ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5016/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 23 octombrie 2003, reclamanta B.I.L. în contradictoriu cu pârâta SC O.T. SA Constanța, a solicitat anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor SC O.T. SA din data de 11 iunie 2003. În motivare, în opinia reclamantei hotărârea este prejudiciabilă, întrucât aceasta a fost luată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, respectiv cu încălcarea art. 116 alin. (3) și (4) din O.U.G. nr. 28/2002, privind valorile mobiliare, serviciile de investiții financiare și piețele reglementate aprobate prin Legea nr. 525/2002 și ale art. 117 alin. (7) și (8) și 210 din Legea nr. 31/1990.

Astfel adunarea generală extraordinară a acționarilor SC O.T. SA a luat o hotărâre de majorare cu încălcarea art. 210 din Legea nr. 31/1990, întrucât terenul aportat nu a fost evaluat conform reglementărilor în vigoare, prin numirea unui expert. Deasemenea, dacă evaluarea se face în baza H.G. nr. 103/2003, adunarea generală trebuia informată printr-un raport care să ateste evaluarea corectă. Pe de altă parte, terenul trebuia evaluat și cu luarea în calcul a utilității de piață și a stadiului său de degradare ceea ce ar fi determinat scăderea valorii sale, care ar fi fost astfel mai mică la aport. Un alt motiv de nelegalitate a hotărârii invocat de reclamantă este și faptul că s-a luat hotărârea de majorare de capital cu încălcarea dreptului de preferință recunoscut acționarilor prin art. 211 din Legea nr. 31/1990 și prin art. 116 alin. (2) din O.U.G.

nr. 28/2002, fiind prejudiciați prin diminuarea cotei lor ca urmare a suprimării dreptului lor de preferință. Mai mult, societatea pârâtă la data de 27 octombrie 2003, a convocat o altă adunare prin care a acordat dreptul de preferință celorlalți acționari. Însă dreptul de preferință acordat este un drept incomplet, întrucât acționarul M.I.R. a dobândit în schimbul terenului aportat acțiuni emise pentru 1.000 lei, iar ceilalți acționari pentru 1.673 lei. În drept a invocat dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., art. 116 alin. (2) din O.U.G. nr. 28/2002 și Legea nr. 31/1990. Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 6388/ COM din 16 iulie 2004, a respins cererea ca nefondată reținând că majorarea capitalului social a fost efectuată în conformitate cu prevederile art. 12 din Legea nr. 137/2002 și reprezintă aportul în natură a statului neavând aplicabilitatea dispozițiilor O.U.G.

nr. 28/2002, și că societatea pârâtă a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului după privatizare, iar dispozițiile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, stipulează majorarea de drept a capitalului social cu valoarea terenului, textul necondiționând ca anterior majorării să se efectueze actualizarea valorilor imobilizărilor. În ceea ce privește dispozițiile art. 210 din Legea nr. 31/1990, instanța a motivat că nu sunt aplicabile speței, întrucât sunt norme de drept comun. Referitor la dreptul de preferință al acționarilor, s-a motivat că Legea nr. 137/2002, conține norme supletive în comparație cu art. 116 alin. (2) din O.U.G. nr. 28/2002, dar în A.G.A.

din 16 iunie 2003, consiliul de administrație al societății pârâte a fost împuternicit a proceda la calcularea valorii acțiunilor emise în vederea vânzării cu acordarea dreptului de preferință a acționarilor existenți în vederea menținerii de către aceștia a ponderii în structura capitalului social. Au fost respinse ca nefondate susținerile reclamantei privind omisiunea din procesul verbal al adunării generale de menționare a numărul acționarilor prezenți și a numărului de acțiuni ce le dețin, întrucât actul respectiv conține datele cerute de lege. Critica privind neasigurarea în totalitate a conducerii ședinței adunării generale de către președintele consiliului de administrație a fost respinsă cu motivarea că este infirmată de procesul verbal, iar delegarea altei persoane a avut loc numai pentru semnarea hotărârilor A.G.A.

În sfârșit, s-a motivat că în speță nu au fost încălcate prevederile art. 206 din Legea nr. 31/1990, întrucât publicarea actului adițional s-a efectuat respectându-se dispozițiile art. 130 alin. (4) teza a II-a din același act normativ. Împotriva acestei sentințe reclamanta B.I.L. a declarat apel, invocând următoarele: - în mod greșit instanța de fond a reținut că sunt aplicabile speței dispozițiile art. 12 din Legea nr. 137/2002 și nu sunt incidente prevederile art. 116 din O.U.G. nr. 28/2002, se arată că instanța pornește de la premisa falsă, în sensul că societatea pârâtă a obținut certificatul de atestare după privatizare. Pe cale de consecință, se susține că societatea intimată nu este privatizată, S.R.

având calitatea de acționar majoritar. - prima instanță a reținut eronat că procedura subscrierii acțiunilor în cadrul acordării dreptului de preferință nu a făcut obiectul deliberării în adunarea generală și ca atare „excede obiectului dedus judecății”. Această concluzie este contrară hotărârii adunării generale a acționarilor din 11 iunie 2003, când s-a decis acordarea dreptului de preferință pentru acționari în cadrul aceleiași operațiuni de majorare a capitalului social. Dacă adunarea generală ar fi acordat în mod legal dreptul de preferință, respectiv la același preț pentru toți acționarii, nu se mai impunea „calcularea valorii acțiunilor ce vor fi emise cu acordarea dreptului de preferință”, întrucât acționarul majoritar dobândise acțiuni la valoarea normală (1.000 lei /acțiune).

