ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5058/2003

B.C.S. s-a plâns, prin petiția

înregistrată la 8 ianuarie 2002  la Tribunalul Covasna, împotriva dispoziției

nr. 73 din 9 noiembrie 2001 a Primarului comunei Brăduț, solicitând anularea

acesteia și restituirea în natură a imobilului teren intravilan din satul

Tălișoara, înscris în CF 1224, top. 260 și 261. Au fost invocate dispozițiile

art. 6 și  art.  24 din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 391 din 16 aprilie 2002

Tribunalul Covasna a respins plângerea, reținând că în mod corect la

notificarea adresată de petent, primăria Brăduț, a invocat dispozițiile art. 8

din Legea nr. 10/2001, terenul pretins fiind în anul 1990, în patrimoniul

fostului CAP Brăduț.

Soluția a fost  menținută în apel, prin decizia

nr. 57 din  6 septembrie 2002 a Curții de Apel Brașov.  A motivat instanța că

în raport cu principiul publicității absolute a înscrierilor din cărțile

funciare, consacrate prin art. 17 din Legea nr. 115/1938 și neatacarea

înscrierii în favoarea fostului CAP Brăduț, susținerile reclamantului privind

neaplicarea la speță a art. 8 din Legea nr. 10/2001 sunt lipsite de suport

probator.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a

declarat recurs petentul.

Se susține în motivarea recursului că sunt

incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., instanțele ignorând

că terenul pretins nu este situat în extravilan, pentru a atrage aplicarea

Legii nr. 18/1991, ci este în intravilanul localității și a fost abuziv preluat

de stat, nelegal figurând în cartea funciară ca intrând în patrimoniul CAP

Brăduț.

Prin întâmpinare, Primăria Brăduț, prin primar,

a solicitat respingerea recursului.

Recursul nu este fondat, urmând a fi respins,

pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ.,

modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când instanța, interpretând

greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit

și vădit neîndoielnic al acestuia. Iar pct. 9 prevede că hotărârea poate fi

casată dacă este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii.

Nici unul dintre aceste texte legale nu se

regăsește însă în speță. Astfel cum rezultă din decizia recurată și actele

dosarului, atât prin notificarea adresată, însoțită de extrasele de carte

funciară, cât și prin acțiune, reclamantul a recunoscut că terenul pretins – în

suprafață de 79.470 mp – a fost înscris în cartea funciară pe numele CAP

Brăduț, prin încheierea Judecătoriei Sf. Gheorghe din 1981.

La apariția Legii nr. 18/1991 a fondului

funciar, petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în

temeiul acestei legi.

Conform art. 8 din Legea nr. 10/2001 privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv, în perioada 6 martie

1945 – 22 decembrie 1989, nu intră sub incidența prezentei legi terenurile al

căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991,

republicată și prin Legea nr. 1/2000 solicitate potrivit acestor legi.

Contrar celor susținute de recurent, Legea

fondului funciar nu vizează numai terenurile extravilane, ci și terenurile

intravilane care au fost în patrimoniul fostelor cooperative agricole de

producție, cum este cazul în speță.

De aceea, corect ambele instanțe au făcut

aplicarea art. 8 din Legea nr. 10/2001 care exclude de la aplicarea sa

terenurile ce intră sub incidența legii fondului funciar.

Constatând astfel că nici unul dintre motivele

invocate de petent nu este întemeiat, recursul se va respinge conform art. 312

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul B.C.S.  împotriva deciziei

civile nr. 57 din 6 septembrie 2002 a Curții de Apel Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi  28 noiembrie  2003.