ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5016/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 23 octombrie 2003,

reclamanta B.I.L. în contradictoriu cu pârâta SC O.T. SA Constanța, a solicitat

anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor SC O.T. SA

din data de 11 iunie 2003.

În motivare, în opinia reclamantei hotărârea

este prejudiciabilă, întrucât aceasta a fost luată cu încălcarea dispozițiilor

imperative ale legii, respectiv cu încălcarea art. 116 alin. (3) și (4) din

O.U.G. nr. 28/2002, privind valorile mobiliare, serviciile de investiții

financiare și piețele reglementate aprobate prin Legea nr. 525/2002 și ale art.

117 alin. (7) și (8) și 210 din Legea nr. 31/1990.

Astfel adunarea generală

extraordinară a acționarilor SC O.T. SA a luat o hotărâre de majorare cu

încălcarea art. 210 din Legea nr. 31/1990, întrucât terenul aportat nu a fost

evaluat conform reglementărilor în vigoare, prin numirea unui expert.

Deasemenea, dacă evaluarea se face

în baza H.G. nr. 103/2003, adunarea generală trebuia informată printr-un raport

care să ateste evaluarea corectă. Pe de altă parte, terenul trebuia evaluat și

cu luarea în calcul a utilității de piață și a stadiului său de degradare ceea

ce ar fi determinat scăderea valorii sale, care ar fi fost astfel mai mică la

aport.

Un alt motiv de nelegalitate a

hotărârii invocat de reclamantă este și faptul că s-a luat hotărârea de

majorare de capital cu încălcarea dreptului de preferință recunoscut

acționarilor prin art. 211 din Legea nr. 31/1990 și prin art. 116 alin. (2) din

O.U.G. nr. 28/2002, fiind prejudiciați prin diminuarea cotei lor ca urmare a

suprimării dreptului lor de preferință. Mai mult, societatea pârâtă la data de

27 octombrie 2003, a convocat o altă adunare prin care a acordat dreptul de

preferință celorlalți acționari.

Însă dreptul de preferință acordat

este un drept incomplet, întrucât acționarul M.I.R. a dobândit în schimbul

terenului aportat acțiuni emise pentru 1.000 lei, iar ceilalți acționari pentru

1.673 lei.

În drept a invocat dispozițiile art.

2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., art. 116 alin. (2) din O.U.G. nr. 28/2002 și

Legea nr. 31/1990.

Tribunalul Constanța, prin sentința

civilă nr. 6388/ COM din 16 iulie 2004, a respins cererea ca nefondată reținând

că majorarea capitalului social a fost efectuată în conformitate cu prevederile

art. 12 din Legea nr. 137/2002 și reprezintă aportul în natură a statului

neavând aplicabilitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 28/2002, și că societatea

pârâtă a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenului după privatizare, iar dispozițiile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002,

stipulează majorarea de drept a capitalului social cu valoarea terenului,

textul necondiționând ca anterior majorării să se efectueze actualizarea

valorilor imobilizărilor.

În ceea ce privește dispozițiile art.

210 din Legea nr. 31/1990, instanța a motivat că nu sunt aplicabile speței,

întrucât sunt norme de drept comun.

Referitor la dreptul de preferință

al acționarilor, s-a motivat că Legea nr. 137/2002, conține norme supletive în

comparație cu art. 116 alin. (2) din O.U.G. nr. 28/2002, dar în A.G.A. din 16

iunie 2003, consiliul de administrație al societății pârâte a fost împuternicit

a proceda la calcularea valorii acțiunilor emise în vederea vânzării cu

acordarea dreptului de preferință a acționarilor existenți în vederea

menținerii de către aceștia a ponderii în structura capitalului social.

Au fost respinse ca nefondate

susținerile reclamantei privind omisiunea din procesul verbal al adunării generale

de menționare a numărul acționarilor prezenți și a numărului de acțiuni ce le

dețin, întrucât actul respectiv conține datele cerute de lege.

