ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1211/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin recursul înregistrat la data de 23 ianuarie 2002, C.T.C.C. - B.P.E., în curs de reorganizare (conform O.U.G. nr. 97/2000, modificată), sub denumirea C.C. C.P., instituție de credit în constituire, a solicitat desființarea Hotărârii nr. 172 din 27 noiembrie 2001 a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României și aprobarea cererii colective de constituire și reorganizare a rețelei cooperatiste de credit, formată din C.C. C.P., cooperativele de credit afiliate și cooperativele de credit care urmează să se înființeze în baza O.U.G. nr. 97/2000 modificată, asociate la aceasta. În motivarea recursului se susține că, prin hotărârea atacată, Banca Națională a României a respins cererea privind aprobarea constituirii și reorganizării rețelei cooperatiste în conformitate cu dispozițiile art. 140 și 256 din O.U.G.

nr. 97/2000, modificată, invocând dispozițiile art. 141 lit. a) - g), pentru neîndeplinirea condițiilor de prezentare a documentației complete și de înregistrare a numărului minim de cooperative afiliate la rețea, respectiv 50, deși aceasta a fost depusă, iar împotriva hotărârii de respingere a cererii de aprobare a constituirii și reorganizării rețelei, recurenta a formulat contestație în baza dispozițiilor art. 200 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2000.

Se mai arată că Banca Națională a României, prin adresa nr. VI/3/8965/IT/DI/AZ din 28 august 2001, a hotărât unilateral excluderea dintre cooperativele asociate la rețeaua C.P., a zece cooperative de credit, acestea fiind cele care au declarat recurs la Curtea Supremă de Justiție, hotărâre luată în opinia recurentei, în forță și de natură a îngreuna și complica procesul de întocmire a documentației solicitate de Banca Națională a României și de a produce confuzii cu implicații directe asupra respectării prevederilor ordonanței, deoarece: 1) reduce cu 10 cooperative numărul unităților din rețea, în acest fel ajungându-se ca în loc de 59 de cooperative să fie luate în considerare doar 49 de cooperative, deci sub numărul minim permis de lege și 2) în același timp celor zece cooperative neluate în calcul de către Banca Națională a României li se permite să-și desfășoare în continuare activitatea, acest lucru reflectându-se în situațiile financiar-centralizate, producându-se discrepanță între situațiile prezentate și numărul real de cooperative luat în calcul de către Banca Națională a României.

Mai mult, arată recurenta, după depunerea documentației solicitate de Banca Națională a României, privind prevederile actelor constitutive, Direcția de Reglementare și Autorizare a emis alte observații, decât cele anterioare, fără a mai lua în calcul faptul că răspunsul la aceste solicitări există în cadrul documentației depuse și a hotărât, încălcând propriile norme metodologice, că va fi luată în considerare doar documentația depusă până la sfârșitul lunii septembrie 2001, iar nu până la 27 noiembrie 2001, cum ar fi fost corect. În opinia recurentei, prin Hotărârea Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României s-a făcut o interpretare nepotrivită a dispozițiilor O.U.G. nr. 97/2000, modificată, aplicându-se legea împotriva scopului și spiritului ei, prin măsuri forțate și cu încălcarea propriilor norme metodologice.

În cauză, au formulat cereri de intervenție în interes propriu: B.P.C.T. Brașov, C.C. D. 3 Galați, C.C. C. Galați, C.C. C. Reșița, C.C. A.V. Sânnicolau Mare, C.C. A. Timișoara, C.C. Deta, C.C. A. Orăvițana, C.C. A.R. Recaș, C.C. Giarmata, C.C. A. Arad, C.C. V. Sântana, C.C. A. Gătaia, C.C. A. Boldești Scăieni, C.C. S.A. Caransebeș, C.C. - B.P. Salto, C.C. - B.P.M. Târgoviște, C.C. U. Brașov. S-a mai formulat cerere de intervenție în interesul recurentei, de către C.C. E. Bistrița. În ședința din 26 iunie 2003 s-a precizat că cererile de intervenție sunt în interesul recurentei, fiind încuviințate, în principiu, prin încheierea de ședință de la acea dată. Prin precizarea adusă recursului, C.T.C.C.

