ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1794/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 26 octombrie 2000, reclamanta, Asociația agricolă

L.B. Constanța a chemat în judecată pe pârâtul, Ministerul Agriculturii și

Alimentației, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună

anularea procesului-verbal nr. 1 din 13 octombrie 2000, încheiat de Comisia de

negociere dintre organizația pentru vânzarea pachetului de acțiuni deținut de

acesta la SC O.T. SA Ostrov; anularea deciziei nr. 7 din 17 octombrie 2000 a Comisiei

de soluționare a contestațiilor în procesul de privatizare; refacerea de către

comisie a sediului său de preselecție și recunoașterea dreptului său de a

participa la preselecție, cu cheltuieli de judecată, precum și suspendarea

procedurii de negociere directă.

Asociația agricolă familială A.C. Mogoșoaia a formulat o

cerere de intervenție în interesul pârâtei, solicitând respingerea acțiunii

reclamantei.

Sindicatul liber al salariaților din SC O.T. SA a formulat o

cerere de intervenție în interes propriu, considerând că au fost încălcate

drepturile salariaților prin neparticiparea acestora la preselecție.

Prin sentința civilă nr. 5594 din 4 iulie 2001, Tribunalul

București a respins acțiunea reclamantei ca nefondată.

Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia

civilă nr. 170 din 4 februarie 2002, a admis recursul reclamantei, a modificat

în tot sentința civilă de mai sus, a admis acțiunea reclamantei, a anulat

procesul-verbal nr. 1 din 13 octombrie pentru vânzarea pachetului de acțiuni

gestionat de pârâtul, Ministerul Agriculturii la SC O.T. SA, a anulat decizia nr.

7 din 17 octombrie 2000 a Comisiei de soluționare a contestațiilor la procesul

de privatizare; a respins, ca fără obiect celelalte, capete de cerere; a

respins cererea de intervenție în interesul pârâtei; a respins cererea de

intervenție în interes propriu pentru lipsa de calitate procesuală și a obligat

pe pârâtă la cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei soluții,

procurorul general a formulat un recurs în anulare, prin care a solicitat, în

esență, casarea hotărârii curții de apel și menținerea sentinței civile, pronunțate

de instanța de fond în soluționarea acestui litigiu, întrucât instanța de

recurs a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor Legii nr. 36/1991.

Recursul în anulare este întemeiat,

pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Este adevărat că, potrivit art. 1 din Legea nr. 36/1991,

proprietarii de terenuri agricole, care beneficiază de prevederile legii fondului

funciar, nr. 18/1991, precum și alți proprietari de terenuri agricole pot să-și

exploateze pământul și în forma de asociere.

Rezultă din întreaga economie a

reglementării legale de mai sus, referitoare la formele de asociere simple din

agricultură (art. 2) sau la societățile agricole (art. 4), că toți asociații trebuie

să fie proprietari de terenuri, pe care să le aducă ca aport în forma de asociere

aleasă pentru exploatarea pământului.

În speță, este necontestat că

singurul asociat care deținea în proprietate un teren agricol, C.N. se

retrăsese din Asociația agricolă L.B., conform actului adițional nr. 357 din 1

noiembrie 2000, situație în care nu mai putea participa la privatizarea

societății comerciale în discuție.

În consecință, motivarea instanței

de recurs, că legea citată nu condiționează asocierea de calitatea de

proprietar de terenuri a persoanei care se asociază, este greșită și va fi înlăturată

ca atare.

De altfel, dispozițiile art. 6 din Legea nr. 36/1991,

menționate mai sus, cuprind reglementări referitoare la capitalul social adus

de asociați la societatea agricolă cu personalitate juridică și nu pot fi

extinse la formele de asociere simplă prevăzute de lege.

În această situație, apare ca lipsit de relevanță faptul că,

intervenienta, Asociația agricolă familială A.C. Mogoșoaia a fost înființată cu

șase zile anterior datei de înaintare a ofertelor de participare la privatizare,

și că nu ar fi făcut dovada achiziționării documentelor de participare la

privatizare (achitarea caietului de sarcini).

Față de cele de mai sus, recursul în anulare va fi admis, se

va casa hotărârea atacată, în sensul că va fi respins recursul reclamantei.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție, împotriva deciziei nr. 170 din 4 februarie 2002 a

Curții de Apel București, secția a V a comercială.

Casează decizia atacată cu recurs în

anulare și respinge recursul declarat de reclamanta, Asociația agricolă L.B., declarat

împotriva sentinței nr. 5596 din 4 iulie 2001 a Tribunalului București, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 25 martie 2003.