ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 54/2003

Decizia nr.

54

Dosar nr. 16/2001

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta S.I.F.T.S.A. i-a chemat în judecată

pe pârâții S.C. O.P. S.A., F.P.S. București și MINISTERUL de FINANȚE și a

solicitat ca prin sentința care se va pronunța să se dispună (a) suspendarea

efectelor hotărârii A.G.A. din data de 7 aprilie 1999 și 7 decembrie 1998 (b)

anularea actelor subsecvente acestor hotărâri și radierea tuturor

înregistrărilor efectuate în Registrul Comerțului în baza hotărârilor atacate

cu motivarea că prin adunare generală s-a dispus diminuarea capitalului social

cu valoarea terenurilor pentru care nu s-a obținut titlul de proprietate,

măsură pe care reclamanta a considerat-o nelegală întrucât această diminuare

trebuia să se facă doar pe cota F.P.S.

A mai susținut reclamanta că diminuarea

capitalului social trebuia să privească nu numai cota S.I.F. ci și cota

celorlalți acționari.

Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr.

984 din 28 martie 2000 a respins ca nefondată acțiunea, în esență, reținând în

considerente că pârâta S.C. O.P. S.A. Constanța s-a privatizat incluzând greșit

în capitalul social valoarea terenurilor pentru care nu obținuse certificatele

de proprietate.

În aceste condiții, pentru a intra în

legalitate, adunarea generală a acționarilor a hotărât diminuarea capitalului

social, hotărâre care i-a privit pe toți acționarii.

Apelul declarat de reclamanta S.I.F. T.

împotriva sentinței nr. 984 din 28 martie 2000 a Tribunalului Constanța a fost

respins de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, care prin decizia nr.

669 pronunțată la data de 5 octombrie 2000 a reținut că prima instanța a făcut

o corectă aplicare a art. 5 alin. (5) din H.G. nr. 55/1998.

Au fost înlăturate criticile care priveau

aplicarea H.G. nr. 361/ 1998, motivat de faptul că aceasta a fost anulată cât

și ca urmare a faptului că aceasta nu își găsește aplicare în cauză întrucât

diminuarea capitalului social a privit numai valoarea terenurilor ce au fost

incluse în acest capital fără să se fi obținut certificatele de atestare a

dreptului de proprietate.

A fost înlăturată și critica ce privea obligația

de garanție a vânzătorului pentru evicțiune constatându-se că în cauză este în

discuție o distribuire de către stat a cotei din capitalul social sub formă de

acțiuni și nu de un contract oneros în care s-ar putea pune problema garantării

pentru evicțiune.

Întrucât din procesul verbal întocmit în ședința

adunării generale nu rezultă că a fost luată în discuție valoarea terenurilor

acționarilor persoane fizice pe care aceștia le-au primit în conformitate cu Legea

nr. 18/1991 și critica prin care s-a susținut că acești acționari au fost

afectați prin diminuarea capitalului social cu valoarea terenurilor lor a fost

respinsă.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat

recurs S.I.F. T. S.A. Brașov.

dispozițiilor Legii nr. 31/1999, lege potrivit căreia, reducerea capitalului

social se poate face în cazurile prevăzute expres, cum ar fi înregistrarea de

pierderi foarte mari.

Cum în cauză nu se poate pune o astfel de

problemă, recurenta a considerat că măsura reducerii capitalului social este

nelegală.

- Critica este nefondată întrucât reducerea

capitalului social hotărâtă de adunarea generală a acționarilor a avut în

vedere dispozițiile art. 35 alin. (1) din O.G. nr. 1997 și art. 5 alin. (6) din

O.G. nr. 55/1998 dar și dispozițiilor art. 202 și art. 203 din Legea nr.

31/1990.

titlului de proprietate asupra terenurilor nu constituie motiv pentru a reduce

capitalul social pe cota tuturor acționarilor. Terenul a fost adus ca aport de

stat și dacă acesta nu este proprietar este singurul răspunzător pentru

diminuarea capitalului social.

Măsura diminuării capitalului social a mai susținut

recurenta este de natură să-i prejudicieze pe toți acționarii.

privatizare stabilește că în cazul majorării capitalului social cu valoarea

terenurilor acțiunile revin F.P.S., atunci și în cazul diminuării capitalului

cu valoarea terenului, această valoare, trebuie să scadă tot din cota F.P.S.

