ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 624/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr.1520 din 19 septembrie 2001 a Curții de Apel Iași. La apelul nominal au lipsit intimata-contestatoare C.M.și intimata SC “T.I.”SA Iași. Procedura completă. Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului în anulare, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la tribunal, ca instanță competentă să judece recursul declarat de SC „T.I.„SA Iași împotriva sentinței civile nr.9842 din 4 iunie 2001 a Judecătoriei Iași. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 9 noiembrie 2000 la Judecătoria Iași, contestatoarea C.M.a chemat în judecată pe intimata S.C.

“T.” SA Iași, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr.102 din 1 februarie 1999 prin care intimata i-a desfăcut contractul de muncă în baza art.130 lit.a din C.mun., reintegrarea contestatoarei în postul și funcția deținute anterior desfacerii contractului de muncă și plata tuturor drepturilor bănești de la data desfacerii contractului de muncă până la reintegrarea efectivă. In motivarea contestației s-a susținut că decizia atacată nu a fost comunicată în termenul prevăzut de art.134 al.2 din C.mun.iar măsura disponibilizării a fost luată de către SC “T.” SA Iași cu toate că programul de restructurare a societății a fost anulat prin decizia Curții de Apel Suceava iar contractul de vânzare a pachetului majoritar de acțiuni și toate hotărârile Consiliului de Administrație al SC “T.I.”SA, la rândul lor, au fost declarate nule.

Intimata S.C. “T.” SA Iași, prin întâmpinare, a invocat excepția tardivității introducerii contestației precum și a neconstituționalității dispozițiilor art.134 alin.2 din C.mun.întrucât acestea contravin prevederilor art.150 din Constituția României. Prin încheierea din 15 ianuarie 2001, în temeiul art.23 din Legea 47/1992 și art.244 C.proc.civ., Judecătoria Iași a suspendat judecarea contestației și a înaintat dosarul Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate. Prin decizia nr.96 din 27 martie 2001 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.134 alin.2 din C.mun. ca inadmisibilă.

Urmare a reluării judecății, Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr.9842 din 4 iunie 2001, a respins excepția tardivității introducerii contestației invocată de intimată, a admis contestația formulată de C.M., a anulat decizia nr.102 din 1 februarie 1999 de desfacere a contractului de muncă și a dispus reintegrarea contestatoarei în postul deținut anterior, obligând intimata la plata drepturilor lor salariale începând cu data de 1 februarie 1999 și până la reintegrarea efectivă.

In motivarea sentinței s-a reținut că excepția privind tardivitatea introducerii contestației nu este întemeiată, deoarece intimata nu a comunicat contestatoarei decizia prin care s-a dispus măsura desfacerii contractului de muncă, iar primirea de către aceasta a carnetului de muncă, a plăților compensatorii, a ajutorului de șomaj și a indemnizației de sprijin nu sunt elemente de natură să suplinească obligativitatea comunicării în scris a deciziei, așa cum prevăd dispozițiile art.134 alin.2 C.mun..S-a apreciat că, față de caracterul imperativ al normei legale invocate, comunicarea făcută de intimată, fără confirmarea scrisă a contestatoarei, nu are semnificația juridică a unei comunicări în scris și, ca atare, contestația se consideră a fi introdusă în termen.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că intimata nu a făcut dovada temeiniciei și legalității măsurii de disponibilizare, măsură ce a fost luată fără respectarea procedurilor prevăzute de legislația în vigoare menite să asigure o protecție corespunzătoare salariaților, deși O.U.G.nr.9/1997 (în prezent abrogată prin O.U. nr.98/1999) stipula că, în situația desfacerii colective a contractului de muncă în baza dispozițiilor art.130 lit.a din C.mun., este necesar să existe programe de restructurare, privatizare și lichidare, măsura neputând fi luată decât după 60 de zile de la data aprobării programelor respective. Soluția pronunțată de Judecătoria Iași a fost confirmată de Curtea de Apel Iași, care, prin decizia civilă nr.1520 din 19 septembrie 222 august 2001, a respins ca nefondat recursul declarat de intimata S.C.

“T.” SA Iași. La data de 6 septembrie 2002, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a promovat în temeiul art.27 lit.f din Legea 92/1992 și art.330 pct.2 C.proc.civ., recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză, susținând că aceste hotărâri au fost date cu încălcarea esențială a legii ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. In motivarea recursului în anulare se susține, în esență, că hotărârea judecătorească atacată a fost pronunțată cu încălcarea principiilor privind aplicarea legii civile în timp, respectiv a dispozițiilor legale relative la competența de soluționare a cauzelor, anterior și ulterior O.U.G.

nr.138/2000, modificată prin O.U.G.nr.59/2001, ambele cu aplicabilitate de la data de 2 mai 2001 în raport de faptul că prin aceste acte normative competența materială de soluționare a conflictelor de muncă în primă instanța s-a atribuit tribunalelor iar curților de apel soluționarea recursurilor. Se mai susține totodată că soluționarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, în materia conflictelor de muncă, înainte de 2 mai 2001 cât și a acelora pronunțate după această dată este de competența tribunalului, având aplicare normele imperative ale art.23 alin.3 din legea nr.92/1992. Recursul în anulare este fondat. Este de observat că prin O.G.nr.138/2000 modificată prin O.U.G.nr.59/2001 ambele cu aplicabilitate de la data de 2 mai 2001, competența materială în cazul conflictelor de muncă a fost restructurată, prin a atribui tribunalelor soluționarea lor în primă instanță, iar curților de apel, rezolvarea recursurilor.

Numai că, pentru situațiile tranzitorii privind hotărârile pronunțate de judecătorii în materia conflictelor de muncă până la data de 2 mai 2001 sau în cauzele pendinte până la această dată, nu există norme tranzitorii cu caracter derogatoriu. Acest lucru impune aplicarea normelor imperative ale art.23 alin.3 din Legea nr.92/1992, care stabilesc, cu caracter de principiu că dacă legea nu dispune altfel, recursul este de competența instanței ierarhic superioară. In concret, alin.3 al textului citat prevede că „tribunalele, ca instanțe de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului”. Modificarea adusă pct.3 al art.2 C.proc.civ.

prin O.U.G.nr.59/2001, respectând principiul enunțat, dispune că, tribunalele, ca instanță de recurs, judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului. In concluzie, de lege lata, în absența unor norme tranzitorii cu caracter derogatoriu, recursurile declarate împotriva hotărârilor de prima instanță pronunțate de judecătorii anterior sau posterior datei de 2 mai 2001 sunt de competența tribunalului. Cum, în speță, se constată că recursul declarat de S.C. “T.” SA Iași împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Iași a fost judecat de Curtea de Apel Iași cu încălcarea normelor de competență materială, se va admite recursul în anulare declarat de Procurorul General, va fi casată decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași și se va trimite cauza la Tribunalul Iași pentru competenta soluționare a recursului declarat de intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr.1520 din 19 septembrie 2001 a Curții de Apel Iași, pe care o casează și trimite cauza Tribunalului Iași pentru judecarea recursului declarat de SC “T.I.”împotriva sentinței civile nr.9842 din 4 iunie 2001 a Judecătoriei Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2003.