ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.12.2003

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5298/2003

HOTĂRÂRE
10.12.2003
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5298/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra

recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 16 octombrie 1996 P.S. a chemat în

judecată Primarul Municipiului Galați pentru a fi obligat ca în temeiul art. 35

din Legea nr. 33/1994 să-i retrocedeze terenul în suprafață de 226,95 mp situat

în Galați  ce a fost expropriat prin Decretul nr. 107/1974.

În motivarea acțiunii reclamanta a învederat

faptul că imobilul în litigiu compus din teren în suprafață de 226,95 mp și o

construcție în suprafață de 109 mp a aparținut părinților săi S. și  M.P. și a

fost expropriat prin Decretul nr. 107/1974, iar construcția a fost demolată.

Ulterior antecesorii săi au decedat, astfel că în calitate de unică

moștenitoare solicită retrocedarea în natură a terenului expropriat.

În cauză a fost introdus în calitate de pârât

Consiliul Local Galați.

Primul ciclu procesual s-a  finalizat cu decizia

nr. 1426 din 20 aprilie 1999 a Curții Supreme de Justiție care a admis recursul

declarat de reclamanta P.S., a casat decizia nr. 26/A din  28 octombrie 1997 a

Curții de Apel Galați, secția civilă, precum și sentința civilă nr. 102 din 3

februarie 1997 a Tribunalului Galați și a trimis cauza spre rejudecare

aceluiași tribunal.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a

reținut că fără a administra probe din care să rezulte dacă terenul în litigiu

a fost utilizat potrivit scopului pentru care a fost expropriat și respectiv

dacă exista o nouă declarare de utilitate publică tribunalul a respins acțiunea

considerând și că reclamanta nu a probat existența dreptului de proprietate al

antecesorilor săi cu privire la terenul în discuție, fără a-i pune în vedere

dacă consideră  insuficiente dovezile deja administrate, să depună titlul de

proprietate al autorilor.

Instanța a mai reținut că instanța de apel a

considerat greșit că Legea nr. 33/1994 nu era aplicabilă retroactiv pentru

exproprieri anterioare intrării sale în vigoare cum era și cazul în speță, și

că situația juridică a unor bunuri preluate de stat prin lege urma să fie

reglementată conform art. 25 din Legea nr. 112/1995 tot prin lege astfel că

acțiunea reclamantei nu putea fi primită. O acțiune întemeiată pe dispozițiile

art. 35-37 din Legea nr. 33/1994 poate fi promovată indiferent de legea sub

imperiul căreia a avut loc exproprierea dacă sunt întrunite cerințele impuse de

legiuitor fără ca într-o atare ipoteză să se considere că s-ar încălca

principiul neretroactivității legii.

Al doilea ciclu procesual s-a finalizat cu

decizia nr. 5704 din 14 decembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție prin care

s-au admis recursurile declarate de reclamanta P.S. și de pârâta Primăria

Municipiului Galați prin Primar împotriva deciziei nr. 13 din 16 februarie 2001

a Curții de Apel Galați, secția civilă, a fost casată decizia și trimisă cauza

aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că

instanța de apel greșit a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță,

nefiind întrunite nici unul din motivele prevăzute de art. 297 C. proc. civ. cu

redactarea de la data soluționării apelului.

Referirea la nemotivarea sentinței de către

instanța de fond nu este întemeiată deoarece aceasta și-a motivat hotărârea

dată; instanței de apel revenindu-i sarcina de a verifica sentința apelată sub

toate aspectele și a decide în consecință, iar dacă se aprecia necesitatea

administrării altor probe, acestea trebuiau efectuate de instanța de apel.

În rejudecarea apelului reclamanta a precizat că

a formulat cerere de restituire și în baza Legii nr. 1/2000 dar nu a primit

nici un răspuns de la Primăria Municipiului Galați.

Pârâta Primăria Municipiului Galați a invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât bunul expropriat aparține

domeniului public iar statul este  reprezentat de Ministerul Finanțelor

Publice.

