ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 235/2004

Asupra conflictului de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 22 octombrie 2002 U.I., în contradictoriu cu Ministerul de Interne, a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 42 din 26 septembrie 2002 a Comisiei de jurisdicție a imputațiilor de pe lângă Ministerul de Interne, a Hotărârii nr. 385 din 29 iulie 2002 a Comisiei de soluționare a contestațiilor M.I. și a deciziei de imputare nr. 12/0/130343 din 27 iunie 2002 în valoare de 2.493.500 lei reprezentând contravaloarea unor curse efectuate cu autovehiculele unității, în perioada în care acesta se afla în concediul de odihnă, fără a justifica chemarea din concediu sau exercitarea unor misiuni ordonate.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ sesizată cu soluționarea litigiului, a declinat competența în favoarea Tribunalului București prin sentința civilă nr. 374 din 3 decembrie 2002. La rândul său, Tribunalul București, secția a VIII-a civilă pentru conflicte de muncă, a considerat că hotărârea Comisiei de jurisdicție a imputațiilor de pe lângă Ministerul de Interne fiind un act administrativ cu caracter jurisdicțional emis de un organ al autorității administrative centrale, contestația acestuia atrage competența curții de apel și, prin sentința civilă nr. 990 din 7 martie 2003 a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ.

Constatând că s-a ivit un conflict negativ de competență a înaintat dosarul acestei instanțe, pentru a hotărî asupra conflictului. Înalta Curte de Casație și Justiție este competentă să soluționeze conflictul în temeiul art. 22 alin. (3) din C. proc. civ. Așa după cum rezultă din actele dosarului, contestatorului U.I. – colonel la Inspectoratul de Poliție Arad – i s-a imputat suma de 2.493.500 lei (contravaloarea unor curse efectuate cu autoturismul de serviciu în perioada când se afla în concediul de odihnă) prin decizia de imputare nr. 12/0/130343 din 27 iunie 2002 emisă de Ministerul de Interne în baza prevederilor O.G. nr. 121 din 28 august 1998 privind răspunderea materială a militarilor.

Acesta, conform prevederilor ordonanței a contestat decizia de imputație la Comisia de soluționare a contestațiilor și, respectiv la Comisia de jurisdicție a imputațiilor de pe lângă Ministerul de Interne și, neobținând câștig de cauză, a formulat acțiune la Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Potrivit art. 43 O.G. nr. 121/1998 în situația în care după epuizarea căilor de atac împotriva deciziei de imputație, persoanele obligate la repararea prejudiciului consideră că au fost lezate într-un drept legitim, se pot adresa instanței judecătorești competente, potrivit legii. În speță este cert că litigiul dintre U.I. și Ministerul de Interne având ca obiect anularea unei decizii de imputație constituie un conflict de drepturi în sensul art. 5 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.

Această lege stabilește în mod expres în art. 72 instanța de drept comun competentă să soluționeze conflictul de drepturi, respectiv tribunalul în circumscripția căruia își are sediul unitatea emitentă a deciziei de imputare. Existența căilor de atac administrative obligatorii de parcurs potrivit O.G. nr. 121/1998, este lipsită de relevanță juridică în ce privește instanța competentă să soluționeze conflictul de drepturi (anularea deciziei de imputație). Cu privire la competența teritorială se rețin dispozițiile tranzitorii ale art. 297 C.mun. potrivit cărora, cauzele privind conflicte de muncă aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a codului, se judecă în continuare conform prevederilor procesuale aplicabile la data sesizării instanțelor.

În raport de considerentele menționate, urmează a se stabili în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a pentru conflicte de muncă, competența de soluționare a conflictului de drepturi dintre U.I. și Ministerul de Interne.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a contestației formulată de U.I. împotriva hotărârii nr. 42 din 26 septembrie 2002 a Comisiei de jurisdicție a imputațiilor de pe lângă Ministerul de Interne, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a pentru conflicte de muncă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2004.