Ambele critici (pct. 2 și 3) sunt nefondate

întrucât așa cum rezultă din prevederile art. 5 alin. (6) din H.G. nr. 55/1998,

numai societățile comerciale cărora li s-a eliberat certificat de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor se privatizează cu includerea

valorii terenurilor în capitalul social.

În speță, prin includerea în capital a valorii

terenurilor pentru care nu se eliberase certificatul de proprietate s-a ajuns

la o stabilire nereală a acestuia cu consecința emiterii unor acțiuni care au

profitat tuturor acționarilor așa încât și diminuarea hotărâtă de adunarea

generală trebuie să afecteze acțiunile respective indiferent de deținător.

Analogia făcută de recurentă între situația când

majorarea capitalului, după obținerea certificatului de proprietate asupra

terenurilor, se face prin distribuire de acțiuni numai în favoarea F.P.S., și

situația din speță când s-a inclus valoarea terenurilor în capitalul social al

societății care se privatizează, nu poate fi reținută ca rațională câtă vreme

actul normativ care stă la baza acestor operațiuni prevede expres modul cum

operează aceste majorări și cum se reflectă în capitalul social și în structura

acționariatului.

4.5. Prin aceste critici se susține că în culpă

pentru neobținerea certificatului de proprietate este statul care trebuie să suporte

consecința pentru faptul că a adus în societate terenuri asupra cărora nu

deținea titlul de proprietate. Legea nr. 99/1999 nu putea să constituie temei

pentru respingerea acțiunii întrucât la data de 7 aprilie 1999 când a avut loc

adunarea generală a acționarilor, această lege nu intrase în vigoare.

- Nici aceste critici nu pot fi reținute

întrucât invocarea Legii nr. 99/1999 a fost făcută în sprijinul argumentelor

privind evoluția modului de a se soluționa de către legiuitor problema

distribuirii acțiunilor în raport de valoare terenurilor incluse în capitalul

social și de momentul când s-au obținut titlurile de proprietate.

Prin urmare, nu s-a încălcat principiul

neretroactivității legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art.

1 C. civ.

Introducerea valorii terenurilor în capitalul

social al societății comerciale fără titlu de proprietate s-a făcut în mod

eronat, așa cum corect au reținut instanțele care au soluționat cauza, așa

încât această eroare trebuia corectată, intrându-se astfel în legalitate, prin

diminuarea capitalului și prin anularea acțiunilor care au fost emise fără

acoperire indiferent de deținătorul acestora.

6.7. O altă critică privește afectarea prin

diminuarea capitalului social a persoanelor fizice acționari care au dobândit

terenurile în conformitate cu Legea nr. 18/1991 și încălcarea dispozițiilor

art. 202 și art. 203 din Legea nr. 31/1990.

A mai susținut recurenta că S.I.F. T. nu poate

răspunde pentru ceea ce cade în sarcina statului și face obiectul

administrației acestuia.

Concluzia recurentei a fost că lipsa titlului de

proprietate sau faptul că statul nu este proprietar echivalează cu o cauză de

evicțiune.

- Și aceste critici sunt nefondate întrucât așa

cum corect s-a reținut de instanța de apel în discuție este distribuirea de

către stat a cotei din capitalul social.

Prin urmare nu s-a pus în discuție valoarea

terenurilor acționarilor persoane fizice care le-au dobândit conform Legii nr.

18/1991.

Recurenta însăși a afirmat că terenul, cu care

s-a diminuat capitalul social, a fost considerat aport al statului la formarea

capitalului social.

Anularea acțiunilor care au fost distribuite

fără suport real în capitalul social nu poate fi privită ca o atragere a

răspunderii recurentei pentru ceea ce în opinia sa cade în sarcina statului ci

ca o restabilire a legalității modului de distribuire a acțiunilor printr-o

determinare corectă și în condițiile legii a capitalului social.

Cât privește cauza de evicțiune pe care o invocă

recurenta instanțele au răspuns corect și la această susținere în sensul că o astfel

de clauză, dată fiind natura operațiunilor care au stat la baza distribuirii acțiunilor,

este inoperantă.

În consecință nu sunt motive de netemeinicie și

nelegalitate a deciziei pronunțate în apel, astfel că recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge

recursul declarat de reclamanta S.I.F. T. S.A. Brașov împotriva deciziei nr.

669 din 5 octombrie 2000 a Curții de Apel Constanța, secția comercială ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15

ianuarie 2003.