ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1211/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin recursul înregistrat la data de

23 ianuarie 2002, C.T.C.C. - B.P.E., în curs de reorganizare (conform O.U.G.

nr. 97/2000, modificată), sub denumirea C.C. C.P., instituție de credit în

constituire, a solicitat desființarea Hotărârii nr. 172 din 27 noiembrie 2001 a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României și aprobarea cererii colective de

constituire și reorganizare a rețelei cooperatiste de credit, formată din C.C.

C.P., cooperativele de credit afiliate și cooperativele de credit care urmează

să se înființeze în baza O.U.G. nr. 97/2000 modificată, asociate la aceasta.

În motivarea recursului se susține

că, prin hotărârea atacată, Banca Națională a României a respins cererea

privind aprobarea constituirii și reorganizării rețelei cooperatiste în

conformitate cu dispozițiile art. 140 și 256 din O.U.G. nr. 97/2000,

modificată, invocând dispozițiile art. 141 lit. a) - g), pentru neîndeplinirea

condițiilor de prezentare a documentației complete și de înregistrare a numărului

minim de cooperative afiliate la rețea, respectiv 50, deși aceasta a fost

depusă, iar împotriva hotărârii de respingere a cererii de aprobare a

constituirii și reorganizării rețelei, recurenta a formulat contestație în baza

dispozițiilor art. 200 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2000. Se mai arată că Banca

Națională a României, prin adresa nr. VI/3/8965/IT/DI/AZ din 28 august 2001, a hotărât unilateral excluderea dintre cooperativele asociate la rețeaua C.P., a zece

cooperative de credit, acestea fiind cele care au declarat recurs la Curtea Supremă de Justiție, hotărâre luată în opinia recurentei, în forță și de natură a

îngreuna și complica procesul de întocmire a documentației solicitate de Banca

Națională a României și de a produce confuzii cu implicații directe asupra

respectării prevederilor ordonanței, deoarece:

1) reduce cu 10 cooperative numărul

unităților din rețea, în acest fel ajungându-se ca în loc de 59 de cooperative

să fie luate în considerare doar 49 de cooperative, deci sub numărul minim permis

de lege și 2) în același timp celor zece cooperative neluate în calcul de către

Banca Națională a României li se permite să-și desfășoare în continuare

activitatea, acest lucru reflectându-se în situațiile financiar-centralizate,

producându-se discrepanță între situațiile prezentate și numărul real de

cooperative luat în calcul de către Banca Națională a României.

Mai mult, arată recurenta, după

depunerea documentației solicitate de Banca Națională a României, privind

prevederile actelor constitutive, Direcția de Reglementare și Autorizare a emis

alte observații, decât cele anterioare, fără a mai lua în calcul faptul că

răspunsul la aceste solicitări există în cadrul documentației depuse și a

hotărât, încălcând propriile norme metodologice, că va fi luată în considerare

doar documentația depusă până la sfârșitul lunii septembrie 2001, iar nu până

la 27 noiembrie 2001, cum ar fi fost corect.

În opinia recurentei, prin Hotărârea

Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României s-a făcut o interpretare

nepotrivită a dispozițiilor O.U.G. nr. 97/2000, modificată, aplicându-se legea

împotriva scopului și spiritului ei, prin măsuri forțate și cu încălcarea

propriilor norme metodologice.

În cauză, au formulat cereri de

intervenție în interes propriu: B.P.C.T. Brașov, C.C. D. 3 Galați, C.C. C.

Galați, C.C. C. Reșița, C.C. A.V. Sânnicolau Mare, C.C. A. Timișoara, C.C.

Deta, C.C. A. Orăvițana, C.C. A.R. Recaș, C.C. Giarmata, C.C. A. Arad, C.C. V.

Sântana, C.C. A. Gătaia, C.C. A. Boldești Scăieni, C.C. S.A. Caransebeș, C.C. -

B.P. Salto, C.C. - B.P.M. Târgoviște, C.C. U. Brașov.

S-a mai formulat cerere de

intervenție în interesul recurentei, de către C.C. E. Bistrița.

În ședința din 26 iunie 2003 s-a

precizat că cererile de intervenție sunt în interesul recurentei, fiind

încuviințate, în principiu, prin încheierea de ședință de la acea dată.

Prin precizarea adusă recursului,

C.T.C.C. - B.P.E. a arătat că recursul este promovat împotriva Hotărârii nr. 8

din 28 ianuarie 2002 a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a

României, prin care se mențin dispozițiile Hotărârii Băncii Naționale a

României nr. 172 din 27 noiembrie 2001, privind respingerea cererii colective

de aprobare a reorganizării organizațiilor autonome de credit cooperatist,

schimbarea statutului juridic al acestora, constituirea rețelei și C.C. C.P.