Critica privind neasigurarea în

totalitate a conducerii ședinței adunării generale de către președintele consiliului

de administrație a fost respinsă cu motivarea că este infirmată de procesul

verbal, iar delegarea altei persoane a avut loc numai pentru semnarea

hotărârilor A.G.A.

În sfârșit, s-a motivat că în speță

nu au fost încălcate prevederile art. 206 din Legea nr. 31/1990, întrucât

publicarea actului adițional s-a efectuat respectându-se dispozițiile art. 130 alin.

(4) teza a II-a din același act normativ.

Împotriva acestei sentințe

reclamanta B.I.L. a declarat apel, invocând următoarele:

- în mod greșit instanța de fond a

reținut că sunt aplicabile speței dispozițiile art. 12 din Legea nr. 137/2002

și nu sunt incidente prevederile art. 116 din O.U.G. nr. 28/2002, se arată că

instanța pornește de la premisa falsă, în sensul că societatea pârâtă a obținut

certificatul de atestare după privatizare.

Pe cale de consecință, se susține că

societatea intimată nu este privatizată, S.R. având calitatea de acționar

majoritar.

- prima instanță a reținut eronat că

procedura subscrierii acțiunilor în cadrul acordării dreptului de preferință nu

a făcut obiectul deliberării în adunarea generală și ca atare „excede obiectului

dedus judecății”.

Această concluzie este contrară

hotărârii adunării generale a acționarilor din 11 iunie 2003, când s-a decis

acordarea dreptului de preferință pentru acționari în cadrul aceleiași

operațiuni de majorare a capitalului social.

Dacă adunarea generală ar fi acordat

în mod legal dreptul de preferință, respectiv la același preț pentru toți

acționarii, nu se mai impunea „calcularea valorii acțiunilor ce vor fi emise cu

acordarea dreptului de preferință”, întrucât acționarul majoritar dobândise

acțiuni la valoarea normală (1.000 lei /acțiune). Dreptul de preferință nu

poate fi exercitat decât la preț egal, nefiind admisibil ca unii dintre

acționari să și plătească menținerea cotei mai scump decât alții.

- tribunalul a reținut că intimata a

respectat prevederile art. 128 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, deși ședința

adunării generale a fost condusă în parte de președintele consiliului de

administrație, iar în parte de către o altă persoană fără aprobarea

acționarilor prezenți;

- prima instanță a reținut greșit că

problema ilegalei modificări a actului constitutiv înainte de finalizarea

majorării de capital „Excede cadrului procesual”.

În realitate, actul adițional

publicat de intimată în M. Of. din 6 octombrie 2003, conține hotărârea adunării

generale a acționarilor intimatei din 11 iunie 2003.

Apelanta susține că a atacat în

primă instanță fondul (hotărârea adunării generale), iar nu forma, pentru că art.

131 din Legea nr. 31/1990, vizează toate hotărârile adunării generale, indiferent

de natura lor.

- tribunalul nu a observat

prioritatea de aplicare a normelor speciale din același act normativ, reținând

în mod greșit că intimata nu avea obligația publicării hotărârii atacate.

Se susține că art. 130 alin. (4) fraza

a II-a din Legea nr. 31/1990 este un text general, vizând modificările de act

constitutiv în general, fără a se limita asupra vreunei modificări anume.

Art. 206 din aceeași lege este un

text special, derogatoriu, întrucât vizează expres și limitativ majorarea de

capital social, textul reglementând obligativitatea publicării hotărârii

adunării generale extraordinare pentru majorarea capitalului social,

acordându-se pentru exercițiul dreptului de preferință un termen de cel mult o

lună, cu începere din ziua publicării.

