ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6915/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta C.C. M. Aiud, afiliată la C.C. C.R., în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 97/2000, modificată și completată prin Legea nr. 200/2002, a solicitat Băncii Naționale a României, autorizarea de funcționare în cadrul acestei rețele cooperatiste de credit. Cererea Casei Centrale și a cooperativelor afiliate a fost respinsă prin Hotărârea Băncii Naționale a României nr. 55 din 23 august 2002. În temeiul art. 146 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2000, C.C. C.R. și cooperativele afiliate au formulat o nouă cerere de autorizare, care și aceasta a fost respinsă prin Hotărârea nr. 5 din 3 aprilie 2003 a Băncii Naționale a României.

Această hotărâre a fost contestată la Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României, atât de C.C. C.R., cât și de către cooperativele afiliate. Existând o strânsă legătură între contestațiile Centralei și cele ale cooperativelor afiliate, Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României a hotărât conexarea acestora, pronunțând o singură hotărâre, respectiv Hotărârea nr. 17 din 22 iulie 2003, care face obiectul recursului de față. Prin hotărârea recurată, Banca Națională a României a respins ca nefondate, contestațiile, cu motivarea că cererile de autorizare nu îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 145, raportat la art. 146 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2000, întrucât documentația prezentată a fost incompletă și neconformă cu dispozițiile legale în vigoare.

Prin recurs, se susțin aceleași motive invocate și în contestația respinsă de către Banca Națională a României, în sensul că motivele neautorizării sunt motive formale, și nu de fond, acestea fiind simple deficiențe care pot fi ușor remediate. Deși recurenta apreciază că motivele care au stat la baza respingerii cererii de autorizare a C.C. M. nu sunt motive de fond, în mod corect Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României, făcând aplicarea dispozițiilor art. 145 din O.U.G. nr. 97/2000, aprobată prin Legea nr. 200/2002, a respins cererea reclamantei, întrucât aceasta a prezentat o documentație incompletă, neconformă, neexistând un criteriu în baza căruia să se acorde grade diferite de importanță, a condițiilor de fond sau de formă cerute de lege.

Față de cele ce preced, hotărârea Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României este legală și temeinică, astfel că recursul este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C. M. Aiud împotriva Hotărârii nr. 17 din 22 iulie 2003 a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2004.