ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2184/2004

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 27 septembrie 2001 sub nr. 1609 pe rolul

Tribunalului Covasna, F.A. a solicitat anularea parțială a dispoziției nr. 5

din 24 august 2001, emisă de către Primarul Comunei Brăduț, respectiv a

punctului nr. 8 prin care i s-a refuzat restituirea în natură a imobilului,

casa cu suprafață de 1033 mp și grădina 842 mp.

Tribunalul

Covasna prin sentința civilă nr. 708 din 6 iunie 2002 a admis acțiunea, a

dispus anularea art. 8 din dispoziția nr. 52 din 24 august 2001 emisă de

Primarul Comunei Brăduț și a dispus restituirea în natură persoanelor

îndreptățite la restituirea imobilului.

Pentru

a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în esență că situația

imobilului în litigiu se încadrează în prevederile art. 1 și art. 2 din Legea

nr. 10/2001 în sensul că preluarea lui de către stat s-a făcut abuziv, iar

potrivit art. 9 din aceeași lege în această situație ele se restituie în natură.

A

mai se reținut de asemenea că din probele administrate în cauză a rezultat că

imobilul nu este sediul secundar al Consiliului local, deci nu este în situația

imobilelor prevăzute de art. 16 din Legea nr. 10/2001, care în orice caz nu

s-ar aplica la imobilele preluate fără titlu.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel Primăria Brăduț prin Primar, criticând-o

pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Curtea

de apel Brașov prin decizia civilă nr. 59/Ap din 12 septembrie 2002 a respins

apelul ca nefondat reținând că imobilul a trecut în proprietatea statului prin confiscare

specială și prin efectul Decretului nr. 218/1966 care nu pot fi considerate

titluri valabile.

În

acest sens sunt invocate prevederile art. 2 lit. b) și g) din Legea nr.

10/2001.

A

reținut de asemenea că imobilul în litigiu nu este folosit, ci el este păstrat

pentru eventualitatea ca satul Filia să devină comună și atunci să fie sediul

unei instituții ale administrației .

În

ceea ce privește susținerea apelantei că numai una din persoanele care au

solicitat restituirea imobilului în natură a formulat plângere a apreciat că

aceasta nu are relevanță juridică.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs Primăria Brăduț invocând motivele prevăzute

de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Se

susține că instanțele au interpretat greșit legea și au considerat că

uzucapiunea și confiscarea specială nu reprezintă titluri valabile de preluare

a imobilului de către stat.

Se

susține de asemenea că încadrarea juridică a prezentei cauze nu-și găsește

temeiul legal în dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001, ci în art. 16 din

aceeași lege care prevede că în situația imobilelor ocupate de instituții

publice, foștilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent.

Recurenta

critică de asemenea soluțiile instanțelor de fond și apel pentru nelegalitățile

și pentru faptul că deși notificarea prin care se solicită restituirea

imobilului a fost făcută de către toți moștenitorii proprietarilor imobilului,

plângerea împotriva dispoziției emisă de către primar a fost făcută de un

singur moștenitor.

În

consecință se susține că dispoziția nefiind atacată de celelalte persoane

îndreptățite, față de acestea ea a rămas definitivă, reclamantul neputând să

solicite decât cota sa de proprietate.

Reclamantul

a formulat întâmpinare la recurs solicitând respingerea acestuia întrucât

imobilul a fost legal restituit în natură întrucât nu a fost preluat de stat cu

titlu valabil și ca atare nu se pot aplica prevederile art. 16 din Legea nr.

10/2001.

Se

susține de asemenea faptul că el a fost singurul care a făcut plângere

împotriva dispoziției nr. 52/2001 nu are relevanță juridică față de faptul că

notificarea pentru restituirea imobilului a fost făcută de către toți

moștenitorii.

În

recurs au fost depuse două acte noi, respectiv, o declarație autentificată a

unui moștenitor prin care arată că este de acord cu măsura reparatorie propusă

prin dispoziția 52/2001 și că nu susține acțiunea pentru restituirea în natură,

și o adeverință eliberată de către Inspectoratul de Poliție Județeană Covasna

prin care se atestă că imobilul cu nr. 72 din satul Filia funcționează biroul

sătesc al postului de poliție Brăduț.

Recursul

este fondat.

Este

de reținut în primul rând că pârâta-recurentă încă de la instanța de fond a

solicitat instanței să elucideze problema, dacă reclamantul singur, poate să

facă plângere împotriva dispoziției nr. 52/2001 care era un răspuns la

notificarea făcută de cei șase moștenitori a proprietarilor tabulari ai

imobilului, deci dacă principiul unanimității are calitate procesuală activă.

De

menționat că prin dispoziția nr. 52/2001 se refuză restituirea în natură a

imobilului, propunându-se măsuri reparatorii prin echivalent.

Instanța

de fond a admis să se pronunțe asupra acestui incident, iar instanța de apel

l-a respins arătând doar că „nu are relevanță juridică” susținere care nu poate

echivala în nici un caz cu o motivare „deci pe acest aspect hotărârea este

nemotivată”.

Instanța

de recurs, neavând posibilitatea să analizeze considerentele pe care instanța

le-a avut în vedere în legătură cu respingerea acestui incident.

De menționat că din extrasul de CF

că imobilul în litigiu „a format proprietatea lui

F.B. și F.J. în cotă de 2/3 și F.B.

în cotă de ⅓ ; iar notificări prin care au solicitat restituirea în

calitate de moștenitori au făcut reclamantul F.A. și F.B. jr., F.A., F.M., B.G.,

C.V. fără să se stabilească cotele de proprietate care le revin și pe cine din

cei doi proprietari au moștenit.

În plus, în recurs, F.B. jr. (în

calitate de moștenitor a lui F.B. sen.) a depus o declarație autentificată de

notar în care a arătat că este „de acord cu măsura reparatorie propusă prin dispoziția

nr. 52/2001”.

Toate aceste situații nestabilite de

către instanțe și nepronunțarea instanței de fond asupra incidentului mai

înainte menționat și nemotivarea respingerii lui de către instanța de apel

determină necesitatea admiterii recursului și în conformitate cu dispozițiile

art. 314 C. proc. civ., casarea hotărârilor pronunțate de către instanțele de

apel și fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Cu ocazia rejudecării cauzei urmează

a fi avute în vedere, în funcție de soluționarea primului aspect mai înainte

arătat, și celelalte critici formulate de către recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria Brăduț împotriva deciziei civile 59 Ap din 12 septembrie 2002 a Curții

de Apel Brașov și sentinței civile nr. 708 din 6 iunie 2002 a Tribunalului

Covasna, pe care le casează și trimite cauza spre rejudecare, Tribunalului

Covasna.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2004.