ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6914/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin adresa nr. XII/1/6828 din 23 septembrie 2003 a Băncii Naționale a României - Direcția Secretariat, către Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a fost trimisă spre competentă soluționare, cererea de recurs formulată de C.C. C. Alba Iulia, prin care solicită anularea Hotărârii nr. 5 din 3 aprilie 2003, emisă de Banca Națională a României și a Hotărârii nr. 17 din 22 iulie 2003, emisă de Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României, precum și autorizarea funcționării C.C. C.R. și a cooperativelor afiliate acesteia. În motivarea cererii, recurenta arată că prin Hotărârea nr. 5/2003 s-a respins cererea de autorizare a funcționării C.C.

C.R. și a cooperativelor afiliate și că prin Hotărârea nr. 17/2003 s-a respins contestația formulată împotriva primei hotărâri. Mai arată că Hotărârea nr. 17/2003 a fost dată cu încălcarea legii, și anume, după expirarea termenului legal de 30 de zile pentru soluționarea contestației și că respingerea cererii de autorizare se bazează nu pe motive de fond, ci pe motive formale, care sunt scăpări de redactare ce pot fi remediate și care nu vin în contradicție cu prevederile legale. Intimata Banca Națională a României a formulat întâmpinare, prin care solicită ca recursul să fie respins ca nefondat, deoarece Hotărârea nr. 17/2003 a fost dată în interiorul termenului legal de 30 de zile, iar contestația s-a respins, atât pentru că s-a prezentat o documentație incompletă, dar și pentru că recurenta nu îndeplinea condițiile de fond, privitoare la calitatea slabă a activelor, aceasta având o situație financiară precară.

Analizând cauza de față, ținând cont de motivele invocate de recurentă, de întâmpinarea depusă de intimată și de celelalte acte aflate la dosar, Curtea reține următoarele: În urma afilierii recurentei, la C.C. C.R., aceasta și celelalte cooperative afiliate rețelei cooperatiste respective au solicitat autorizarea de a funcționa în cadrul acesteia, autorizare ce a fost respinsă de intimată, prin hotărârea nr. 55 din 23 august 2002. O nouă cerere de autorizare, formulată în baza prevederilor art. 146 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2000, așa cum a fost adoptată cu modificări și completări prin Legea nr. 200/2002, a fost din nou respinsă de intimată, prin Hotărârea nr. 5 din 3 aprilie 2003. Împotriva ultimei hotărâri s-au formulat contestații, de către C.C.

C.R. și de cooperativele afiliate acesteia, printre care și recurenta, contestații conexate ulterior și soluționate prin hotărârea nr. 17 din 22 iulie 2003 a Consiliului de Administrație al intimatei, care le-a respins ca nefondate. S-a reținut că documentația prezentată este incompletă sau neîntocmită în conformitate cu dispozițiile legale și că nu sunt respectate condiții de fond prevăzute de O.U.G. nr. 97/2000 și de actele normative date în aplicarea acesteia. Ultimele două hotărâri au fost atacate la această Curte, și de către recurentă, prin recursul de față, în baza dispozițiilor art. 202 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2000. Recurenta susține că Hotărârea nr. 17/2003 a fost emisă tardiv, peste termenul legal de 30 de zile, însă emiterea hotărârii, chiar peste acest termen, nu este un motiv de constatare a nulității ei, pentru tardivitate, termenul respectiv fiind de recomandare, nu de decădere.

Mai susține că respingerea cererii de autorizare se bazează pe motive mai mult formale. Nici această susținere nu poate fi reținută. Așa cum rezultă din cuprinsul Hotărârii nr. 17/2003 și din întâmpinarea intimatei, nu s-au îndeplinit atât condițiile de formă, cât și cele de fond, prevăzute de O.U.G. nr. 97/2000, cu modificările și completările ulterioare și de Normele nr. 13/2002, emise de intimată. Astfel, nu s-a dat o nouă declarație autentică a reprezentanților legali ai C.C. C.R. privind nivelul actualizat al participațiilor cooperativelor de credit afiliate la aceasta și nici nu s-a confirmat majorarea capitalului social, de la 20%, la 23%. De asemenea, actul constitutiv cadru s-a prezentat cu multe deficiențe privitoare la procedura de trecere a unei cooperative de credit, de la un grad, la altul, vărsarea părților sociale, transferurile de fonduri, omiterea înscrierii unor elemente obligatorii sau eliminarea unor termeni.

Dar, s-a constatat și neîndeplinirea unor condiții de fond, constând în situația financiară precară și în calitatea slabă a activelor recurentei, ea înregistrând pierderi substanțiale și fonduri proprii, sub 3 miliarde lei. Pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 202 din O.U.G. nr. 97/2000, se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C. C. Alba Iulia împotriva Hotărârii nr. 17 din 22 iulie 2003 a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2004.