(denumire rezervată la Registrul Comerțului).

Pentru recurentă și interveniente,

avocatul ales A.S. și procuratorul intervenientelor, au invocat excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 122/2004,

pentru modificarea O.U.G. nr. 97/2000.

Prin încheierea nr. 8032 din 4

noiembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale,

cu privire la excepția invocată, pe care a trimis-o, spre soluționare,

autorității competente, suspendând judecarea cauzei, până la soluționarea

excepției de neconstituționalitate.

Curtea Constituțională, prin Decizia

nr. 196 din 14 aprilie 2005, a respins excepția invocată de recurentă și

interveniente.

După repunerea pe rol a cauzei, prin

încheierea din 6 octombrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus

să se depună la dosarul cauzei, Hotărârea Băncii Naționale a României nr. 20 din

11 mai 2001m precum și Hotărârea Adunării Generale a C.T.C.C. - B.P.E., în curs

de reorganizare sub denumirea C.C. C.P., cu privire la continuarea procesului

în prezenta cauză, iar la data de 24 noiembrie 2005, s-a depus la dosarul

cauzei, Hotărârea nr. 20/2001 a Băncii Naționale a României, cu anexele ei.

Examinând cauza, în raport cu toate

criticile formulate, cu probele administrate, precum și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că, atât recursul, cât și cererile de

intervenție sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în

continuare.

Prin Hotărârea nr. 172 din 27

noiembrie 2001, Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României a

respins, în baza prevederilor art. 141 lit. a), b), c), d), e), f) și g) din

O.U.G. nr. 97/2000, modificată și completată prin O.U.G. nr. 272/2000, a

cererii de aprobare colectivă a reorganizării rețelei cooperatiste de credit

C.P., formată din C.C. C.P., cooperativele de credit afiliate și cooperativele

de credit care urmează să se înființeze în baza ordonanței, asociate la

aceasta, motivele fiind prezentate în Anexa nr. 1 la prezenta hotărâre.

Rezumativ, Consiliul de

Administrație al Băncii Naționale a României a reținut că: a) documentația

prezentată este incompletă sau nu este întocmită în conformitate cu

dispozițiile ordonanței sau cu reglementările date în aplicarea acesteia;

documentația prezentată este insuficientă pentru a determina dacă organizațiile

cooperatiste de credit își vor desfășura activitatea în conformitate cu

ordonanța; documentația prezentată este insuficientă pentru a determina dacă

onorabilitatea, pregătirea și experiența profesională a conducătorilor

organizațiilor cooperatiste de credit sunt corespunzătoare pentru îndeplinirea

obiectivelor prevăzute în studiile de fezabilitate și pentru desfășurarea

activităților propuse; din evaluarea studiilor de fezabilitate se consideră că

atât organizațiile cooperatiste de credit, cât și rețeaua în ansamblul ei nu

pot asigura realizarea obiectivelor propuse în condiții compatibile cu buna

funcționare a acestora; actele constitutive ale organizațiilor cooperatiste de

credit afiliate nu sunt întocmite în conformitate cu prevederile actului

constitutiv cadru; nu sunt îndeplinite condițiile privind realizarea nivelului

minim al capitalului agreat al rețelei stabilit prin ordonanță și prin

reglementările date de Banca Națională a României, în aplicarea acesteia;

documentația prezentată cuprinde modificări față de cea pe baza căreia a fost

acordat avizul prealabil de constituire a rețelei și care sunt contrare

prevederilor ordonanței ori reglementărilor date în aplicarea acesteia, fiind

concretizate în amănunt toate aceste motive.

Prin aceeași hotărâre au fost

atenționați reprezentanții rețelei cooperatiste de credit că, potrivit art. 23

din Normele Băncii Naționale a României nr. 7/2000, respingerea cererii de

aprobare colectivă atrage în mod automat revocarea avizului prealabil de

reorganizare, precum și faptul că acestora le revine obligația comunicării

acestei hotărâri și a faptului că organizațiile precizate la poziția 1 - 32 din

Anexa nr. 2 la hotărâre urmează să se conformeze art. 262 din ordonanță.

Consiliului de Administrație al

Băncii Naționale a României, prin Hotărârea nr. 8 din 28 ianuarie 2002, a respins, ca nefondată, contestația formulată de C.T.C.C. - B.P.E. - C.C. C.P., apreciind, în

esență, că aspectele prezentate în susținerea contestației nu sunt de natură să

modifice hotărârea atacată. S-a mai reținut că din actele aflate la dosarul

cauzei rezultă că reprezentanții rețelei C.P. nu au respectat prevederile

legale referitoare la documentația ce trebuie depusă la Banca Națională a României, în vederea obținerii aprobării colective de reorganizare a

rețelei, nici chiar atunci când, în mod repetat

,

au fost sesizate asupra

acestor probleme, atât de Direcția de Reglementare și Autorizare, cât și de

conducerea executivă a Băncii Naționale a României.

