ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 590/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta S.N. Î.F. SA, sucursala

Ialomița, a chemat în judecată A.N.R.E., solicitând instanței ca în

contradictoriu cu aceasta și pe calea contenciosului administrativ, să constate

nulitatea relativă a deciziei nr. 1718 din 4 septembrie 2001, emisă de pârâtă.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că prin decizia, a cărei anulare o solicită, pârâta a obligat-o să

utilizeze pentru plata energiei electrice consumate la activități de irigații

și desecare, tariful Binom, în locul tarifului Monom, măsură netemeinică și

nelegală, întrucât:

1) prin decizia atacată se încalcă

prevederile O.U.G. nr. 63/1998, privind energia electrică și termică și

2) pârâta încalcă prevederile

deciziei A.N.R.E. nr. 157 din 11 octombrie 1999, potrivit cărora, „tariful este

ales liber de către consumator, dintre tarifele practicate de furnizor, pentru

nivelul de tensiune și categoria respectivă de consumatori, cu respectarea

prevederilor legale.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1448 din 30 octombrie 2001,

a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, reținând că ceea

ce solicită reclamanta, este modificarea unor clauze minimale obligatorii,

privind aplicarea unor categorii de tarife, clauze prevăzute în decizia nr.

57/1999, a Președintelui A.N.R.E., care stă la baza răspunsului nr. 1718/2001

și care nu a fost contestată de reclamant. A mai susținut și că reclamanta este

consumator industrial, și nu casnic, și de aceea i se aplică tariful Binom, și

nu Monom.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs S.N. Î.F. SA, sucursala

Ialomița.

Recurenta a susținut în esență că:

1) Hotărârea nu cuprinde motivele pe

care se sprijină și cuprinde motive contradictorii de natura pricinii.

Astfel, aceasta arată că a atacat

soluția dată de A.N.R.E., urmare a contestației sale nr. 6052 din 10 iulie

2001, împotriva deciziei nr. 536 din 30 mai 2001 și că nici într-un caz nu a

contestat decizia nr. 57/1999, a A.N.R.E.

2) Hotărârea pronunțată este lipsită

de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii,

întrucât însăși A.N.R.E. a făcut abstracție de interpretarea corectă a textelor

de lege, aplicând în cazul S.N. Î.F – urilor, tarifele de tip Binom, în locul

celor de tip Monom.

Recursul este nefondat.

În fapt, S.N. Î.F. SA București,

sucursala Ialomița, a solicitat prin cererea de chemare în judecată, anularea

deciziei președintelui A.N.R.E. nr. 536 din 30 mai 2001 și obligarea A.N.R.E.,

la emiterea unei decizii care să stabilească aplicarea unui tarif de monom la

stațiile de irigații și desecare.

Or, potrivit art. 39 lit. f) din

O.U.G. nr. 63/1998, privind energia electrică și termică, „pentru consumatorii

industriali, precum și pentru cei asimilați acestora, tariful trebuie să aibă o

structură binominală, respectiv un termen fix dependent de putere și un termen

variabil, în funcție de cantitatea de energie consumată.

Contractul–cadru de furnizare a

energiei electrice elaborat de A.N.R.E., este un contract cu caracter

comercial, atipic, conținând unele clauze obligatorii, apărute din necesitatea

intervenției statului în raporturile juridice, cărora le dă naștere datorită

faptului că prin acest contract sunt reglementate raporturi dintr-un sector cu

caracter de monopol natural.

Clauzele atacate de

recurenta-reclamantă sunt clauze minimale, obligatorii, cuprinse în

contractul-cadru de furnizare a energiei electrice, aprobat prin decizia

președintelui A.N.R.E nr. 57/1999, decizie care, însă, nu a fost contestată de

reclamantă. Pe de altă parte, această decizie nu este încălcată, atâta vreme,

cât potrivit dispozițiilor art. 39 pct. 1, propunerile de sistem de tarifare

sunt atributele unităților de producere, transport, distribuție energie

electrică, și nu atributul consumatorului, al beneficiarului.

Așa cum corect a reținut instanța de

fond, reclamanta poate opta pentru un tarif, dar numai dintre cele elaborate în

condițiile art. 39 și nici într-un caz nu se poate clasifica de la sine putere,

pentru un tarif aplicabil consumatorilor casnici (art. 39 lit. f) din O.U.G.

nr. 63/1998).

În consecință, examinând și din

oficiu hotărârea atacată sub toate aspctele de legalitate și temeinicie și

neconstatându-se existența vreunui motiv de casare, recursul declarat în cauză

urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.N.

Î.F. SA, sucursala Ialomița, împotriva sentinței civile nr. 1448 din 30

octombrie 2001, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 februarie 2003.