ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5298/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 16 octombrie 1996 P.S. a chemat în judecată Primarul Municipiului Galați pentru a fi obligat ca în temeiul art. 35 din Legea nr. 33/1994 să-i retrocedeze terenul în suprafață de 226,95 mp situat în Galați ce a fost expropriat prin Decretul nr. 107/1974. În motivarea acțiunii reclamanta a învederat faptul că imobilul în litigiu compus din teren în suprafață de 226,95 mp și o construcție în suprafață de 109 mp a aparținut părinților săi S. și M.P. și a fost expropriat prin Decretul nr. 107/1974, iar construcția a fost demolată. Ulterior antecesorii săi au decedat, astfel că în calitate de unică moștenitoare solicită retrocedarea în natură a terenului expropriat.

În cauză a fost introdus în calitate de pârât Consiliul Local Galați. Primul ciclu procesual s-a finalizat cu decizia nr. 1426 din 20 aprilie 1999 a Curții Supreme de Justiție care a admis recursul declarat de reclamanta P.S., a casat decizia nr. 26/A din 28 octombrie 1997 a Curții de Apel Galați, secția civilă, precum și sentința civilă nr. 102 din 3 februarie 1997 a Tribunalului Galați și a trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că fără a administra probe din care să rezulte dacă terenul în litigiu a fost utilizat potrivit scopului pentru care a fost expropriat și respectiv dacă exista o nouă declarare de utilitate publică tribunalul a respins acțiunea considerând și că reclamanta nu a probat existența dreptului de proprietate al antecesorilor săi cu privire la terenul în discuție, fără a-i pune în vedere dacă consideră insuficiente dovezile deja administrate, să depună titlul de proprietate al autorilor.

Instanța a mai reținut că instanța de apel a considerat greșit că Legea nr. 33/1994 nu era aplicabilă retroactiv pentru exproprieri anterioare intrării sale în vigoare cum era și cazul în speță, și că situația juridică a unor bunuri preluate de stat prin lege urma să fie reglementată conform art. 25 din Legea nr. 112/1995 tot prin lege astfel că acțiunea reclamantei nu putea fi primită. O acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 35-37 din Legea nr. 33/1994 poate fi promovată indiferent de legea sub imperiul căreia a avut loc exproprierea dacă sunt întrunite cerințele impuse de legiuitor fără ca într-o atare ipoteză să se considere că s-ar încălca principiul neretroactivității legii. Al doilea ciclu procesual s-a finalizat cu decizia nr. 5704 din 14 decembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție prin care s-au admis recursurile declarate de reclamanta P.S.

și de pârâta Primăria Municipiului Galați prin Primar împotriva deciziei nr. 13 din 16 februarie 2001 a Curții de Apel Galați, secția civilă, a fost casată decizia și trimisă cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că instanța de apel greșit a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță, nefiind întrunite nici unul din motivele prevăzute de art. 297 C. proc. civ. cu redactarea de la data soluționării apelului. Referirea la nemotivarea sentinței de către instanța de fond nu este întemeiată deoarece aceasta și-a motivat hotărârea dată; instanței de apel revenindu-i sarcina de a verifica sentința apelată sub toate aspectele și a decide în consecință, iar dacă se aprecia necesitatea administrării altor probe, acestea trebuiau efectuate de instanța de apel.

În rejudecarea apelului reclamanta a precizat că a formulat cerere de restituire și în baza Legii nr. 1/2000 dar nu a primit nici un răspuns de la Primăria Municipiului Galați. Pârâta Primăria Municipiului Galați a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât bunul expropriat aparține domeniului public iar statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice. Curtea de Apel Galați prin decizia civilă nr. 30 A din 22 mai 2002 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Primăria Municipiului Galați. A respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului Galați. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că terenul expropriat nu a fost folosit niciodată pentru a răspunde interesului exproprierii, nu a intrat în nici un plan de sistematizare, fiind concesionat către BRD, filiala Galați, care a edificat construcția sediului băncii.

La data pronunțării acțiunii terenul era liber și neafectat de construcții și nu se făcuse nici o nouă declarație de utilitate publică. Reclamanta a făcut dovada că autorii săi au deținut terenul în proprietate, iar pârâta nu a dovedit cu nici un mijloc de probă că s-ar fi primit despăgubiri pentru preluarea la stat a terenului pentru cauză de utilitate publică. Restituirea în natură nefiind posibilă, reclamantei i s-au acordat despăgubiri. Împotriva acestei hotărâri Consiliul Local al Municipiului Galați prin primar a formulat recurs încadrându-l generic în dispozițiile art. 299-316 C. proc. civ. Hotărârea este criticată pentru că terenul a fost prevăzut de la început pentru un spațiu verde și ulterior printr-o nouă urbanizare pe acest teren urma să se construiască instituții de interes public.

Autorii reclamantei au fost despăgubiți pentru teren și construcție în anul 1975. Recursul nu este fondat și urmează să fie respins în baza considerentelor ce vor urma. Potrivit dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 „Dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică. În raport de aceste dispoziții imperative, critica recurentului pârât referitoare la faptul că terenul a fost prevăzut de la început pentru un spațiu verde și că ulterior printr-o nouă urbanizare urmau să se construiască instituții de interes public nu poate fi primită.

Este evident că sunt aplicabile dispozițiile articolului citat, recurentul face simple aprecieri nesusținute de probele de la dosar și nici de situația de fapt. De asemenea nu poate fi primită critica privind faptul că autorii reclamantei au fost despăgubiți pentru teren și construcție în anul 1975. În speță sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Astfel, exproprierea imobilului s-a făcut prin Decretul nr. 107/1974, dar ne aflăm în situația unei stări de fapt rezultată din neutilizarea imobilului expropriat, situație ce s-a perpetuat fiind și în prezent actuală și care, este guvernată de Legea nr. 33/1994. Cu alte cuvinte reclamanta este îndreptățită să beneficieze de dispozițiile Legii nr. 33/1994 ca efecte noi ale transferului dreptului de proprietate operat prin Decretul nr. 107/1974, în baza căruia bunul a intrat în patrimoniul statului.

Așa fiind recursul este nefondat, urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Galați prin primar împotriva deciziei nr. 30/A din 22 mai 2002 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2003.