ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 54/2003

Prima critică vizează nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 31/1999, lege potrivit căreia, reducerea capitalului social se poate face în cazurile prevăzute expres, cum ar fi înregistrarea de pierderi foarte mari. Cum în cauză nu se poate pune o astfel de problemă, recurenta a considerat că măsura reducerii capitalului social este nelegală. - Critica este nefondată întrucât reducerea capitalului social hotărâtă de adunarea generală a acționarilor a avut în vedere dispozițiile art. 35 alin. (1) din O.G. nr. 1997 și art. 5 alin. (6) din O.G. nr. 55/1998 dar și dispozițiilor art. 202 și art. 203 din Legea nr. 31/1990.

Prin a doua critică s-a susținut că lipsa titlului de proprietate asupra terenurilor nu constituie motiv pentru a reduce capitalul social pe cota tuturor acționarilor. Terenul a fost adus ca aport de stat și dacă acesta nu este proprietar este singurul răspunzător pentru diminuarea capitalului social. Măsura diminuării capitalului social a mai susținut recurenta este de natură să-i prejudicieze pe toți acționarii.

Câtă vreme legislația cu privire la privatizare stabilește că în cazul majorării capitalului social cu valoarea terenurilor acțiunile revin F.P.S., atunci și în cazul diminuării capitalului cu valoarea terenului, această valoare, trebuie să scadă tot din cota F.P.S. Ambele critici (pct. 2 și 3) sunt nefondate întrucât așa cum rezultă din prevederile art. 5 alin. (6) din H.G. nr. 55/1998, numai societățile comerciale cărora li s-a eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor se privatizează cu includerea valorii terenurilor în capitalul social. În speță, prin includerea în capital a valorii terenurilor pentru care nu se eliberase certificatul de proprietate s-a ajuns la o stabilire nereală a acestuia cu consecința emiterii unor acțiuni care au profitat tuturor acționarilor așa încât și diminuarea hotărâtă de adunarea generală trebuie să afecteze acțiunile respective indiferent de deținător. Analogia făcută de recurentă între situația când majorarea capitalului, după obținerea certificatului de proprietate asupra terenurilor, se face prin distribuire de acțiuni numai în favoarea F.P.S., și situația din speță când s-a inclus valoarea terenurilor în capitalul social al societății care se privatizează, nu poate fi reținută ca rațională câtă vreme actul normativ care stă la baza acestor operațiuni prevede expres modul cum operează aceste majorări și cum se reflectă în capitalul social și în structura acționariatului. 4.

Prin aceste critici se susține că în culpă pentru neobținerea certificatului de proprietate este statul care trebuie să suporte consecința pentru faptul că a adus în societate terenuri asupra cărora nu deținea titlul de proprietate. Legea nr. 99/1999 nu putea să constituie temei pentru respingerea acțiunii întrucât la data de 7 aprilie 1999 când a avut loc adunarea generală a acționarilor, această lege nu intrase în vigoare. - Nici aceste critici nu pot fi reținute întrucât invocarea Legii nr. 99/1999 a fost făcută în sprijinul argumentelor privind evoluția modului de a se soluționa de către legiuitor problema distribuirii acțiunilor în raport de valoare terenurilor incluse în capitalul social și de momentul când s-au obținut titlurile de proprietate. Prin urmare, nu s-a încălcat principiul neretroactivității legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 1 C. civ. Introducerea valorii terenurilor în capitalul social al societății comerciale fără titlu de proprietate s-a făcut în mod eronat, așa cum corect au reținut instanțele care au soluționat cauza, așa încât această eroare trebuia corectată, intrându-se astfel în legalitate, prin diminuarea capitalului și prin anularea acțiunilor care au fost emise fără acoperire indiferent de deținătorul acestora. 6.

O altă critică privește afectarea prin diminuarea capitalului social a persoanelor fizice acționari care au dobândit terenurile în conformitate cu Legea nr. 18/1991 și încălcarea dispozițiilor art. 202 și art. 203 din Legea nr. 31/1990. A mai susținut recurenta că S.I.F. T. nu poate răspunde pentru ceea ce cade în sarcina statului și face obiectul administrației acestuia. Concluzia recurentei a fost că lipsa titlului de proprietate sau faptul că statul nu este proprietar echivalează cu o cauză de evicțiune. - Și aceste critici sunt nefondate întrucât așa cum corect s-a reținut de instanța de apel în discuție este distribuirea de către stat a cotei din capitalul social. Prin urmare nu s-a pus în discuție valoarea terenurilor acționarilor persoane fizice care le-au dobândit conform Legii nr. 18/1991. Recurenta însăși a afirmat că terenul, cu care s-a diminuat capitalul social, a fost considerat aport al statului la formarea capitalului social. Anularea acțiunilor care au fost distribuite fără suport real în capitalul social nu poate fi privită ca o atragere a răspunderii recurentei pentru ceea ce în opinia sa cade în sarcina statului ci ca o restabilire a legalității modului de distribuire a acțiunilor printr-o determinare corectă și în condițiile legii a capitalului social. Cât privește cauza de evicțiune pe care o invocă recurenta instanțele au răspuns corect și la această susținere în sensul că o astfel de clauză, dată fiind natura operațiunilor care au stat la baza distribuirii acțiunilor, este inoperantă. În consecință nu sunt motive de netemeinicie și nelegalitate a deciziei pronunțate în apel, astfel că recursul va fi respins.