ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1844/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea din 21 octombrie 1999, formulată de

reclamanta SC T.C. SA Câmpulung Moldovenesc, a chemat în judecată pe pârâta SC

T.A. SA Suceava, solicitând obligarea acesteia la 98.175.794 lei contravaloarea

legitimațiilor de călătorie pentru cursele efectuate de reclamantă și 76.930.059

lei dobândă comercială.

Prin sentința civilă nr. 384 din 14 aprilie 2000,

Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a admis

acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă la 98.175.794 lei cu titlu de

preț și 76.940.059 lei dobândă comercială.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a

reținut că reclamanta deține licență de transporturi de persoane prin servicii

regulate și execută mai multe curse de transporturi prin Autogara Suceava

deținută de pârâtă.

Reclamanta, conform convenției cu pârâta, trebuia să

primească de la aceasta un comision de 30% din valoarea totală a legitimațiilor

de călătorie emise, iar diferența de 70% să revină reclamantei, cu titlu de

tarife servicii transport efectuate de aceasta, obligație pe care pârâta nu a

onorat-o.

S-a reținut, de asemenea, că, în conformitate cu

dispozițiile art. 43 C. com., pentru sumele neachitate, pârâta datorează și

dobândă comercială.

Apelul declarat de pârâtă, a fost respins, ca

nefondat, prin decizia civilă nr. 165 din 30 martie 2001, pronunțată de Curtea

de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a

declarat recurs pârâta SC T.A. SA , criticând-o ca fiind netemeinică și

nelegală, întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 20 din O.G. nr. 44/1997,

motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, se pretinde că reclamanta datora tarife ca

orice operator de transport, tarife ce se ridicau la suma de 96.175.649 lei,

sumă pentru care, conform art. 1144 C. civ., a operat compensarea cu suma ce o

datora la rândul ei reclamantei.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 20 din O.G. nr. 44/1997,

accesul operatorilor de transport la serviciile de autogară este condiționat de

plata contravalorii acestor servicii, ceea ce reclamanta a făcut, conform

convenției părților, prin plata unui comision aplicat la valoarea

legitimațiilor de călătorie vândute, comision încasat de pârâtă.

Procentual, acest comision stabilit prin convenția

părților a fost de 30% și se încadrează în tariful maximal stabilit

administrativ. Această împrejurare rezultă din adresa nr. 30/612/1998, care

reglementează tarifele maximale pentru accesul operatorilor de transport în

autogară.

Astfel, aceste tarife se stabilesc prin contracte,

ori părțile le-au stabilit procentual prin convenția părților și nu erau

datorate de drept.

Cum reclamanta și-a onorat obligația convențională,

aceasta nu datora pârâtei vreo sumă de bani pentru care să opereze compensarea.

Prin urmare, decizia recurată fiind temeinică și

legală, recursul urmează să fie respins, ca nefondat, conform art. 312 alin.

(1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC T.A.

SA Suceava, împotriva deciziei nr. 165 din 30 martie 2001 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2003.