ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 235/2004

Asupra conflictului de competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 22 octombrie 2002 U.I., în

contradictoriu cu Ministerul de Interne, a formulat contestație împotriva

Hotărârii nr. 42 din 26 septembrie 2002 a Comisiei de jurisdicție a

imputațiilor de pe lângă Ministerul de Interne, a Hotărârii nr. 385 din 29

iulie 2002 a Comisiei de soluționare a contestațiilor M.I. și a deciziei de

imputare nr. 12/0/130343 din 27 iunie 2002 în valoare de 2.493.500 lei

reprezentând contravaloarea unor curse efectuate cu autovehiculele unității, în

perioada în care acesta se afla în concediul de odihnă, fără a justifica

chemarea din concediu sau exercitarea unor misiuni ordonate.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ sesizată cu soluționarea litigiului,

a declinat competența în favoarea Tribunalului București prin sentința civilă

nr. 374 din 3 decembrie 2002.

La rândul său, Tribunalul București,

secția a VIII-a civilă pentru conflicte de muncă, a considerat că hotărârea

Comisiei de jurisdicție a imputațiilor de pe lângă Ministerul de Interne fiind

un act administrativ cu caracter jurisdicțional emis de un organ al autorității

administrative centrale, contestația acestuia atrage competența curții de apel

și, prin sentința civilă nr. 990 din 7 martie 2003 a declinat competența de

soluționare în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ.  Constatând că s-a ivit un conflict negativ de competență a

înaintat dosarul acestei instanțe, pentru a hotărî asupra conflictului.

Înalta Curte de Casație și Justiție este

competentă să soluționeze conflictul în temeiul art. 22 alin. (3) din C. proc.

civ.

Așa după cum rezultă din actele

dosarului, contestatorului U.I. – colonel la Inspectoratul de Poliție Arad – i

s-a imputat suma de 2.493.500 lei (contravaloarea unor curse efectuate cu

autoturismul de serviciu în perioada când se afla în concediul de odihnă) prin

decizia de imputare nr. 12/0/130343 din 27 iunie 2002 emisă de Ministerul de

Interne în baza prevederilor O.G. nr. 121 din 28 august 1998 privind

răspunderea materială a militarilor.

Acesta, conform prevederilor ordonanței a

contestat decizia de imputație la Comisia de soluționare a contestațiilor și,

respectiv la Comisia de jurisdicție a imputațiilor de pe lângă Ministerul de Interne

și, neobținând câștig de cauză, a formulat acțiune la Curtea de Apel Timișoara,

secția comercială și de contencios administrativ.

Potrivit art. 43 O.G. nr. 121/1998 în

situația în care după epuizarea căilor de atac împotriva deciziei de imputație,

persoanele obligate la repararea prejudiciului consideră că au fost lezate

într-un drept legitim, se pot adresa instanței judecătorești competente,

potrivit legii.

În speță este cert că litigiul dintre

U.I. și Ministerul de Interne având ca obiect anularea unei decizii de

imputație constituie un conflict de drepturi în sensul art. 5 din Legea nr.

168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă. Această lege stabilește în

mod expres în art. 72 instanța de drept  comun competentă să soluționeze

conflictul de drepturi, respectiv tribunalul în circumscripția căruia își are

sediul unitatea emitentă a deciziei de imputare.

Existența căilor de atac administrative

obligatorii de parcurs potrivit O.G. nr. 121/1998, este lipsită de relevanță

juridică în ce privește instanța competentă să soluționeze conflictul de

drepturi (anularea deciziei de imputație).

Cu privire la competența teritorială se

rețin dispozițiile tranzitorii ale art. 297 C.mun. potrivit cărora, cauzele

privind conflicte de muncă aflate pe rolul instanțelor la data intrării în

vigoare a codului, se judecă în continuare conform prevederilor procesuale

aplicabile la data sesizării instanțelor.

În raport de considerentele menționate,

urmează a se stabili în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a pentru

conflicte de muncă, competența de soluționare a conflictului de drepturi dintre

U.I. și Ministerul de Interne.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a

contestației formulată de U.I. împotriva hotărârii nr. 42 din 26 septembrie

2002 a Comisiei de jurisdicție a imputațiilor de pe lângă Ministerul de

Interne, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a pentru conflicte

de muncă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  20 ianuarie

2004.