ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.06.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6913/2004

HOTĂRÂRE
26.06.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6913/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin recursul declarat împotriva

Hotărârii nr. 5 a Băncii Naționale a României, din 3 aprilie 2003, precum și

împotriva Hotărârii nr. 17 din 22 iulie 2003, emisă de către Consiliul de

Administrație al Băncii Naționale a României, reclamanta-recurentă C.C. C.C.

Arad a solicitat anularea acestei hotărâri, pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În fapt, reclamanta a considerat că

se impune anularea actelor contestate, pentru următoarele motive:

Au fost pronunțate cu depășirea

termenului de 30 de zile de la depunerea contestației, încălcând astfel,

prevederile O.U.G. nr. 97/2000, modificată prin Legea nr. 200/2002.

Refuzul autorizării funcționării C.C.

C.R. și a cooperativelor afiliate, s-a bazat pe motive de formă, neesențiale și

care nu vin în contradicție cu prevederile legale.

Deficiențele semnalate de către Banca

Națională a României, au fost remediate pe parcursul perioadei de avizare.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, se constată că recursul reclamantei este nefondat.

Potrivit actelor și dovezilor

depuse, reclamanta C.C. C.C. s-a afiliat la C.C. C.R. și în temeiul O.U.G. nr. 97/2000, așa după cum a fost modificată prin Legea nr. 200/2002,

a solicitat Băncii Naționale a României, autorizarea funcționării în cadrul

rețelei cooperativelor de credit.

Banca Națională a României a respins

atât cererea reclamantei, cât și pe cea a C.C., prin Hotărârea nr. 55 din 23

august 2002.

A fost formulată o nouă cerere de

autorizare, atât a C.C., cât și a cooperativelor afiliate, respinsă prin

Hotărârea nr. 5 din 3 aprilie 2003.

Împotriva acestei hotărâri, s-a

formulat contestație de către C.C., precum și celelalte cooperative afiliate,

inclusiv reclamanta, la Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a

României.

Deoarece aveau același obiect,

Consiliul de Administrație a procedat la conexarea tuturor contestațiilor,

conform art. 143 și 146 din O.U.G. nr. 97/2000. În plus, de acordarea sau nu a

avizului, C.C., depindea avizarea funcționării filialelor; așadar, între

respectivele contestații exista și o strânsă legătură.

Consiliul de Administrație, prin

Hotărârea nr. 17/2003, a dispus respingerea tuturor contestațiilor, astfel

încât, atât împotriva acesteia, cât și împotriva Hotărârii Băncii Naționale a României,

s-a formulat recursul de față, motivat potrivit celor arătate.

Criticile sunt nefondate.

Astfel, cu privire la termenul de

soluționare al contestației, se observă că aceasta a fost dezbătută și

pronunțată la data de 26 iunie 2003. Față de data înregistrării, respectiv 2

iunie 2003, rezultă că a fost respectat termenul de 30 de zile pentru

soluționare.

De altfel, acest termen este unul de

recomandare, și nu de nulitate, întrucât legea nu prevede nici o sancțiune în

cazul nerespectării lui (Legea nr. 200/2002).

Nici critica referitoare la

reținerea unor aspecte minore, de formă, ca temei al respingerii cererii de

autorizare, nu este fondată.

În primul rând, se observă că legea

nu face distincție între neîndeplinirea unor motive de fond sau formă, ca temeiuri

de verificare a cererilor de autorizare. Pe cale de consecință, Banca Națională

a României poate proceda la refuzul autorizării, pentru oricare din aceste

motive.

Din examinarea conținutului

hotărârii contestate, rezultă însă că au existat și motive de fond pentru care

a fost refuzată autorizarea (transferarea unei cote din capitalul social, în

beneficiul B.T. SA Arad; efectuarea de operațiuni în cont curent, fără ordine

de plată, ș.a.).

Totodată, a fost avut în vedere și

potențialul financiar al reclamantei, apreciat ca insuficient pentru a putea fi

autorizată.

Așadar, criticile formulate în

prezentul recurs, nu îndeplinesc nici unul din motivele de admisibilitate

prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și nici condițiile speciale cerute de

prevederile Legii nr. 200/2002, motiv pentru care acesta va fi respins ca

nefondat.

Respinge recursul declarat de C.C.

C.C. Arad împotriva Hotărârii nr. 17 din 22 iulie 2003 a Consiliului de

Administrație al Băncii Naționale a României, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 septembrie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-09-14
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6915/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta C.C. M. Aiud, afiliată la C.C. C.R., în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 97/2000, modificată și completată prin Legea nr. 200/2002, a solicitat Bă
ÎCCJ 2005-03-16
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1713/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin recursul declarat, C.C. P. Cluj Napoca, în contradictoriu cu Banca Națională a României, a solicitat anularea Hotărârii nr. 17 din 22 iulie 2003, a C
ÎCCJ 2006-04-06
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1211/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin recursul înregistrat la data de 23 ianuarie 2002, C.T.C.C. - B.P.E., în curs de reorganizare (conform O.U.G. nr. 97/2000, modificată), sub denumirea
ÎCCJ 2003-01-24
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 239/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin recursul declarat, Cooperativa de Credit D. Abrud, județul Alba, în contradictoriu cu Banca Națională a României, a solicitat anularea hotărârii Cons
ÎCCJ 2003-02-11
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 547/2003
nr. 272/2002, care modifică și completează O.U.G. nr. 97/2000, a fost supusă spre aprobare, Parlamentului, ulterior aprobării O.U.G. nr. 97/2000, însă O.U.G. nr. 272/2000 a fost respinsă, O.U.G. nr. 97/2000, fiind în vigoare, aprobată prin
Sursă