ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 624/2003

S-a luat în examinare

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr.1520 din 19 septembrie

2001 a Curții de Apel Iași.

La apelul nominal au lipsit

intimata-contestatoare C.M.și intimata SC “T.I.”SA Iași.

Procedura completă.

Reprezentanta Ministerului

Public solicită admiterea recursului în anulare, casarea deciziei atacate și

trimiterea cauzei la  tribunal, ca instanță competentă să judece recursul

declarat de SC „T.I.„SA Iași împotriva sentinței civile nr.9842 din 4 iunie

2001 a Judecătoriei Iași.

C U R T E A

Asupra recursului în

anulare de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 9

noiembrie 2000 la Judecătoria Iași, contestatoarea C.M.a chemat în judecată pe

intimata S.C. “T.” SA Iași, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o

va pronunța, să dispună anularea deciziei nr.102 din 1 februarie 1999 prin care

intimata i-a desfăcut contractul de muncă în baza art.130 lit.a din C.mun., reintegrarea

contestatoarei în postul și funcția deținute anterior desfacerii contractului

de muncă și plata tuturor drepturilor bănești de la data desfacerii

contractului de muncă până la reintegrarea efectivă.

In motivarea contestației

s-a susținut că decizia atacată nu a fost comunicată în termenul prevăzut de

art.134 al.2 din C.mun.iar măsura disponibilizării a fost luată de către SC

“T.” SA Iași cu toate că programul de restructurare a societății a fost anulat

prin decizia Curții de Apel Suceava iar contractul de vânzare a pachetului

majoritar de acțiuni și toate hotărârile Consiliului de Administrație al SC

“T.I.”SA, la rândul lor, au fost declarate nule.

Intimata S.C. “T.” SA Iași,

prin întâmpinare, a invocat excepția tardivității introducerii contestației

precum și a neconstituționalității dispozițiilor art.134 alin.2 din

C.mun.întrucât acestea contravin prevederilor art.150 din Constituția României.

Prin încheierea din 15

ianuarie 2001, în temeiul art.23 din Legea 47/1992 și art.244 C.proc.civ.,

Judecătoria Iași a suspendat judecarea contestației și a înaintat dosarul

Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de

neconstituționalitate.

Prin decizia nr.96 din 27

martie 2001 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art.134 alin.2 din C.mun. ca inadmisibilă.

Urmare a reluării

judecății, Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr.9842 din 4 iunie 2001, a

respins excepția tardivității introducerii contestației invocată de intimată, a

admis contestația formulată de C.M., a anulat decizia nr.102 din 1 februarie

1999 de desfacere a contractului de muncă și a dispus reintegrarea

contestatoarei în postul deținut anterior, obligând intimata la plata

drepturilor lor salariale începând cu data de 1 februarie 1999 și până la

reintegrarea efectivă.

In motivarea sentinței s-a

reținut că excepția privind tardivitatea introducerii contestației nu este

întemeiată, deoarece intimata nu a comunicat contestatoarei decizia prin care

s-a dispus măsura desfacerii contractului de muncă, iar primirea de către

aceasta a carnetului de muncă, a plăților compensatorii, a ajutorului de șomaj

și a indemnizației de sprijin nu sunt elemente de natură să suplinească

obligativitatea comunicării în scris a deciziei, așa cum prevăd dispozițiile

art.134 alin.2 C.mun..S-a apreciat că, față de caracterul imperativ al normei

legale invocate, comunicarea făcută de intimată, fără confirmarea scrisă a

contestatoarei, nu are semnificația juridică a unei comunicări în scris și, ca

atare, contestația se consideră a fi introdusă în termen. Pe fondul cauzei,

instanța a reținut că intimata nu a făcut dovada temeiniciei și legalității

măsurii de disponibilizare, măsură ce a fost luată fără respectarea

procedurilor prevăzute de legislația în vigoare  menite să asigure o protecție

corespunzătoare salariaților,  deși O.U.G.nr.9/1997 (în prezent abrogată prin

O.U. nr.98/1999) stipula că, în situația desfacerii colective a contractului de

muncă în baza dispozițiilor art.130 lit.a din C.mun., este necesar să existe

programe de restructurare, privatizare și lichidare, măsura neputând fi luată

decât după 60 de zile de la data aprobării programelor respective.

