ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2184/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 27 septembrie 2001 sub nr. 1609 pe rolul Tribunalului Covasna, F.A. a solicitat anularea parțială a dispoziției nr. 5 din 24 august 2001, emisă de către Primarul Comunei Brăduț, respectiv a punctului nr. 8 prin care i s-a refuzat restituirea în natură a imobilului, casa cu suprafață de 1033 mp și grădina 842 mp. Tribunalul Covasna prin sentința civilă nr. 708 din 6 iunie 2002 a admis acțiunea, a dispus anularea art. 8 din dispoziția nr. 52 din 24 august 2001 emisă de Primarul Comunei Brăduț și a dispus restituirea în natură persoanelor îndreptățite la restituirea imobilului.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în esență că situația imobilului în litigiu se încadrează în prevederile art. 1 și art. 2 din Legea nr. 10/2001 în sensul că preluarea lui de către stat s-a făcut abuziv, iar potrivit art. 9 din aceeași lege în această situație ele se restituie în natură. A mai se reținut de asemenea că din probele administrate în cauză a rezultat că imobilul nu este sediul secundar al Consiliului local, deci nu este în situația imobilelor prevăzute de art. 16 din Legea nr. 10/2001, care în orice caz nu s-ar aplica la imobilele preluate fără titlu. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Primăria Brăduț prin Primar, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de apel Brașov prin decizia civilă nr. 59/Ap din 12 septembrie 2002 a respins apelul ca nefondat reținând că imobilul a trecut în proprietatea statului prin confiscare specială și prin efectul Decretului nr. 218/1966 care nu pot fi considerate titluri valabile. În acest sens sunt invocate prevederile art. 2 lit. b) și g) din Legea nr. 10/2001. A reținut de asemenea că imobilul în litigiu nu este folosit, ci el este păstrat pentru eventualitatea ca satul Filia să devină comună și atunci să fie sediul unei instituții ale administrației . În ceea ce privește susținerea apelantei că numai una din persoanele care au solicitat restituirea imobilului în natură a formulat plângere a apreciat că aceasta nu are relevanță juridică.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Primăria Brăduț invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Se susține că instanțele au interpretat greșit legea și au considerat că uzucapiunea și confiscarea specială nu reprezintă titluri valabile de preluare a imobilului de către stat. Se susține de asemenea că încadrarea juridică a prezentei cauze nu-și găsește temeiul legal în dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001, ci în art. 16 din aceeași lege care prevede că în situația imobilelor ocupate de instituții publice, foștilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent. Recurenta critică de asemenea soluțiile instanțelor de fond și apel pentru nelegalitățile și pentru faptul că deși notificarea prin care se solicită restituirea imobilului a fost făcută de către toți moștenitorii proprietarilor imobilului, plângerea împotriva dispoziției emisă de către primar a fost făcută de un singur moștenitor.

În consecință se susține că dispoziția nefiind atacată de celelalte persoane îndreptățite, față de acestea ea a rămas definitivă, reclamantul neputând să solicite decât cota sa de proprietate. Reclamantul a formulat întâmpinare la recurs solicitând respingerea acestuia întrucât imobilul a fost legal restituit în natură întrucât nu a fost preluat de stat cu titlu valabil și ca atare nu se pot aplica prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001. Se susține de asemenea faptul că el a fost singurul care a făcut plângere împotriva dispoziției nr. 52/2001 nu are relevanță juridică față de faptul că notificarea pentru restituirea imobilului a fost făcută de către toți moștenitorii.

În recurs au fost depuse două acte noi, respectiv, o declarație autentificată a unui moștenitor prin care arată că este de acord cu măsura reparatorie propusă prin dispoziția 52/2001 și că nu susține acțiunea pentru restituirea în natură, și o adeverință eliberată de către Inspectoratul de Poliție Județeană Covasna prin care se atestă că imobilul cu nr. 72 din satul Filia funcționează biroul sătesc al postului de poliție Brăduț. Recursul este fondat. Este de reținut în primul rând că pârâta-recurentă încă de la instanța de fond a solicitat instanței să elucideze problema, dacă reclamantul singur, poate să facă plângere împotriva dispoziției nr. 52/2001 care era un răspuns la notificarea făcută de cei șase moștenitori a proprietarilor tabulari ai imobilului, deci dacă principiul unanimității are calitate procesuală activă.

De menționat că prin dispoziția nr. 52/2001 se refuză restituirea în natură a imobilului, propunându-se măsuri reparatorii prin echivalent. Instanța de fond a admis să se pronunțe asupra acestui incident, iar instanța de apel l-a respins arătând doar că „nu are relevanță juridică” susținere care nu poate echivala în nici un caz cu o motivare „deci pe acest aspect hotărârea este nemotivată”. Instanța de recurs, neavând posibilitatea să analizeze considerentele pe care instanța le-a avut în vedere în legătură cu respingerea acestui incident. De menționat că din extrasul de CF că imobilul în litigiu „a format proprietatea lui F.B. și F.J. în cotă de 2/3 și F.B. în cotă de ⅓ ; iar notificări prin care au solicitat restituirea în calitate de moștenitori au făcut reclamantul F.A.

și F.B. jr., F.A., F.M., B.G., C.V. fără să se stabilească cotele de proprietate care le revin și pe cine din cei doi proprietari au moștenit. În plus, în recurs, F.B. jr. (în calitate de moștenitor a lui F.B. sen.) a depus o declarație autentificată de notar în care a arătat că este „de acord cu măsura reparatorie propusă prin dispoziția nr. 52/2001”. Toate aceste situații nestabilite de către instanțe și nepronunțarea instanței de fond asupra incidentului mai înainte menționat și nemotivarea respingerii lui de către instanța de apel determină necesitatea admiterii recursului și în conformitate cu dispozițiile art. 314 C. proc. civ., casarea hotărârilor pronunțate de către instanțele de apel și fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Cu ocazia rejudecării cauzei urmează a fi avute în vedere, în funcție de soluționarea primului aspect mai înainte arătat, și celelalte critici formulate de către recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta Primăria Brăduț împotriva deciziei civile 59 Ap din 12 septembrie 2002 a Curții de Apel Brașov și sentinței civile nr. 708 din 6 iunie 2002 a Tribunalului Covasna, pe care le casează și trimite cauza spre rejudecare, Tribunalului Covasna. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2004.