ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 106/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

C.C. S.OC. Moldova Nouă în contradictoriu cu

Banca Națională a României, a solicitat anularea Hotărârii Consiliului de

Administrație al Băncii Naționale a României nr. 62 din 8 iunie 2001, prin care

s-a respins ca neîntemeiată contestația împotriva hotărârii nr. 20 din 11 mai 2001,

emisă de pârât, prin care s-a respins cererea cooperativei de avizare

prealabilă.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că a avut o întârziere la plata obligațiilor de plată pe luna martie

2001, ca urmare a faptului că s-a întârziat bilanțul de divizare, astfel că,

i-a trebuit o lună pentru organizarea contabilității proprii.

Recursul este nefondat.

Reclamanta a solicitat Băncii Naționale a

României avizarea prealabilă de reorganizare în cadrul rețelei cooperatiste C.P.

Prin hotărârea Băncii Naționale nr. 20 din 11

mai 2001, s-a respins cererea, deoarece aceasta nu a remis declarația

corespunzătoare în conformitate cu cerințele formă și fond și nu a răspuns

solicitărilor făcute, astfel încât nu se poate determina dacă nu se află în

situația de a nu fi onorat integral obligațiile scadente, precum și declarația

din care să rezulte că aceasta este organizată și funcționează în baza Legii

nr. 109/1996, încălcându-se astfel dispozițiile art. 250 alin. (2) și art. 252

lit. e) din O.U.G. nr. 97/2000, modificată și completată.

Contestația formulată de reclamantă, a fost

respinsă prin Hotărârea nr. 62 din 18 iunie 2001 a Băncii Naționale a României,

iar împotriva acesteia s-a formulat recurs.

Susținerile recurentei, că întârzierea mică în

organizarea plăților pe luna martie 2001 s-a datorat întocmirii cu întârziere a

bilanțului de divizare și nu lipsei lichidităților nu pot fi primite.

Din procesul verbal din 11 decembrie 2001

încheiat cu ocazia verificărilor efectuate de reprezentanții Direcției Generale

a Finanțelor Publice Timiș la sediul reclamantei recurente, rezultă că

împărțirea patrimoniului s-a făcut la 2 ianuarie 2001, iar plata obligațiilor

în sumă de 8.136.693 lei aferente lunii martie 2001, către bugetul de stat și

bugetul asigurărilor sociale, s-a făcut cu întârziere la 18 mai 2001,

contravenind dispozițiilor art. 250 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2000,

modificată și completată.

În consecință, recursul se privește nefondat și

în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de C.C.

S. OC. Moldova Nouă împotriva hotărâri nr. 62 din 18 iunie 2001 a Consiliului

de Administrație a Băncii Naționale a României.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

ianuarie 2003.