Soluția pronunțată de

Judecătoria Iași a fost confirmată de Curtea de Apel Iași, care, prin decizia civilă

nr.1520 din 19 septembrie 222 august 2001, a respins ca nefondat recursul

declarat de intimata S.C. “T.” SA Iași.

La data de 6 septembrie

2002, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

a promovat în temeiul art.27 lit.f din Legea 92/1992 și art.330 pct.2

C.proc.civ., recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate

în cauză, susținând că aceste hotărâri au fost date cu încălcarea esențială a

legii ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

In motivarea recursului în

anulare se susține, în esență, că hotărârea judecătorească atacată a fost

pronunțată cu încălcarea principiilor privind aplicarea legii civile în timp,

respectiv a dispozițiilor legale relative la  competența de soluționare a

cauzelor, anterior și ulterior O.U.G. nr.138/2000, modificată prin

O.U.G.nr.59/2001, ambele cu aplicabilitate de la data de 2 mai 2001 în raport

de faptul că prin aceste acte normative competența materială de soluționare a

conflictelor de muncă în primă instanța s-a atribuit tribunalelor iar curților

de apel soluționarea recursurilor. Se mai susține totodată că soluționarea

recursurilor   declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, în

materia conflictelor de muncă, înainte de 2 mai 2001 cât și a acelora

pronunțate după această dată este de competența tribunalului, având aplicare

normele imperative ale art.23 alin.3 din legea nr.92/1992.

Recursul în anulare este

fondat.

Este de observat că prin

O.G.nr.138/2000 modificată prin O.U.G.nr.59/2001 ambele cu aplicabilitate de la

data de 2 mai 2001, competența materială în cazul conflictelor de muncă a fost

restructurată, prin a atribui tribunalelor soluționarea lor în primă instanță,

iar curților de apel, rezolvarea recursurilor.

Numai că, pentru situațiile

tranzitorii privind hotărârile pronunțate de judecătorii în materia

conflictelor de muncă până la data de 2 mai 2001 sau în cauzele pendinte până

la această dată, nu există norme tranzitorii cu caracter derogatoriu.

Acest lucru impune aplicarea

normelor imperative ale art.23 alin.3 din Legea nr.92/1992, care stabilesc, cu

caracter de principiu că dacă legea nu dispune altfel, recursul este de

competența instanței ierarhic superioară. In concret, alin.3 al textului citat

prevede că „tribunalele, ca instanțe de recurs, judecă recursurile împotriva

hotărârilor pronunțate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse

apelului”.

Modificarea adusă pct.3  al

art.2 C.proc.civ. prin O.U.G.nr.59/2001, respectând principiul enunțat, dispune

că, tribunalele, ca instanță de recurs, judecă recursurile declarate împotriva

hotărârilor pronunțate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse

apelului.

In concluzie, de lege lata,

în absența unor norme tranzitorii cu caracter derogatoriu, recursurile

declarate împotriva hotărârilor de prima instanță pronunțate de judecătorii

anterior sau posterior datei de 2 mai 2001 sunt de competența tribunalului.

Cum, în speță, se constată

că recursul declarat de S.C. “T.” SA Iași împotriva sentinței pronunțată de

Judecătoria Iași a fost judecat de Curtea de Apel Iași cu încălcarea normelor

de competență materială, se va admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General, va fi casată decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași și

se va trimite cauza la Tribunalul Iași pentru competenta soluționare a

recursului declarat de intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general

al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile

nr.1520 din 19 septembrie 2001 a Curții de Apel Iași, pe care o casează și

trimite cauza Tribunalului Iași pentru judecarea recursului declarat de SC

“T.I.”împotriva sentinței civile nr.9842 din 4 iunie 2001 a Judecătoriei Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 februarie 2003.