În speță, intimata a încălcat

această obligație legală, iar instanța nu a observat prioritatea normei

speciale față de cea de drept comun.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială

maritimă și fluvială, C.C.A.F. prin decizia nr. 370 C. com din 27 decembrie 2004,

respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

Împotriva acestei ultime hotărâri a

declarat recurs în termen, legal timbrat și motivat reclamanta B.I.L. Nicosia

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin reiterarea motivelor de

apel sub forma criticilor în recurs susținând, în esență, că hotărârea

instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că:

- instanța de apel nu reține critica

apelantei privind încălcarea de către intimată a dispozițiilor art. 116 din

O.U.G. nr. 28/2002.

- instanța de apel reține, în mod

greșit că A.G.A. a procedat corect împuternicind administratorii să calculeze

prețul la care acționarii minoritari își pot exercita dreptul de preferință;

- instanța de apel aplică greșit

dispozițiile legii referitoare la conducerea lucrărilor unei adunări generale a

acționarilor;

- ambele instanțe aplică greșit

legea reținând că „problema ilegalei modificării a actului constitutiv înainte

de finalizarea majorării capitalului excede cadrului procesual;

- instanța de apel aplică greșit

legea reținând că Legea nr. 31/1990 nu sancționează cu nulitatea sau

anulabilitatea hotărârea adunării generale care nu a fost publicată în M. Of.

În consecință, recurenta solicită

pentru motivele de recurs evocate mai sus și în temeiul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul

admiterii apelului, schimbării în tot a sentinței primei instanțe și admiterea

cererii de chemare în judecată.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Din examinarea actelor de dosar prin

prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă

că ambele instanțe în mod corect și judicios au apreciat actul juridic dedus

judecății și probatoriile administrate, pronunțând hotărâri temeinice și legale

care nu pot fi reformate prin recursul declarat de reclamantă.

Critica recurentei că instanța de

apel nu a analizat motivul din apel privind încălcarea de către intimată a

dispozițiilor art. 116 din O.U.G. nr. 28/2002, inclusiv aceea care o obligă să

procedeze la actualizarea prealabilă a valorii imobilizărilor din patrimoniul

său, este neîntemeiată întrucât, în cauză, cum în mod corect au reținut ambele

instanțe, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 116 alin. (3) din O.U.G. nr. 28/2002

aprobată prin Legea 525/2002, întrucât majorarea capitalului social prin

includerea valorii terenului în suprafață de 413.413,16 m.p., pentru care s-a

obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost efectuată în

conformitate cu prevederile imperative ale art. 12 din Legea nr. 137/2002 și

reprezintă aport în natură al statului, fiind obligatorie solicitarea

înregistrării majorării capitalului social la O.R.C.

Majorarea capitalului social s-a

efectuat cu respectarea prevederilor art. 116 alin. (2) din O.U.G. nr. 28/2002,

în sensul că s-a acordat dreptul de preferință acționarilor societății, aspect

cuprins în art. 3 din hotărârea din 11 iunie 2003 A.G.E.A. a pârâtei – intimate,

prin care s-a împuternicit consiliul de administrație al pârâtei de a proceda

la calcularea valorii acțiunilor ce vor fi emise în vederea vânzării cu

acordarea dreptului de preferință acționarilor existenți, în vederea menținerii

de către aceștia a ponderii în structura capitalului social.

Deasemenea și celelalte critici sunt

neîntemeiate, întrucât ambele instanțe au reținut în mod corect și legal, că au

fost respectate art. 128 alin. (1) din L.S.C., privind conducerea adunării, ale

art. 130 alin. (1) din L.S.C., procesul verbal al adunării fiind semnat de consiliul

de administrație și cei doi secretari precum și ale art. 130 alin. (4) teza II

din Legea nr. 31/1990, republicat, în sensul că publicarea s-a efectuat cu

respectarea prevederilor legale sus evocate.

Pentru cele ce preced, Curtea, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantă ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta B.I.L. Nicosia, împotriva deciziei nr. 370 din 27

decembrie 2004 a Curții de Apel Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 octombrie 2005.