Este adevărat că prin Hotărârea nr. 20 din 11 mai 2001, a Băncii Naționale a României, semnată de Guvernatorul acesteia, în baza dispozițiilor art.

246-252 din O.U.G. nr. 97/2000, ale Secțiunii a III-a din Normele Băncii

Naționale a României, nr. 7/2000 și cele ale art. 253 din ordonanță, s-a

aprobat, prin art. 1, cererea de avizare prealabilă a reorganizării rețelei

cooperatiste de credit formată din C.C. C.P. și cooperativele de credit

asociate, dar în condițiile prevăzute de această hotărâre - Anexele nr. 2 - 5.

Prin art. 2-9 al aceleiași hotărâri

au fost respinse cererile privind avizarea prealabilă în cazul organizațiilor

cooperatiste precizate, iar prin art. 10-12 au fost formulate atenționări ale

reprezentanților rețelei.

În plus, la art. 13 din Hotărârea

nr. 20/2001, se menționează textual situațiile în care nerespectarea condițiilor

impuse constituie motiv de revocare a avizului prealabil.

Mai mult, din probele administrate

în cauză rezultă, pe de o parte, că unele cooperative au contestat măsurile de

respingere a cererilor de avizare, iar hotărârile prin care s-au menținut soluțiile,

au fost păstrate și de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios

administrativ.

Pe de altă parte, alte cooperative

au renunțat la judecarea recursului împotriva hotărârilor prin care s-au

respins cererile de avizare prealabilă.

Așadar, susținerea potrivit căreia

Banca Națională a României a exclus zece cooperative de credit care nu au

primit avizul prealabil, este nefondată, pe de o parte, întrucât, conform art.

255 din O.U.G. nr. 97/2000, modificată, aprobarea colectivă se solicită doar de

către cooperativele care au primit aviz prealabil.

Pe de altă parte, contestațiile

privind măsura de respingere a cererii de acordare a avizului prealabil la Curtea Supremă de Justiție, au primit soluțiile arătate în cele ce preced.

De altfel, în situația în care

recursul împotriva hotărârilor Consiliului de Administrație al Băncii Naționale

a României ar fi fost admis, aceste cooperative aveau posibilitatea să

formuleze cerere de aprobare colectivă de reorganizare și să-și continue

procesul de autorizare.

Prin urmare, Înalta Curte constată

că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că, atât casa centrală,

cât și cooperativele afiliate nu au îndeplinit condițiile prevăzute de art. 141

lit. a), b), c), d), e), f) și g) din O.U.G. nr. 97/2000, modificată și a

normelor de aplicare emise de Banca Națională a României.

Referitor la motivul privind

necomunicarea către cooperativele afiliate la casa centrală, a soluției de

respingere a cererii de aprobare, se constată că și acesta este nefondat, în

raport cu dispozițiile art. 255 pct. 1.1., raportat la prevederile art. 252

lit. b) din O.U.G. nr. 97/2000, modificată și cu cererea înregistrată la Banca Națională a României, cu nr. 33944 din 10 august 2001.

În consecință, constatându-se că

actele atacate sunt legale și temeinice, iar criticile formulate acestora,

nefondate, urmează a se respinge, atât recursul, cât și cererile de intervenție

formulate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.T.C.C. - B.P.E., în

curs de reorganizare sub denumirea C.C. C.P. - Instituție de credit în

constituire București, împotriva Hotărârii nr. 172 din 27 noiembrie 2001, a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României și cererile de intervenție

formulate de: C.C. A. Gătaia, județul Timiș; C.C. V. Sântana, județul Arad;

C.C. A. Arad; C.C. E. Bistrița; C.C. A.V. Sânnicolau Mare; B.P.C.T. Brașov;

C.C. D. Galați; C.C. C. Galați; C.C. C. Reșița; C.C. A. Boldești- Scăieni,

județul Prahova; C.C. S.A. Caransebeș, județul Caraș-Severin; C.C. U. Brașov;

C.C. M. București; C.C. T. Botoșani, județul Botoșani; C.C. B.P.S. București;

C.C. A. Timișoara; C.C. A. Deta, județul Timiș; C.C. A.O., Oravița, județul

Caraș-Severin; C.C. A.R. comuna Recaș, județul Timiș; C.C. G. Giarmata, județul

Timiș și C.C. B.P.M. Târgoviște, județul Dâmbovița, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 aprilie 2006.