ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6118/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 25 din 21 mai

2001 Primarul comunei Brăduț, județul Covasna, în temeiul art. 10 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 10/2001, a admis în parte cererea formulată de B.H.E. și i s-a

restituit acesteia corpul B de clădire, anexele gospodărești și terenul în

suprafață de 829,39 mp rămas liber și neafectat corpului A de clădire din

imobilul înscris în C.F. nr. 1109 al localității Brăduț, județul Covasna, sub A

+ 1, nr. top. 183/2. Pentru partea de clădire autodărâmată și demolată, precum

și pentru terenul de 600 mp ocupat de chiriaș și afectat noii construcții

ridicată de acesta, prin aceeași dispoziție s-au propus persoanei îndreptățite

măsuri reparatorii, respectiv acordarea de titluri de valoare nominală,

folosite exclusiv în procesul de privatizare conform art. 10 alin. (8) din

Legea nr. 10/2001.

În motivarea dispoziției s-a arătat

că imobilul înscris în C.F. nr. 1109 a localității Brăduț, sub A + 1, nr. top.

183/2, constituit din casă de locuit și grădină în suprafață totală de 1518 mp,

fostă proprietatea lui B.H.E., a trecut în proprietatea Statului Român în

temeiul Decretului nr. 223/1974, prin decizia nr. 232/1985 a Comitetului

Executiv al fostului Consiliu Popular județean Covasna, imobilul fiind dat

ulterior în administrarea operativă a Consiliului Local Brăduț.

Casa de locuit, în suprafață de

125,81 mp, care la data preluării de către stat, 26 septembrie 1985, era

compusă din două corpuri de clădire, a fost închiriată, din anul 1985, în

întregime, numitului B.L. Prin procesul-verbal încheiat de Primăria Brăduț la

15 februarie 1989 referitor la starea de rezistență a Corpului A al imobilului,

s-a constatat autodărâmarea colțului sud-estic al clădirii și, totodată,

pericolul iminent de autodărâmare totală a construcției, motiv pentru care

fostul Consiliu Popular al Județului Covasna a aprobat demolarea urgentă a

corpului A.

Partea demolată, respectiv corpul A,

a fost reconstruită de chiriașul B.L. în anul 1989, pe cheltuiala sa, din

cărămidă pe fundație de beton și piatră (95 mp casa de locuit și 30,24 mp în

subsol). Chiriașul a mai construit un garaj din cărămidă și o magazie din

lemne, pe fundație de piatră, astfel că suprafața totală ocupată de

construcțiile edificate de chiriaș este de 150 mp.

La data de 22 iunie 2001, B.H.E. a

atacat în justiție dispoziția dată de Primarul comunei Brăduț, județul Covasna,

solicitând anularea ei parțială, în sensul de a se dispune, în temeiul art. 10

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a întregului imobil.

Totodată, reclamanta a chemat în judecată și pe pârâtul B.L. pentru a-i preda

partea din imobil pe care acesta o ocupă.

La 20 iulie 2001, pârâtul B.L. a

formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat

respingerea contestației introdusă de reclamantă și obligarea acesteia la

despăgubiri pentru sporul de valoare adus părții de clădire ce a fost restituit

în natură reclamantei.

Investit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul Covasna, prin sentința civilă nr. 349 din 2 aprilie 2002, a respins

atât contestația reclamantei B.H.E., cât și cererea reconvențională formulată

de pârâtul B.L.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, cu referire la contestație, că pârâtul B.L. a construit un corp

de clădire în locul celui demolat (corpul A), construcție începută înainte de

anul 1990, astfel că acest corp de clădire și terenul aferent nu pot fi

restituite, iar cu privire la cererea reconvențională, tribunalul a calificat-o

ca inadmisibilă în cadrul acestui proces, fiind vorba de pretenții ce pot fi

valorificate pe calea dreptului comun.

Apelul promovat împotriva acestei

sentințe de reclamanta B.H.E. a fost admis de Curtea de Apel Brașov, secția

civilă, care, prin decizia nr. 84/Ap din 14 noiembrie 2002, a schimbat în tot

hotărârea tribunalului, în sensul că a admis contestația, a anulat parțial

dispoziția Primarului comunei Brăduț și a dispus restituirea către reclamantă a

întregului imobil înscris în C.F. 1109 Brăduț, sub nr. top. 183/2.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a motivat că sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr.

