ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 109/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 109/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 5
decembrie 2001, la Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios
administrativ, sub nr. 4404, reclamanta SC M.C. SRL a solicitat în
contradictoriu cu Banca Națională a României, anularea Ordinului
Viceguvernatorului Băncii Naționale a României nr. 75 din 3 octombrie 2001,
menținut de Consiliul de Administrație, prin hotărârea nr. 163 din 16 noiembrie
2001.
În motivarea contestației s-a
precizat de către reclamantă că desfășoară activitate de construcții-montaj,
din anul 1995, pe teritoriul Federației Ruse și că în această situație a
solicitat și a obținut autorizarea unui cont curent în ruble și dolari la
Moscova.
S-a mai arătat că acest cont a fost
autorizat să funcționeze până la data de 30 iunie 2001, societatea urmând să
depună o nouă cerere de reautorizare până la data de 30 mai 2001, însă,
datorită neîncheierii unui nou contract cu partenerii ruși până la 30 iunie
2001, nu a putut depune documentația de reautorizare.
Și în fine, s-a menționat că în urma
controlului efectuat de inspectorii bancari, a fost sancționată societatea cu o
amendă, întrucât, având contracte cu clienții în derulare, nu a putut închide
aceste conturi.
În dovedirea contestației s-au depus
la dosar acte, respectiv Ordinul nr. 75 din 3 octombrie 2001, emis de
Viceguvernatorul Băncii Naționale a României și hotărârea nr. 163 din 16
noiembrie 2001, a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României.
Analizând acțiunea, Curtea urmează
să rețină că reclamanta SC M.C. SRL a fost sancționată cu amendă de 5.000.000
lei, prin Ordinul nr. 75 din 3 octombrie 2001, emis de Viceguvernatorul Băncii
Naționale a României, întrucât a încălcat normele legale prevăzute la pct. 4
alin. (1) din N.R.V., din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 3,
privind efectuarea operațiunilor valutare, modificat, care reglementează
condițiile de autorizare a deschiderii și funcționării de conturi în
străinătate în termenul în care se poate solicita reînnoirea autorizației,
respectiv cu 30 de zile înainte de data expirării.
A mai rezultat că reclamanta a
obținut autorizarea unui cont curent în ruble și dolari la Moscova, ca urmare a
faptului că a desfășurat o activitate de construcții montaj în anul 1995 pe
teritoriul Federației Ruse, că acesta a funcționat până la 30 iunie 2001,
urmând ca cererea de autorizare să o facă până la data de 30 mai 2001.
Întrucât societatea nu a depus
documentele necesare reautorizării conturilo, cu 30 zile înainte de expirarea
autorizației, ci mult mai târziu, la data de 1 iulie 2001, după expirarea termenului,
ea se face vinovată de încălcarea reglementărilor valutare, astfel că în mod
întemeiat, prin hotărârea nr. 163 din 16 noiembrie 2001, Consiliul de
Administrație a menținut sancțiunea prevăzută de Ordinul nr. 75 din 3 octombrie
2001, emis de Viceguvernatorul Băncii Naționale a României.
Susținerea reclamantei că, având
contracte cu clienții în derulare, nu a putut închide conturile și datorită
faptului că deschiderea acestora presupunea multe formalități, nu reprezintă
motive de exonerare a sancțiunii și nici de a modifica constatările consemnate
în procesul-verbal nr. 41 din 27 iunie 2001, încheiat de inspectorii Băncii
Naționale a României la sediul reclamantei.
Constatând legalitatea actelor
atacate, Curtea urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC
M.C. SRL București, împotriva hotărârii nr. 163 din 16 noiembrie 2001, a
Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 17 ianuarie 2003.