ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2280/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2280/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare cererea de revizuire formulată de Ministerul Apărării
Naționale împotriva deciziei nr.667 din 20 februarie 2003 a Curții Supreme de
Justiție – Secția civilă.
La
apelul nominal s-au prezentat: intimatul S.V.personal, lipsind revizuientul
Ministerul Apărării Naționale.
Procedura
completă.
Intimatul
S.V.solicită respingerea cererii de revizuire și depune întâmpinare.
C
U R T E A ,
Asupra
cererii de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La
18 martie 2003 s-a înregistrat cererea de revizuire a deciziei nr.667 din 20
februarie 2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă,
formulată de Ministerul Apărării Naționale.
S-a
invocat în motivarea cererii de revizuire motivul prevăzut de art.322 pct.2
C.proc.civ., în sensul că instanța nu s-ar fi pronunțat asupra cererii de
restabilire a situației anterioare, formulată de revizuientă în temeiul art.404
2
C.proc.civ., în dosarul nr.1959/2002 având ca obiect un recurs în anulare.
S-au
depus în motivarea cererii mai multe înscrisuri iar instanța a dispus atașarea
dosarului nr.1959/2002 al Curții Supreme de Justiție.
Intimatul
S.V.a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire,
invocând pe de o parte, lipsa calității procesual active a M.Ap.N. pentru
formularea acestei cereri atâta timp cât singurul titular al recursului în
anulare – Procurorul General – nu formulase o atare cerere de restabilire a
situației anterioare. Pe de altă parte, intimatul a opinat, în întâmpinare, că
cererea de întoarcere a executării unei hotărâri pronunțate de un tribunal nu
este de competența Curții Supreme de Justiție.
Cererea
de revizuire de față nu este fondată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele
considerente.
Pentru
cazuri excepționale, legiuitorul a recunoscut prin art.330 din C.proc.civ.,
dreptul procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de
Justiție de a ataca hotărârile judecătorești irevocabile din oficiu sau la
cererea Ministerului Justiției.
Procedura
acestei căi extraordinare de atac este reglementată în art.330
1
și
urm. din C.proc.civ..
Din
întreaga reglementare rezultă caracterul restrictiv și limitativ al investirii
Curții Supreme de Justiție cu cereri apte să atingă principiul fundamental al
respectării autorității lucrului judecat ce rezultă din hotărârile irevocabile
pronunțate de instanțele judecătorești.
Când
legiuitorul a considerat necesar, a prevăzut în mod expres dreptul unei alte
persoane decât Procurorul General de a formula anumite cereri în fața instanței
investite cu soluționarea recursului în anulare.
Astfel
este de pildă, art.330
2
C.proc.civ., care acordă și părții
interesate dreptul de a solicita suspendarea executării hotărârii atacate.
În
speță, în dosarul nr.1959/2002, Curtea Supremă de Justiție a fost învestită cu soluționarea
recursului în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe
lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.803 din 7 mai 2001
pronunțată de Tribunalul Constanța, care soluționase irevocabil litigiul de
muncă dintre S.V.și Ministerul Apărării Naționale.
Acesta
din urmă, pârât în proces, a formulat o cerere de restabilire a situației
anterioare executării în temeiul art.404
2
C.proc.civ.
O
atare cerere nu putea fi susținută în fața instanței investite cu calea
extraordinar de atac a recursului în anulare, întrucât C.proc.civ. nu
recunoaște, în această fază, părții interesate dreptul de a formula alte
cereri, decât suspendarea executării, prevăzută expres în art.330
2
C.proc.civ.
Potrivit
art.404
2
alin.3 C.proc.civ.,dacă nu s-a dispus restabilirea
situației anterioare executării, cel îndreptățit o va putea cere instanței
judecătorești competente potrivit legii.
Prin
decizia civilă nr.667/20 februarie 2003 Curtea Supremă de Justiție, secția
civilă, a admis recursul în anulare, a modificat decizia atacată, în sensul că
a admis recursul pârâtului M.Ap.N. împotriva sentinței civile nr.983 din 25
ianuarie 2001 a Judecătoriei Constanța, pe fond fiind respinsă acțiunea în
pretenții bănești a reclamantului S.V..
Pronunțându-se
astfel, instanța s-a pronunțat asupra cererilor formulate de singurul subiect
procesual care îi putea formula cereri – anume procurorul general – și nu a
omis să se pronunțe „asupra unui lucru cerut”, în sensul art.322 pct.2
C.proc.civ., invocat în susținerea prezentei cereri în revizuire.
Ca
atare, Ministerul Apărării Naționale are la îndemână calea prevăzută de
art.404
2
alin.3 C.proc.civ. solicitând instanței de la domiciliul
pârâtului restabilirea situației anterioare, iar nu calea extraordinară de atac
a revizuirii.
Pentru
considerentele anterior expuse, prezenta cerere de revizuire urmează a fi
respinsă.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE
:
Respinge
cererea de revizuire împotriva deciziei nr.667 din 20 februarie 2003 a Curții
Supreme de Justiție ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 20 mai 2003.