ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6914/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin adresa nr. XII/1/6828 din 23

septembrie 2003 a Băncii Naționale a României - Direcția Secretariat, către

Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a fost trimisă

spre competentă soluționare, cererea de recurs formulată de C.C. C. Alba Iulia,

prin care solicită anularea Hotărârii nr. 5 din 3 aprilie 2003, emisă de Banca

Națională a României și a Hotărârii nr. 17 din 22 iulie 2003, emisă de

Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României, precum și

autorizarea funcționării C.C. C.R. și a cooperativelor afiliate acesteia.

În motivarea cererii, recurenta

arată că prin Hotărârea nr. 5/2003 s-a respins cererea de autorizare a

funcționării C.C. C.R. și a cooperativelor afiliate și că prin Hotărârea nr. 17/2003

s-a respins contestația formulată împotriva primei hotărâri.

Mai arată că Hotărârea nr. 17/2003 a

fost dată cu încălcarea legii, și anume, după expirarea termenului legal de 30

de zile pentru soluționarea contestației și că respingerea cererii de

autorizare se bazează nu pe motive de fond, ci pe motive formale, care sunt

scăpări de redactare ce pot fi remediate și care nu vin în contradicție cu

prevederile legale.

Intimata Banca Națională a României

a formulat întâmpinare, prin care solicită ca recursul să fie respins ca

nefondat, deoarece Hotărârea nr. 17/2003 a fost dată în interiorul termenului

legal de 30 de zile, iar contestația s-a respins, atât pentru că s-a prezentat

o documentație incompletă, dar și pentru că recurenta nu îndeplinea condițiile

de fond, privitoare la calitatea slabă a activelor, aceasta având o situație

financiară precară.

Analizând cauza de față, ținând cont

de motivele invocate de recurentă, de întâmpinarea depusă de intimată și de

celelalte acte aflate la dosar, Curtea reține următoarele:

În urma afilierii recurentei, la C.C. C.R., aceasta și celelalte cooperative afiliate rețelei cooperatiste respective au

solicitat autorizarea de a funcționa în cadrul acesteia, autorizare ce a fost

respinsă de intimată, prin hotărârea nr. 55 din 23 august 2002.

O nouă cerere de autorizare,

formulată în baza prevederilor art. 146 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2000, așa

cum a fost adoptată cu modificări și completări prin Legea nr. 200/2002, a fost

din nou respinsă de intimată, prin Hotărârea nr. 5 din 3 aprilie 2003.

Împotriva ultimei hotărâri s-au

formulat contestații, de către C.C. C.R. și de cooperativele afiliate acesteia,

printre care și recurenta, contestații conexate ulterior și soluționate prin

hotărârea nr. 17 din 22 iulie 2003 a Consiliului de Administrație al intimatei,

care le-a respins ca nefondate.

S-a reținut că documentația

prezentată este incompletă sau neîntocmită în conformitate cu dispozițiile

legale și că nu sunt respectate condiții de fond prevăzute de O.U.G. nr. 97/2000

și de actele normative date în aplicarea acesteia.

Ultimele două hotărâri au fost

atacate la această Curte, și de către recurentă, prin recursul de față, în baza

dispozițiilor art. 202 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2000.

Recurenta susține că Hotărârea nr. 17/2003

a fost emisă tardiv, peste termenul legal de 30 de zile, însă emiterea

hotărârii, chiar peste acest termen, nu este un motiv de constatare a nulității

ei, pentru tardivitate, termenul respectiv fiind de recomandare, nu de

decădere.

Mai susține că respingerea cererii

de autorizare se bazează pe motive mai mult formale.

Nici această susținere nu poate fi

reținută.

Așa cum rezultă din cuprinsul Hotărârii

nr. 17/2003 și din întâmpinarea intimatei, nu s-au îndeplinit atât condițiile

de formă, cât și cele de fond, prevăzute de O.U.G. nr. 97/2000, cu modificările

și completările ulterioare și de Normele nr. 13/2002, emise de intimată.

Astfel, nu s-a dat o nouă declarație

autentică a reprezentanților legali ai C.C. C.R. privind nivelul actualizat al

participațiilor cooperativelor de credit afiliate la aceasta și nici nu s-a

confirmat majorarea capitalului social, de la 20%, la 23%.

De asemenea, actul constitutiv cadru

s-a prezentat cu multe deficiențe privitoare la procedura de trecere a unei

cooperative de credit, de la un grad, la altul, vărsarea părților sociale,

transferurile de fonduri, omiterea înscrierii unor elemente obligatorii sau

eliminarea unor termeni.

Dar, s-a constatat și neîndeplinirea

unor condiții de fond, constând în situația financiară precară și în calitatea

slabă a activelor recurentei, ea înregistrând pierderi substanțiale și fonduri

proprii, sub 3 miliarde lei.

Pentru considerentele arătate mai

sus, în temeiul art. 202 din O.U.G. nr. 97/2000, se va respinge recursul de

față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.C. C.

Alba Iulia împotriva Hotărârii nr. 17 din 22 iulie 2003 a Consiliului de

Administrație al Băncii Naționale a României, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 septembrie 2004.