10/2001 întrucât pe terenul rămas liber, urmare a demolării, s-a ridicat, după

1 ianuarie 1990, o construcție fără autorizație. În ceea ce privește lipsa

autorizației de construcție, aceasta nu a fost combătută de pârât, actul

administrativ fiind inexistent atât în momentul începerii lucrărilor, cât și

ulterior, până la momentul apariției Legii nr. 10/2001.

Împotriva deciziei dată în apel în

termen legal a declarat recurs pârâtul B.L. care a criticat hotărârea în

temeiul următoarelor motive: instanța de apel a aplicat eronat la situația de

fapt prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, textele aplicabile

fiind art. 10 alin. (1) și (2) din lege, întrucât construcția edificată de

pârât a fost realizată înainte de anul 1990; soluția instanței de apel are la

bază ideea conform căreia construcția a fost realizată după 1 ianuarie 1990,

ceea ce este eronat și contrazis de dovezile administrate în cauză; instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra unor cereri de probațiune (administrarea probei

testimoniale) ori asupra unor mijloace de apărare (existența autorității

lucrului judecat în privința titlului Statului, dedusă din decizia civilă nr.

398/1999 a Tribunalului Covasna).

Recursul este fondat.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001, se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții

neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și

construcțiile ușoare sau demontabile.

Norma citată instituie

obligativitatea restituirii în natură a terenurilor în ipoteza în care pe

acestea s-au edificat ilegal, după data de 1 ianuarie 1990, construcții,

indiferent de destinația acestora. Legiuitorul a dorit să sancționeze, în acest

fel, persoana juridică deținătoare pentru încălcarea regimului legal al

autorizării construcțiilor.

Este adevărat că legiuitorul a creat

un regim juridic diferențiat pentru anumite categorii de terenuri după cum

ridicarea construcțiilor neautorizate a avut loc înainte sau după data de 1

ianuarie 1990, înțelegând să sancționeze doar pe deținătorul ilegal al

edificatelor numai pentru ipoteza când acestea au fost ridicate după data

precizată.

Dacă legea a vrut să aplice un atare

tratament diferențiat, atunci este de observat că probele administrate în cauză

demonstrează că recurentul-pârât, chiriaș al persoanei juridice deținătoare, a

ridicat construcțiile mai înainte de data de 1 ianuarie 1990. Astfel, atât prin

întâmpinare, cât și prin precizările ulterioare (dosar de fond), Consiliul

Local Brăduț a arătat că edificatele, ce constituie Corpul A al clădirii, au

fost ridicate de pârât în anul 1989, imediat după obținerea autorizației de

demolare a aceluiași corp de clădire. La dosar de fond se află mai multe bonuri

cu care recurentul-pârât a cumpărat o serie de materiale de construcții, toate

purtând diferite date din anul 1989, același an purtând și dovada de plată

(același dosar) prin care pârâtul pretinde că a achitat manopera către

muncitori (dulgheri și zidari).

Este de reținut că reclamanta nu a

administrat nici o dovadă cu care să combată cele mai sus reținute.

Recunoașterea recurentului-pârât că finisările la construcții continuă și

astăzi, este fără relevanță, deoarece, în sensul textului citat, construcțiile

neautorizate au fost ridicate înainte de data de 1 ianuarie 1990, chiar dacă

finalizarea lor a continuat și după această dată.

Față de cele ce preced, se va admite

recursul pârâtului, va fi casată decizia dată în apel, urmând a fi menținută

sentința pronunțată de Tribunalul Covasna.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul B.L.

împotriva deciziei civile nr. 84/Ap din 14 noiembrie 2002 a Curții de Apel

Brașov, secția civilă, pe care o casează și respinge, ca nefondat, apelul

declarat de reclamanta B.H.E. împotriva sentinței civile nr. 349 din 2 aprilie

2002 a Tribunalului Covasna.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2004.