contestației.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 februarie 2003.