ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1833/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin recursul formulat sub nr.

C/10630 din 25 mai 2003, intitulat contestație, B.V., director al sucursalei

Moreni a B.I.R. SA, a solicitat anularea Hotărârii Consiliului de Administrație

din 4 mai 2000, prin care i s-a respins contestația împotriva Ordinului Viceguvernatorului

Băncii Naționale a României, nr. 22 din 21 martie 2000, prin care a fost

sancționat cu amendă în sumă de 11,3 milioane lei, pentru activitate

necorespunzătoare.

În motivare, recurentul a invocat

necunoașterea conținutului Ordinului nr. 5 din 13 octombrie 1999, întrucât

fiind un act intern nu este supus „circuitului de publicitate” și ca atare, nu

i-a fost comunicat.

A mai susținut că pretinsa

comunicare a dispozițiilor ordinului efectuat cu circulara nr. 87 din 22

octombrie 1999, a conducerii B.I.R. SA nu este reală, deoarece în conținutul

acestei circulare nu se face referire la Ordinul nr. 5 din 13 octombrie 1999,

al Viceguvernatorului Băncii Naționale a României.

Curtea, verificând cauza în raport

cu actele depuse și motivele invocate, respinge recursul pentru cele ce

urmează:

Din analiza dispozițiilor Ordinului

nr. 5 din 13 octombrie 1999 al Viceguvernatorului Băncii Naționale a României,

privind limitarea operațiunilor B.I.R. SA, rezultă că restricțiile impuse în

acest ordin au fost traspuse în cuprinsul circular nr. 87 din 22 octombrie

1999, înregistrată la sucursala Moreni, sub nr. 1718 din 26 octombrie 1999. În

atare situație, nu poate fi invocată ca just temei, necunoașterea restricțiilor

și a măsurilor de remediere impuse.

Cu toate acestea, urmare a

controlului efectuat de inspectorii Băncii Naționale a României la sediul

B.I.R. SA, sucursala Moreni, au constatat, prin procesul-verbal nr. 125/2000,

fapte de încălcare a disciplinei bancare, respectiv reeșalonarea și

rescadențarea unor credite, în condițiile în care societățile comerciale

înregistrau pierderi.

Faptul că procesul-verbal a fost

semnat de recurent fără obiecțiuni și că în acest act sunt consemnate

deficiențele care au atras sancționarea sa cu amendă, demonstrează că

recurentul a recunoscut cele constatate și că nu a respectat dispozițiile

Ordinului nr. 5 din 13 octombrie 1999.

Așa fiind, măsura sancționării

recurentului, prin Ordinul Viceguvernatorului Băncii Naționale a României nr.

22 din 21 martie 2000, cu amendă de 11,3 milioane lei, pentru nerespectarea

restricțiilor impuse de Banca Națională a României, prevăzute în Ordinul nr. 5

din 13 octombrie 1999, este justificată și legală, conform art. 69 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 58/1998, legea bancară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.V.,

împotriva hotărârii din 4 mai 2000 a Consiliului de Administrație al Băncii

Naționale a României, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 mai 2003.