Dreptul de preferință nu poate fi exercitat decât la preț egal, nefiind admisibil ca unii dintre acționari să și plătească menținerea cotei mai scump decât alții. - tribunalul a reținut că intimata a respectat prevederile art. 128 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, deși ședința adunării generale a fost condusă în parte de președintele consiliului de administrație, iar în parte de către o altă persoană fără aprobarea acționarilor prezenți; - prima instanță a reținut greșit că problema ilegalei modificări a actului constitutiv înainte de finalizarea majorării de capital „Excede cadrului procesual”. În realitate, actul adițional publicat de intimată în M. Of. din 6 octombrie 2003, conține hotărârea adunării generale a acționarilor intimatei din 11 iunie 2003. Apelanta susține că a atacat în primă instanță fondul (hotărârea adunării generale), iar nu forma, pentru că art. 131 din Legea nr. 31/1990, vizează toate hotărârile adunării generale, indiferent de natura lor.

- tribunalul nu a observat prioritatea de aplicare a normelor speciale din același act normativ, reținând în mod greșit că intimata nu avea obligația publicării hotărârii atacate. Se susține că art. 130 alin. (4) fraza a II-a din Legea nr. 31/1990 este un text general, vizând modificările de act constitutiv în general, fără a se limita asupra vreunei modificări anume. Art. 206 din aceeași lege este un text special, derogatoriu, întrucât vizează expres și limitativ majorarea de capital social, textul reglementând obligativitatea publicării hotărârii adunării generale extraordinare pentru majorarea capitalului social, acordându-se pentru exercițiul dreptului de preferință un termen de cel mult o lună, cu începere din ziua publicării.

În speță, intimata a încălcat această obligație legală, iar instanța nu a observat prioritatea normei speciale față de cea de drept comun. Curtea de Apel Constanța, secția comercială maritimă și fluvială, C.C.A.F. prin decizia nr. 370 C. com din 27 decembrie 2004, respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în termen, legal timbrat și motivat reclamanta B.I.L. Nicosia criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin reiterarea motivelor de apel sub forma criticilor în recurs susținând, în esență, că hotărârea instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că: - instanța de apel nu reține critica apelantei privind încălcarea de către intimată a dispozițiilor art. 116 din O.U.G.

nr. 28/2002. - instanța de apel reține, în mod greșit că A.G.A. a procedat corect împuternicind administratorii să calculeze prețul la care acționarii minoritari își pot exercita dreptul de preferință; - instanța de apel aplică greșit dispozițiile legii referitoare la conducerea lucrărilor unei adunări generale a acționarilor; - ambele instanțe aplică greșit legea reținând că „problema ilegalei modificării a actului constitutiv înainte de finalizarea majorării capitalului excede cadrului procesual; - instanța de apel aplică greșit legea reținând că Legea nr. 31/1990 nu sancționează cu nulitatea sau anulabilitatea hotărârea adunării generale care nu a fost publicată în M. Of. În consecință, recurenta solicită pentru motivele de recurs evocate mai sus și în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, schimbării în tot a sentinței primei instanțe și admiterea cererii de chemare în judecată. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că ambele instanțe în mod corect și judicios au apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate, pronunțând hotărâri temeinice și legale care nu pot fi reformate prin recursul declarat de reclamantă. Critica recurentei că instanța de apel nu a analizat motivul din apel privind încălcarea de către intimată a dispozițiilor art. 116 din O.U.G.

nr. 28/2002, inclusiv aceea care o obligă să procedeze la actualizarea prealabilă a valorii imobilizărilor din patrimoniul său, este neîntemeiată întrucât, în cauză, cum în mod corect au reținut ambele instanțe, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 116 alin. (3) din O.U.G. nr. 28/2002 aprobată prin Legea 525/2002, întrucât majorarea capitalului social prin includerea valorii terenului în suprafață de 413.413,16 m.p., pentru care s-a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost efectuată în conformitate cu prevederile imperative ale art. 12 din Legea nr. 137/2002 și reprezintă aport în natură al statului, fiind obligatorie solicitarea înregistrării majorării capitalului social la O.R.C.

Majorarea capitalului social s-a efectuat cu respectarea prevederilor art. 116 alin. (2) din O.U.G. nr. 28/2002, în sensul că s-a acordat dreptul de preferință acționarilor societății, aspect cuprins în art. 3 din hotărârea din 11 iunie 2003 A.G.E.A. a pârâtei – intimate, prin care s-a împuternicit consiliul de administrație al pârâtei de a proceda la calcularea valorii acțiunilor ce vor fi emise în vederea vânzării cu acordarea dreptului de preferință acționarilor existenți, în vederea menținerii de către aceștia a ponderii în structura capitalului social.

Deasemenea și celelalte critici sunt neîntemeiate, întrucât ambele instanțe au reținut în mod corect și legal, că au fost respectate art. 128 alin. (1) din L.S.C., privind conducerea adunării, ale art. 130 alin. (1) din L.S.C., procesul verbal al adunării fiind semnat de consiliul de administrație și cei doi secretari precum și ale art. 130 alin. (4) teza II din Legea nr. 31/1990, republicat, în sensul că publicarea s-a efectuat cu respectarea prevederilor legale sus evocate. Pentru cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.I.L. Nicosia, împotriva deciziei nr. 370 din 27 decembrie 2004 a Curții de Apel Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2005.