- B.P.E. a arătat că recursul este promovat împotriva Hotărârii nr. 8 din 28 ianuarie 2002 a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României, prin care se mențin dispozițiile Hotărârii Băncii Naționale a României nr. 172 din 27 noiembrie 2001, privind respingerea cererii colective de aprobare a reorganizării organizațiilor autonome de credit cooperatist, schimbarea statutului juridic al acestora, constituirea rețelei și C.C. C.P. (denumire rezervată la Registrul Comerțului). Pentru recurentă și interveniente, avocatul ales A.S. și procuratorul intervenientelor, au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 122/2004, pentru modificarea O.U.G.

nr. 97/2000. Prin încheierea nr. 8032 din 4 noiembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu privire la excepția invocată, pe care a trimis-o, spre soluționare, autorității competente, suspendând judecarea cauzei, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate. Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 196 din 14 aprilie 2005, a respins excepția invocată de recurentă și interveniente. După repunerea pe rol a cauzei, prin încheierea din 6 octombrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus să se depună la dosarul cauzei, Hotărârea Băncii Naționale a României nr. 20 din 11 mai 2001m precum și Hotărârea Adunării Generale a C.T.C.C.

- B.P.E., în curs de reorganizare sub denumirea C.C. C.P., cu privire la continuarea procesului în prezenta cauză, iar la data de 24 noiembrie 2005, s-a depus la dosarul cauzei, Hotărârea nr. 20/2001 a Băncii Naționale a României, cu anexele ei. Examinând cauza, în raport cu toate criticile formulate, cu probele administrate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, atât recursul, cât și cererile de intervenție sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Prin Hotărârea nr. 172 din 27 noiembrie 2001, Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României a respins, în baza prevederilor art. 141 lit. a), b), c), d), e), f) și g) din O.U.G.

nr. 97/2000, modificată și completată prin O.U.G. nr. 272/2000, a cererii de aprobare colectivă a reorganizării rețelei cooperatiste de credit C.P., formată din C.C. C.P., cooperativele de credit afiliate și cooperativele de credit care urmează să se înființeze în baza ordonanței, asociate la aceasta, motivele fiind prezentate în Anexa nr. 1 la prezenta hotărâre.

Rezumativ, Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României a reținut că: a) documentația prezentată este incompletă sau nu este întocmită în conformitate cu dispozițiile ordonanței sau cu reglementările date în aplicarea acesteia; documentația prezentată este insuficientă pentru a determina dacă organizațiile cooperatiste de credit își vor desfășura activitatea în conformitate cu ordonanța; documentația prezentată este insuficientă pentru a determina dacă onorabilitatea, pregătirea și experiența profesională a conducătorilor organizațiilor cooperatiste de credit sunt corespunzătoare pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute în studiile de fezabilitate și pentru desfășurarea activităților propuse; din evaluarea studiilor de fezabilitate se consideră că atât organizațiile cooperatiste de credit, cât și rețeaua în ansamblul ei nu pot asigura realizarea obiectivelor propuse în condiții compatibile cu buna funcționare a acestora; actele constitutive ale organizațiilor cooperatiste de credit afiliate nu sunt întocmite în conformitate cu prevederile actului constitutiv cadru; nu sunt îndeplinite condițiile privind realizarea nivelului minim al capitalului agreat al rețelei stabilit prin ordonanță și prin reglementările date de Banca Națională a României, în aplicarea acesteia;

documentația prezentată cuprinde modificări față de cea pe baza căreia a fost acordat avizul prealabil de constituire a rețelei și care sunt contrare prevederilor ordonanței ori reglementărilor date în aplicarea acesteia, fiind concretizate în amănunt toate aceste motive. Prin aceeași hotărâre au fost atenționați reprezentanții rețelei cooperatiste de credit că, potrivit art. 23 din Normele Băncii Naționale a României nr. 7/2000, respingerea cererii de aprobare colectivă atrage în mod automat revocarea avizului prealabil de reorganizare, precum și faptul că acestora le revine obligația comunicării acestei hotărâri și a faptului că organizațiile precizate la poziția 1 - 32 din Anexa nr. 2 la hotărâre urmează să se conformeze art. 262 din ordonanță.

Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României, prin Hotărârea nr. 8 din 28 ianuarie 2002, a respins, ca nefondată, contestația formulată de C.T.C.C. - B.P.E. - C.C. C.P., apreciind, în esență, că aspectele prezentate în susținerea contestației nu sunt de natură să modifice hotărârea atacată. S-a mai reținut că din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că reprezentanții rețelei C.P. nu au respectat prevederile legale referitoare la documentația ce trebuie depusă la Banca Națională a României, în vederea obținerii aprobării colective de reorganizare a rețelei, nici chiar atunci când, în mod repetat , au fost sesizate asupra acestor probleme, atât de Direcția de Reglementare și Autorizare, cât și de conducerea executivă a Băncii Naționale a României.

