ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.02.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 459/2003

HOTĂRÂRE
05.02.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 459/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 19 martie 2002 Cooperativa de

Credit C.R. Surduc a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 17 din 7

februarie 2002 și a hotărârii nr. 176 din 10 decembrie 2001, ambele emise de

Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României.

În motivarea contestației, formulată

în temeiul art. 60 alin. (3) din Legea nr. 101/1998, privind Statutul Băncii

Naționale a României, se arată că s-a respins cererea recurentei, de

reorganizare în cadrul rețelei de credit C.R., etapa a doua de reorganizare, cu

motivarea că în intervalul mai – august 2001 a înregistrat obligații scadente

neonorate.

Se mai arată că datoriile s-au

achitat cu o mică întârziere și anume, în perioada octombrie 2001 – ianuarie

2002, atât din cauza B.I.R., aflată în procedura falimentului judiciar, cât și

pentru că în perioada anterioară n-a avut suficiente disponibilități bănești și

a urmărit să onoreze cu prioritate dobânzile la depozite ale populației, într-o

zonă defavorizată.

Analizând recursul de față, Curtea

reține următoarele:

Prin hotărârea nr. 176 din 10

decembrie 2001 s-a aprobat condiționat reorganizarea colectivă a rețelei

cooperatiste de credit, formată din Casa Centrală C.R. și 95 cooperative de

credit afiliate, dar s-au respins cooperativele de credit aflate în situația de

a înregistra obligații scadente pentru perioada mai  -august 2001, printre

aceste cooperative fiind cuprinsă și recurenta.

În art. 5 din hotărâre se face

referire la constatarea obligațiilor scadente neonorate, de către inspectorii

Băncii Naționale a României, urmare a verificărilor făcute de aceștia la sediul

respectivelor cooperative și a remiterii către Banca Națională a României, a

situațiilor privind obligațiile scadente neonorate, corespunzătoare

intervalului mai - august 2001.

Contestația formulată de recurentă împotriva

acestei hotărâri a fost respinsă ca nefondată, prin hotărârea nr. 17 din 7

februarie 2002, reținându-se că din procesul-verbal nr. 1005 din 25 ianuarie

2002, semnat de inspectorii sucursalei Cluj a Băncii Naționale a României și de

reprezentanții contestatoarei, rezultă că aceasta avea obligații scadente

neonorate către B.I.R., în sumă de 49.779 mii lei, iar la 31 decembrie 2001

aceste obligații erau de 54.014 mii lei, și chiar la data formulării

contestației mai avea astfel de obligații, în sumă de 16.312 mii lei, achitate

abia la 25 ianuarie 2002. În plus, recurenta avea și un volum al

disponibilităților, inferior celui necesar achitării obligațiilor scadente.

Conform prevederilor art. 250 alin.

(2) din O.U.G. nr. 97/2000, modificată, trebuia ca recurenta să nu aibă, pe

parcursul întregului proces de autorizare, obligații scadente neonorate sau un

nivel negativ al activului net, condiții pe care aceasta nu le-a îndeplinit.

Chiar recurenta recunoaște că în

anumite perioade pe parcursul procesului de autorizare, a avut obligații

scadente neonorate, din cauză că nu au existat suficiente disponibilități

bănești.

Intimata a efectuat, prin

inspectorii săi, verificarea activității recurentei și a constatat că aceasta a

avut pe tot parcursul desfășurării procesului de autorizare, obligații scadente

neonorate, astfel cum rezultă și din procesele-verbale încheiate în urma

verificărilor, necontestate de către recurentă.

Cum pe tot timpul în care a avut loc

procesul de autorizare, recurenta a înregistrat obligații scadente neonorate,

ca și un nivel negativ al activului net, corect intimata a respins cererea sa

pentru aprobarea colectivă a rețelei cooperatiste de credit C.R.

Astfel fiind, recursul de față

urmează să fie respins ca nefondat.

Respinge recursul declarat de

Cooperativa de Credit C.R.”, localitatea Surduc, județul Sălaj, împotriva

hotărârilor nr. 176 din 10 decembrie 2001 și nr. 17 din 7 februarie 2002 ale

Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 februarie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-02-05
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 460/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 18 martie 2002, Cooperativa de Credit C.R., localitatea Cehu Silvaniei, a solicitat anularea hotărârilor nr. 176 din 10
ÎCCJ 2006-04-06
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1211/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin recursul înregistrat la data de 23 ianuarie 2002, C.T.C.C. - B.P.E., în curs de reorganizare (conform O.U.G. nr. 97/2000, modificată), sub denumirea
ÎCCJ 2003-01-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 50/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 31 iulie 2002, SC C.C. Hotarele a formulat recurs împotriva hotărârii nr. 127 din 22 iunie 2001 a Consiliului de Administrați
ÎCCJ 2003-01-24
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 239/2003
, nu pot fi reținute susținerile Băncii Naționale a României, cu privire la nerespectarea prevederilor legale și că pârâta era în drept să ia hotărârea respectivă, doar în cazul în care organizația cooperatistă s-ar fi aflat concomitent în
ÎCCJ 2003-02-11
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 547/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cooperativa de Credit M. București a solicitat desființarea hotărârii nr. 9 din 28 ianuarie 2002 și implicit, hotărârea nr. 172 din 27 noiembrie 2001, a B
Sursă