Curtea de Apel Galați prin decizia civilă nr. 30

A din 22 mai 2002 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive

invocată de pârâta Primăria Municipiului Galați. A respins ca nefondat apelul

declarat de pârâta Primăria Municipiului Galați.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că din

raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că terenul expropriat nu a fost

folosit niciodată pentru a răspunde interesului exproprierii, nu a intrat în

nici un plan de sistematizare, fiind  concesionat către BRD, filiala Galați,

care a edificat construcția sediului băncii.

La data pronunțării acțiunii terenul era liber

și neafectat de construcții și nu se făcuse nici o nouă declarație de utilitate

publică.

Reclamanta a făcut dovada că autorii săi au

deținut terenul în proprietate, iar pârâta nu a dovedit cu nici un mijloc de

probă că s-ar fi primit despăgubiri pentru preluarea la stat a terenului pentru

cauză de utilitate publică.

Restituirea în natură nefiind posibilă,

reclamantei i s-au acordat despăgubiri.

Împotriva acestei hotărâri Consiliul Local al

Municipiului Galați prin primar a  formulat recurs încadrându-l generic în

dispozițiile art. 299-316 C. proc. civ.

Hotărârea este criticată  pentru că terenul a

fost prevăzut de la început pentru un spațiu verde și ulterior printr-o nouă

urbanizare pe acest teren urma să se construiască instituții de interes public.

Autorii reclamantei au fost despăgubiți pentru

teren și construcție în anul 1975.

Recursul nu este fondat și urmează să fie

respins în baza considerentelor ce vor urma.

Potrivit dispozițiilor art. 35 din Legea nr.

33/1994 „Dacă  bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de

un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat,

respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot să ceară

retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.

În raport de aceste dispoziții imperative,

critica recurentului pârât referitoare la faptul că terenul a fost prevăzut de

la început pentru un spațiu verde și că ulterior printr-o  nouă urbanizare

urmau să se construiască instituții de interes public nu poate fi primită. Este

evident că sunt aplicabile dispozițiile articolului citat, recurentul face

simple aprecieri nesusținute de probele de la dosar și nici de situația de

fapt.

De asemenea nu poate fi primită critica privind

faptul că autorii reclamantei au fost despăgubiți pentru teren și construcție

în anul 1975.

În speță sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.

33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Astfel,

exproprierea imobilului s-a făcut prin Decretul nr. 107/1974, dar  ne aflăm în

situația unei stări de fapt rezultată din neutilizarea imobilului  expropriat,

situație ce s-a perpetuat fiind și în prezent actuală și care, este guvernată

de Legea nr. 33/1994.

Cu alte cuvinte reclamanta este îndreptățită să

beneficieze de dispozițiile Legii nr. 33/1994 ca efecte noi ale transferului

dreptului de proprietate operat prin Decretul nr. 107/1974, în baza căruia

bunul a intrat în patrimoniul statului.

Așa fiind recursul este nefondat, urmând a fi

respins.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Galați prin primar

împotriva deciziei nr. 30/A din 22 mai 2002 a Curții de Apel Galați,  secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 10 decembrie  2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-04-10
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1491/2003
părare, incidente în acest sens fiind și prevederile art.35 din Legea nr.33/1994, iar cumpărătorii, de rea-credință fiind, și-au asumat în aceste condiții riscul edificării construcțiilor. Sub un alt aspect, mai arată instanța, conform expe
ÎCCJ 2006-02-03
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1228/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 21 octombrie 2003, reclamanta Z.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Galați anularea dis
ÎCCJ 2010-09-30
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4826/2010
a fost în patrimoniul autorului său. Se recomandă ca în situația în care persoana la care s-a făcut referire sau succesorul cu titlu particular al acesteia nu este de acord cu raționamentul instanței, urmează ca în cadrul unei acțiuni în re
ÎCCJ 2007-05-31
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4394/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 90/C/2006 contestatoarea C.M.A. a contestat dispoziția nr. 2131/SR din 25 noiembrie 2005 emisă de Primarul Municipiului
ÎCCJ 2010-03-09
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1546/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galați, secția civilă, la 20 mai 2005, reclamanta S.T. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Galați, solicitând anularea dispoziției nr. 13
Sursă