Este adevărat că prin Hotărârea nr. 20 din 11 mai 2001, a Băncii Naționale a României, semnată de Guvernatorul acesteia, în baza dispozițiilor art. 246-252 din O.U.G. nr. 97/2000, ale Secțiunii a III-a din Normele Băncii Naționale a României, nr. 7/2000 și cele ale art. 253 din ordonanță, s-a aprobat, prin art. 1, cererea de avizare prealabilă a reorganizării rețelei cooperatiste de credit formată din C.C. C.P. și cooperativele de credit asociate, dar în condițiile prevăzute de această hotărâre - Anexele nr. 2 - 5. Prin art. 2-9 al aceleiași hotărâri au fost respinse cererile privind avizarea prealabilă în cazul organizațiilor cooperatiste precizate, iar prin art. 10-12 au fost formulate atenționări ale reprezentanților rețelei.

În plus, la art. 13 din Hotărârea nr. 20/2001, se menționează textual situațiile în care nerespectarea condițiilor impuse constituie motiv de revocare a avizului prealabil. Mai mult, din probele administrate în cauză rezultă, pe de o parte, că unele cooperative au contestat măsurile de respingere a cererilor de avizare, iar hotărârile prin care s-au menținut soluțiile, au fost păstrate și de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ. Pe de altă parte, alte cooperative au renunțat la judecarea recursului împotriva hotărârilor prin care s-au respins cererile de avizare prealabilă. Așadar, susținerea potrivit căreia Banca Națională a României a exclus zece cooperative de credit care nu au primit avizul prealabil, este nefondată, pe de o parte, întrucât, conform art. 255 din O.U.G.

nr. 97/2000, modificată, aprobarea colectivă se solicită doar de către cooperativele care au primit aviz prealabil. Pe de altă parte, contestațiile privind măsura de respingere a cererii de acordare a avizului prealabil la Curtea Supremă de Justiție, au primit soluțiile arătate în cele ce preced. De altfel, în situația în care recursul împotriva hotărârilor Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României ar fi fost admis, aceste cooperative aveau posibilitatea să formuleze cerere de aprobare colectivă de reorganizare și să-și continue procesul de autorizare. Prin urmare, Înalta Curte constată că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că, atât casa centrală, cât și cooperativele afiliate nu au îndeplinit condițiile prevăzute de art. 141 lit. a), b), c), d), e), f) și g) din O.U.G.

nr. 97/2000, modificată și a normelor de aplicare emise de Banca Națională a României. Referitor la motivul privind necomunicarea către cooperativele afiliate la casa centrală, a soluției de respingere a cererii de aprobare, se constată că și acesta este nefondat, în raport cu dispozițiile art. 255 pct. 1.1., raportat la prevederile art. 252 lit. b) din O.U.G. nr. 97/2000, modificată și cu cererea înregistrată la Banca Națională a României, cu nr. 33944 din 10 august 2001. În consecință, constatându-se că actele atacate sunt legale și temeinice, iar criticile formulate acestora, nefondate, urmează a se respinge, atât recursul, cât și cererile de intervenție formulate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.T.C.C. - B.P.E., în curs de reorganizare sub denumirea C.C. C.P. - Instituție de credit în constituire București, împotriva Hotărârii nr. 172 din 27 noiembrie 2001, a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României și cererile de intervenție formulate de: C.C. A. Gătaia, județul Timiș; C.C. V. Sântana, județul Arad; C.C. A. Arad; C.C. E. Bistrița; C.C. A.V. Sânnicolau Mare; B.P.C.T. Brașov; C.C. D. Galați; C.C. C. Galați; C.C. C. Reșița; C.C. A. Boldești- Scăieni, județul Prahova; C.C. S.A. Caransebeș, județul Caraș-Severin; C.C. U. Brașov; C.C. M. București; C.C. T. Botoșani, județul Botoșani; C.C. B.P.S. București; C.C. A. Timișoara; C.C.

A. Deta, județul Timiș; C.C. A.O., Oravița, județul Caraș-Severin; C.C. A.R. comuna Recaș, județul Timiș; C.C. G. Giarmata, județul Timiș și C.C. B.P.M. Târgoviște, județul Dâmbovița, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2006.