ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4342/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4342/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului
de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Dispoziția nr. 76 din 29 noiembrie 2001,
emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, Primarul Comunei Brăduț, județul Covasna, a
respins cererea formulată de M.A. de restituire a imobilului înscris în C.F.
nr. 228 a localității Tălișoara nr.top 149/9, constituit din grădină, în
suprafață de 640 mp.
La data de 8 ianuarie 2002 M.A. a atacat în
justiție Dispoziția Primarului Comunei Brăduț, solicitând anularea actului și
restituirea în natură a imobilului intravilan situat în satul Tălișoara înscris
în C.F. nr.228 Tălișoara sub A + 12 cu nr. top 149/9, în suprafață de 640 mp.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în
baza actului autentificat sub nr. 67/16 mai 1967 întocmit de notarul public
H.C., antecesorii petiționarului au dobândit dreptul de proprietate asupra unui
teren viran în suprafață totală de 1440 mp (400 iugăre). Intabularea dreptului
de proprietate, din motive necunoscute și neimputabile cumpărătorilor, nu a
fost operată decât în anul 1967, ocazie cu care s-a intabulat doar lotul de sub
A + 11 cu nr.top 149/8, în suprafață de 800 mp, diferența de 640 mp fiind
trecută în proprietatea cooperativei agricole de producție și în urma
desființării ei, patrimoniul acesteia a fost preluat în administrarea
consiliului local.
Prin întâmpinarea din 5 februarie 2002 pârâta
Primăria Brăduț a cerut respingerea acțiunii formulate de reclamantul M.A. cu
motivarea că terenul fiind cooperativizat și trecut în patrimoniul C.A.P.
Brăduț, modalitatea de reconstituire este reglementată prin Legea nr. 18/1991,
prevederile Legii nr. 10/2001 nefiind aplicabile imobilului (art. 8). Pe de
altă parte, în C.F. nr.288 Tălișoara nu este înregistrat actul de
vânzare-cumpărare nr.67/16 mai 1967 încheiat de notarul public H.C. prin care
reclamantul pretinde că antecesorii săi, alături de alți 94 cumpărători, ar fi
obținut un drept de proprietate asupra terenului. După cumpărarea imobilului nu
s-a efectuat publicitatea imobiliară, astfel că actul juridic nu produce efecte
față de terțele persoane, întrucât toate actele și drepturile dobândite în
regimul cărților funciare devin opozabile terților numai prin notarea lor în
C.F.
Investit cu soluționarea cauzei Tribunalul
Covasna, prin sentința civilă nr. 351 din 3 aprilie 2002, a respins acțiunea
formulată de reclamantul M.A.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei
sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 40/Ap din 11 iunie 2002
pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.
Pentru a hotărî astfel instanțele au reținut și
motivat că diferența de 640 mp teren, ce formează obiect al litigiului de față,
a fost preluată de stat și predată cooperativei agricole de producție, astfel
că în anul 1991 terenul se află în patrimoniul C.A.P. Brăduț, situație în care
imobilului îi sunt incidente prevederile Legii nr. 18/1991. Potrivit art. 17
din Legea nr. 115/1938, în sistemul publicității reale a cărților funciare,
drepturile reale asupra imobilelor se pot dobândi doar prin înscrierea lor în
C.F., or, în speță, antecesorii reclamantului, așa cum rezultă din extrasul
C.F. „desfășurat”, nu și-au înscris în C.F. dreptul de proprietate (C.F. 228
Tălișoara nr.top 149/9) în suprafață de 640 mp, ci doar imobilul de la A
+ 11 cu nr.top 149/8 în suprafață de 800 mp.
Instanțele au conchis că reclamantul nu are calitate
procesuală activă în prezentul litigiu, nedovedind dreptul de proprietate
înscris în C.F. al antecesorilor săi asupra imobilului pretins, aspect invocat
și de pârâtă prin întâmpinare.
Împotriva deciziei dată în apel prin care s-a
păstrat sentința tribunalului, în termen legal a declarat recurs reclamantul
M.A., care a invocat următoarele motive de casare: instanțele au interpretat
greșit prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001 întrucât nu sunt îndeplinite a)
condiția ca terenul să fi fost în patrimoniul C.A.P. și b) condiția ca
solicitantul să fi fost membru cooperator și să fi adus pământul în C.A.P.;
terenul a fost preluat mai întâi de stat și apoi predat cooperativei; aspectul
privind lipsa calității procesuale active a fost reținut de instanța de apel
din întâmpinare, act de procedură necomunicat reclamantului-recurent, care a
fost pus în imposibilitate de a se apăra; greșit instanța de fond a respins
cererea de obligare a pârâtei de a depune anexa la decizia prin care imobilul a
trecut în proprietatea statului.
Recursul nu este fondat.
Pârâta Primăria comunei Brăduț s-a apărat prin
întâmpinarea din 5 februarie 2002, printre altele, că actul de
vânzare-cumpărare autentificat sub nr.67/16 mai 1947 nu a fost transcris în
cartea funciară, astfel că nu s-a produs efectul translativ specific sistemului
de publicitate integrală.
În ședința publică din 6 februarie 2002,
Tribunalul Covasna a luat măsura comunicării către reclamantul M.A. a
întâmpinării depusă pe data de 5 februarie 2002, actul de procedură fiindu-i
comunicat reclamantului-recurent la data de 14 februarie 2002, așa cum rezultă
din procesul-verbal de îndeplinire a comunicării existent la fila 16 dosar de
fond. Pe cale de consecință, susținerea recurentului potrivit cu care problema
calității procesuale active s-ar fi dezbătut direct în apel și că, prin
necomunicarea întâmpinării, a fost pus în imposibilitate de a se apăra, nu
corespunde realității.
Atât prin acțiunea introductivă de instanță, cât
și ulterior, în cursul litigiului, recurentul a recunoscut situația de carte
funciară în sensul că în C.F. nr. 228 a localității Tălișoara nu a fost
înregistrat actul de vânzare-cumpărare nr. 67/16 mai 1947, încheiat în fața
notarului public H.C., prin care autorii reclamantului ar fi dobândit proprietatea
terenului de 640 mp.
Este desigur de respectat efectul constitutiv de
drept real al înscrierii în cartea funciară, potrivit căruia drepturile reale,
cu excepția unor cazuri strict prevăzute de lege, se nasc, se modifică ori se
sting numai prin înscriere în cartea funciară, a cărui cuprins se consideră
exact, afară de îngrădirile și excepțiile prevăzute de lege.
Întrucât dreptul pretins dobândit prin actul
autentificat sub nr. 67/16 mai 1947 nu a fost înscris în cartea funciară, în
mod legal instanțele au hotărât că reclamantul nu s-a legitimat procesual
activ, astfel că, atât lipsa transcrierii, cât și a efectului ei translativ de
drept real, fac inutilă analiza motivelor de casare referitoare la natura
juridică a terenului și a interpretării greșite a prevederilor art. 8 din Legea
nr. 10/2001.
Față de cele ce preced, recursul reclamantului
se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de
contestatorul M.A. împotriva deciziei nr. 40/Ap din 11 iunie 2002 a Curții de
Apel Brașov, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2003.